INTERVIEWS SPECIAL

Adrian Moraru: „Rolul unui pictor este să expună realitatea prin culoare, emoție și vibrație”

Cunoaște totul despre pictură și a reușit să adune în colecție sute de lucrări. Adrian Moraru este pictor și, totodată, lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Lucrările sale au fost expuse la numeroase expoziții și au făcut înconjurul lumii fiind păstrate prin colecții particulare în R.Moldova, România, SUA, Elveția, Germania, Spania, Portugalia, Ucraina, Rusia, Franța, Belgia, Italia, Austria, Marea Britanie, Japonia și China.

– Se știe că, pe lângă meseria de pictor, mai ești și lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Consideri că pictorul adevărat deține niște calități speciale înnăscute sau, totuși, pictura se poate învăța?

– Așa este, deja de 3 ani predau desenul la Academia de Arte. Este o experiență frumoasă și inedită. Ca orice profesie, pictura se poate învăța. Doar că, neavând un talent înnăscut, rămâi la nivelul unui bun meșteșugar. Talentul este cel care face diferența. Există mulți pictori care posedă o tehnică excelentă, dar la compartimentul Creativitate și Expresie Artistică nu prea au nimic de spus.

– Așa cum vii dintr-o familie de artiști, presupun că de mic copil ai fost educat în spiritul dragostei către frumos. Povestește-ne câte ceva și despre părinții tăi.

– Într-adevăr, de mic copil am primit o educație în spirit artistic. Sunt un mare norocos pentru că m-am născut în familia părinților mei, care sunt cu adevărat speciali. Pasiunea pentru arta plastică am moștenit-o de la tatăl meu, pictor și el, iar dragostea pentru frumos mi-a fost cultivată de mama mea, profesoară de etică și estetică, doctor în filosofie. Tocmai ea a fost cea care a contribuit substanțial la formarea mea ca Artist.

Mama m-a învățat că menirea unei o opere de artă este de a înnobila sufletul celui ce o privește, de a-l face mai bun. Cultura e o continuă descătușare, iar rolul unui pictor este să expună realitatea prin culoare, emoție și vibrație.

Adrian Moraru

– Fiind un profesor atât de tânăr, ce relații ai cu studenții și cum te înțelegi cu ei? Ești exigent?

– De regulă sunt îngăduitor cu studenții, dar când e cazul, sunt și exigent. Mă conduc după principiul conform căruia fiecare primește după meritul său.

Din start mi-am propus să am o relație mai degrabă colegială și prietenoasă cu studenții mei. În acest sens, deseori îmi aduc aminte de perioada când eram și eu student la Academia de Arte, de conexiunea pe care o aveam cu profesorii de atunci. Există totuși o mică-mare diferență între generații. Acum studenții sunt mai liberi, au mai multe drepturi. Însă studenții de la Arte mereu s-au diferențiat de semenii lor de la alte instituții de învățământ prin comportament, vestimentație, dar și idei neobișnuite.

– Ai fost înconjurat de artiști de peste hotarele țării, așa că ai putea face o comparație între mediul artistic de acasă și cel din afară?

– Să știți că nu există o mare deosebire. Artiștii plastici au fost dintotdeauna o „specie” mai aparte de oameni. Chiar dacă provin din țări diferite, există ceva care-i unește și îi face să se înțeleagă între ei fără dificultăți. Aici mă refer la limbajul artistic universal. Ei au cuvintele și graiul lor – plin de culoare, linii, forme și ritm.

Bineînțeles că fiecare mediu de artă își are specificul său. De exemplu în SUA pictorii se grupează în dependență de stilul și curentul pe care-l propagă. În acest sens există și uniuni de creații, cluburi de artă, galerii specializate, etc. Pe când la noi pictorii sunt mai răzleți, ascunși prin ateliere.

Adrian Moraru

– Ce gen de pictură îți place cel mai mult ? Ai vreun pictor/designer/grafician pe care îl admiri și de la care iei exemplu?

– Predilecțiile pentru anumiți pictori s-au tot perindat pe parcursul formării mele. La moment cel mai mult sunt atras de așa numitul Clasicism naturalist american. Alexey Steele, Jeremy Lipking, Tony Pro, Scott Burdick – sunt doar câteva nume reprezentative ai acestei mișcări de pictură contemporană americană.

Îmi place foarte mult și grafica cu toate ramificările ei.  Albrecht Dürer, Gustave Doré, Ilia Bogdesco – se numără printre favoriții mei la acest capitol.

