Alexandrina Grecu: Actoria – cea mai demențială și impertinentă profesie din Moldova

Alexandrina GrecuProvenind dintr-o familie de actori, unde tema jocului de teatru e mereu actuală, Alexandrina Grecu trăiește din copilărie o frumoasă experiență pe scena teatrului Satiricus ,,I.L.Caragiale,, din Chișinău. Aici aceasta a învățat să-și abordeze emoțiile și să stârnească aplauzele publicului. Deși e doar la începutul drumului în actorie, aceasta a reușit să joace în mai multe spectacole, printre care ,,Puștoaica de la etajul 13,, – o dramă plină de emoții și frământări.

Alexandrina Grecu  – Ai crescut printre actori și roluri. Spune-ne pasiunea pentru scenă se datorează influenței familiei sau sângelui care apă nu se face?

– Da, am crescut într-un mediu artistic, iar dacă nimerești în acest mediu – nu mai scapi, pentru că teatrul e o boală. Cred, totuși, că și sângele are o valoare destul de mare aici – în jur de 60% .

Prima ieșire în scenă ai avut-o la șapte ani. Spune-ne ce trăiri din acele momente au rămas vii până azi?

Eu am emoții de fiecare dată când ies în scenă, chiar tremur, dar mă pot controla odată ce începe spectacolul.

Cât de mare este rolul talentului în arta teatrului?

– Actoria este o meserie pe care o poți adopta. Desigur, talentul își are rolul său destul de important, dar dacă nu știi să lucrezi la el, atunci el devine ceva temporar și nu te va ajuta cu absolut nimic.

Crescând, ai continuat să evoluezi pe această cale, totuși văzându-te doctor în viitor. Ce spui acum, când ești în prag de a-ți alege o meserie?

Acum pot spune că voi fi actriță – e bătut în cuie. Voi face neapărat facultatea de actorie, pentru că oricât de încadrat nu ai fi în acest mediu, oricum ai nevoie de o pregătire teatrală psihologică și emoțională, pe care ți-o poate oferi facultatea.

Dar în general, cum vezi profesia de actor în Moldova?

– E cea mai demențială și impertinentă profesie din Republica Moldova. Sună dur, dar astăzi artiștii de multe ori nu sunt înțeleși, nu sunt promovați și nu li se deschid prea multe uși, din contra li se închid brusc multe dintre ele. În meseria de actor e foarte important să ai un profesor bun, care te îndrumă și care ține la tine, astfel încât să scoată ce e mai bun din tine, chiar dacă nu ai cele mai bune aptitudini de actor.

Alexandrina Grecu

La noi este foarte bine dezvoltat stereotipul că anume cultura teatrului lipsește în societatea noastră. Ce spui tu, cea care poate vedea de pe scena unui teatru situația din sală?

Ceea ce văd este că lumea vine la teatru, cel puțin oamenii ,,moderni,, pentru că e în vogă, probabil, să spui că ai mers la teatru.

Într-un interviu spuneai că generația ta nu e interesată de teatru. Este aceasta o consecință a tehnologizării sau totuși e din cauza lipsei promovării acestei valori?

– Nu promovăm mai degrabă. Mai este un lucru pe care l-am simțit pe pielea mea încă de mică – când vin, așa zișii reprezentanți ai teatrelor, în școli, ne cheamă la cele mai proaste spectacole, iar un copil care nu știe ce înseamnă teatru și vede asemenea spectacole, nu va mai vrea niciodată să mai meargă la un teatru. Cu părere de rău, generația noastră a fost educată cu astfel de spectacole, de aceea nici nu prea vrem să mergem acolo.

Alexandrina Grecu Ai putea da o definiție teatrului, astfel încât să trezești curiozitatea tinerilor pentru el?

Teatrul este, cred, cea mai frumoasă formă de abordare a emoțiilor, îndeosebi în perioada adolescenței. Unii poate îmi vor spune că nu am dreptate, dar teatrul are menirea să educe o societate sau un copil în formare. Un adolescent poate trece prin niște faze grele, poate inexplicabile pentru el, iar teatrul prin intermediul actorilor, încearcă să definească și să găsească răspunsuri la ceea ce-l frământă. Spectacolul ,,Puștoaica de la etajul 13,, în care am jucat, este unul în care eu m-am găsit pe mine ca adolescentă, am văzut multe asemenări dintre mine și ,,puștoaică,, și poate că acea perioadă prin care am trecut în acele momente m-a ajutat să joc acest rol.

Și dacă totuși sunt tineri pasionați de teatru, care ar fi mesajul tău pentru ei?

Nu-i asculta pe cei din jur – până nu vezi și nu simți pe propria ta piele, nu poți da definiția unui spectacol, dacă e bun sau rău. Mergeți la teatru, vedeți, judecați, aplaudați singuri, nu ascultați părerile altora, pentru că s-ar putea ca tu să o ai pe a ta.

– A fi om al artei, mai ales actor, de multe ori înseamnă să deții un pachet întreg de abilități: dans, muzică, etc. Cât de mult poate avea nevoie de ele un actor?

Da, toate sunt importante, îndeosebi muzica. După mine, în bagajul unui actor profesionist și care se respectă, toate aceste abilități trebuie să fie prezente și dezvoltate încă din facultate.

Piesa ,,Puștoaica de la etajul 13,, în care ai jucat rolul principal are un mesaj destul de puternic. Preferi tragediile și dramele sau comediile?

– Nu am jucat niciodată în comedii, dar să știi că e mult mai greu să joci comedii. Dacă în dramă mai poți ,,juca teatru,, atunci în comedie trebuie să fii credibil. Pot să zic că mă simt bine jucând în drame, poate în viitor voi încerca și comediile.Alexandrina Grecu

Ce se întâmplă până la spectacol… cum decurge pregătirea pentru el? Înveți texte, repeți în fața oglinzii?

– Odată ce intru în cabină, încerc să fac niște exerciții de dicție, frământări de limbă, care sunt foarte importante într-un spectacol. Urmează machiajul – există o cabină specială unde de obicei se adună toți actorii și unde mereu persistă o energie pozitivă. După machiaj mă îmbrac, apoi am nevoie de un spațiu închis în care nimeni să nu mă deranjeze ca să mă pot concentra. Ascult rap românesc – B.U.G Mafia, Paraziții, ceea ce mă ajută foarte mult să mă încarc de un oarecare stil (mai ales în ,,Puștoaica de la etajul 13,,), o oarecare euforie. Textele de obicei le învăț în timpul repetițiilor.

Odată ieșită în scenă, unde trebuie să joci un scenariu întreg și unde nu poate exista dublu… Ce faci dacă comiți o gafă?

Merg înainte – nu am voie să arăt ca am făcut o gafă, iar dacă ești profesionist atunci nici colegii de pe scenă pot să nu observe. Deci, trebuie să știi să modelezi o gafă, de obicei în comedii ele sunt foarte bune, ceea ce nu e la fel în drame, mai ales în cele ale dramaturgilor clasici, cum ar fi Caragiale, Cehov etc.  – nu ai cum să găsești alt cuvânt sau o improvizare pentru afirmațiile lor originale. În dramele sociale situația e altfel, aici poți improviza din situațiile zilnice care se pot întâmpla fiecăruia.

Dar ce se întâmplă în acest timp după culise? Există sufleori?

După culise în acest timp râd colegii de gafa comisă. Sufleori nu sunt încă de pe timpurile lui M.Eminescu –  astăzi, pe scenă ești singur responsabil de textul tău.Alexandrina Grecu

Având o oarecare experiență pe scena de teatru, cât de atașată ești de lumea din sală în timpul spectacolului? Ți s-a întâmplat vreodată să fii sustrasă?

Eu sunt genul de persoană care îmi pasă de opinia publicului și de ce cred alții, ceea ce mă afectează. Da, am momente când totul depinde de starea mea de spirit și dispoziție – pot fi indiferentă sau pot fi interesată de părerea publicului. În spectacolul ,,Puștoaica de la etajul 13,, trebuie să interacționezi cu publicul, pentru că vorbești cu el și nu are cum să nu-ți pese de opinia lui. Se poate întâmpla ca publicul să aplaude chiar în timpul spectacolului, aceasta nu sustrage, ci dimpotrivă calmează și te încarcă pozitiv.

– Cum vezi teatrul în comparație cu filmul? Cât de aproape sau departe sunt acestea două?

Sunt foarte departe una de alta și e bine să fie așa. Eu zic că filmul are mai multă falsitate, pe când în teatru nu e așa. Spun asta pentru că un actor de film trebuie să verse o lacrimă la comandă, iar un actor de teatru pornește de la o stare și singur ajunge la acea lacrimă.

Spre final, care e părerea ta vizavi de celebra afirmație: ,,Toată viața e un teatru, iar noi suntem actorii ei,,.?

– Să știi că noi jucăm mai mult în viață decât pe scenă. Eu cred că pe scenă suntem mult mai sinceri decât în viață. Am impresia că lumea e foarte falsă, iar să găsești un om sincer e un fenomen rar. Totuși nu e bine să joci teatru în viață, pentru că nu e bine să schimbi atâtea măști. Optați pentru sinceritate!

Reporteră: Axenia Samocrainaia

Foto: din arhiva personală

Sursa: Everyday Journalism