– Ai inițiat proiectul de pictură Art Class. De unde a venit ideea de a-i  învăța pe cei interesați să picteze timp de câteva ore?

– Ideea mi-a venit după ce am avut o discuție cu o persoană care participase la un astfel de Art Class în Chicago, SUA. Atunci și m-am gândit la organizarea unui astfel de proiect la noi. Aceste ore sunt destinate tuturor doritorilor, în special, celor care nu au tangență cu arta sau pictura, iar scopul acestor manifestări este de a reduce stresul, de a învăța și experimenta ceva nou. De fiecare dată este aleasă o nouă tematică, iar în final participanţii îşi iau pictura acasă. E un fel de terapie prin artă, unde oamenii vin, pictează și uită de problemele cotidiene.

Adrian Moraru

– Ce experiențe ai reușit să capeți de la americani și ce s-a schimbat în cariera ta de pictor după o perioadă de trai în SUA? Ți-au perceput talentul?

– S-au schimbat multe și în stil, și în abordare. Comunicarea cu artiștii de acolo, dar și vizitarea unor muzee importante de artă din New York, Washington DC, Miami sau Boston m-au ajutat să cresc în cariera profesională. De asemenea, mi-au lărgit spectrul de idei, tematici și tehnici pe care le regăsiți în lucrările recente. Mi-a fost apreciat talentul, ba mai mult, atunci când am prezentat câteva desene pentru a deveni membru al unui club de artă din New York, comisia de acolo a rămas plăcut surprinsă de nivelul înalt al școlii de la noi. Nu e de mirare, deoarece Academia de Arte de la Chișinău a avut la baze școala clasică rusească, care la rândul ei a fost influențată de tradițiile școlilor franceze și italiene.

– În ce măsură contează pentru tine aprecierile sau criticile altora și cât de mult te influențează ele?

– Contează și criticile, și aprecierile, doar așa poți crește și progresa în cariera de artist.

Tot timpul am ascultat de criticile părinților mei, care au fost sincere, scurte și la temă. Accept critica constructivă, iar cea invidioasă și răutăcioasă din start este ignorată.

E bine să-ți cunoști capacitățile și valoarea, dar totodată să fii focalizat spre anumite scopuri, fără a fi intimidat de obstacolele ce pot apărea în cale.

pictură

– Care sunt subiectele abordate în lucrările tale?

– Tematicile abordate de mine sunt foarte diverse: de la compoziție figurativă și peisaj tradițional, până la portret sau nud. În prezent, mă pasionează portretul. De ceva timp lucrez și la o serie de portrete ale prietenilor mei, pe care le-am numit: „Portraits of my Facebook Friends”.  La ultimele două expoziții din anul acesta la care am participat, în galeria C.Brâncuși din Chișinău, am expus Portrete – două desene. Primul era un omagiu pentru Sherlock Holmes, iar al doilea, întitulat „Masquerade”, este dedicat unui coleg de breaslă și unui bun prieten de-al meu.

– Care este, după părerea ta, cea mai mare realizare în cariera ta de pictor?

– Marile realizări urmează să vină pe parcurs, însă până acum, aș putea remarca câteva lucrări mari, după dimensiune – lucrările de licență și de masterat, dar și câteva picturi ce se află în colecții particulare americane. De asemenea, aș menționa câteva participări la expoziții de artă importante, cum ar fi : ArtExpo New York, ArtExpo Las Vegas sau Expoziția personală de la Consiliul Europei din Strasbourg.

– Cui ai spune un mare „Mulțumesc” pentru susținerea și participarea în cariera ta de artist plastic?

– Primul și cel mai mare „mulțumesc” i-aș spune lui Dumnezeu pentru talentul pe care mi l-a dăruit și pentru dragostea de artă, pe care mi-a sădit-o în suflet; apoi urmează un „mulțumesc” părinților mei care au investit și au crezut în aptitudinile fiului lor; un al treilea „mulțumesc” ar fi adresat tuturor oamenilor care îndrăgesc și promovează arta plastică și celor care nu sunt indiferenți de soarta acesteia. Din păcate, la moment, artiștii plastici din Republica Moldova nu sunt nici promovați, nici apreciați. Șansa lor este să devină remarcați mai întâi aici, acasă, iar apoi să încerce să crească și peste hotarele țării.

Adrian Moraru

Autor: Maria ȚONCU 

Fotograf: Inna CERGA

 

Comments are closed.