Ana Iorga, lingvistă în România: Basarabenii trebuie să-și apere diferențele de vocabular și de pronunție

ana-iorga-01

Ana Iorga

Ana Iorga este doctoră în lingvistică, jurnalistă la postul de televiziune românesc Antena 3 și prezentatoarea emisiunii „Pe cuvânt”, în cadru căreia le vorbește telespectatorilor despre cele mai frecvente greşeli de gramatică ale limbii române. Într-un interviu pentru Everyday Journalism, Ana a vorbit despre graiul basarabenilor, comunicarea pe rețelele de socializare, limbajul de presă, totodată, a oferit sfaturi și recomandări pentru cei care-și doresc un progres în vorbirea limbii române.

– Eşti doctor în Lingvistică. De unde pasiunea pentru acest domeniu? Care sunt cele mai importante lecţii pe care le-ai învăţat în timpul studiilor?

– Mereu am fost fascinată de cuvântul scris şi rostit. În copilărie, eram cucerită de felul în care vorbesc oamenii. În vacanţele petrecute la bunici, în Ardeal, stăteam ceasuri bune să ascult poveştile vecinilor, mă minunam cum vorbeau bătrânii, cosaşii, dulgherii, ciobanii, femeile şi copiii, mergeam la toate sărbătorile şi hramurile, ca să-i pot observa şi asculta în tihnă. Graiul lor avea ceva magic, fermecător. Când am crescut, a început să mă intereseze tot mai mult legătura dintre limbaj şi gândire, care sunt mecanismele care stau în spatele limbajului, cum se înrudesc limbile, care sunt tiparele comune şi ce le diferenţiază, care sunt regulile după care construim enunţuri.

Studiile mi-au transformat pasiunea în profesie. La Facultatea de Litere, am început să citesc foarte mult și sistematizat, literatură română şi literatură universală, texte de critică şi de teorie literară, cărţi şi articole de lingvistică, manuale de comunicare. Ţi se deschide o întreagă lume şi asta e minunat, pentru că înveţi să citeşti critic un text şi să construieşti un mesaj bine articulat. Cele mai importante lecţii din timpul studiilor nu au fost însă cunoştinţele de specialitate. Ci mai degrabă lucruri de bun simţ, pe care le porţi cu tine toată viaţa. Verifică informaţiile care îţi sunt livrate. Dacă întâlneşti orice concept sau subiect despre care nu ai habar, întreabă sau caută răspunsul, nu lăsa nimic să treacă pe lângă tine nelămurit, pentru că aşa nu vei evolua deloc. Nu trebuie să ştii totul, trebuie să ştii unde să cauţi.

– Care sunt cele mai frecvente greşeli pe care le observi în vorbirea românilor?

– Dacă vorbim despre erori de sintaxă și semantică, cele mai enervante ar fi: folosirea lui decât fără negație (Am decât două ore la dispoziție. Corect: Am doar/numai 2 ore la dispoziție. Nu am decât 2 ore la dispoziție.), folosirea pronumelui relativ care la acuzativ fără marca pe (Cartea care am citit-o este minunată. Corect: Cartea pe care am citit-o e minunată.), dezacordurile, pleonasmele. La capitolul pronunţare, sunt mulți români care încă spun repercursiuni în loc de repercusiuni, alții care rostesc [ecsamen] și [ecsemplu] în loc de [egzamen] și [egzemplu]. În privința scrierii, mulți încă ezită atunci când trebuie să decidă cu câți i scriu un cuvânt, deşi e un lucru pe care ar trebui să-l ştim bine din şcoala primară.

ana-iorga-02 (1)

– Dar despre limbajul basarabenilor, ce părere ai?

– Eu cred că nu există o „limbă moldovenească”. Această teorie fără fundament științific a fost impusă de sovietici și este în continuare susținută politic de forțele care doresc îndepărtarea Republicii Moldova de România. Basarabenii vorbesc un grai al limbii române. E important să vă apărați limba strămoșească și e vital ca autoritățile române (politice și științifice) să se implice în sprijinirea limbii române în Republica Moldova. Și, firește, trebuie apărate și diferențele de vocabular și de pronunție, acea dulceață specifică limbii române pe care o vorbiți voi în Basarabia. Și care mie mi-e foarte dragă.

– Noile mijloace de comunicare au influenţat major scrierea limbii române. Crezi că poate fi remediată această problemă? Cum vezi evoluţia limbajului în era internetului?

– Cine scrie şi vorbeşte corect în limba română va scrie corect şi în mediul online. Cine, în schimb, are probleme de exprimare şi nu-şi bate capul cu gramatica va scrie neîngrijit şi pe internet. Nu cred că internetul în sine e un balaur care ne strică limba, problema porneşte tot de la noi, de la felul în care percepem acest spaţiu. Scriem mai neglijent în mesajele private cu un prieten pe Facebook, ne e lene să mai punem diacritice într-o postare pe reţelele de socializare. Totuşi, publicaţiile serioase de pe internet şi site-urile respectate păstrează o anumită ţinută a exprimării, deci există scriitură de calitate pe internet. E drept că sunt şi situaţii nefericite. Internetul fiind un spaţiu liber, oricine poate ajunge, la un moment dat, reper. Aşa ajung să se viralizeze şi să devină model formulări greşite, cuvinte argotice intrate în comunicarea zilnică, ticuri verbale şi multe clişee.

– Referindu-ne la diacritice. Cât de importante sunt acestea în mediul online?

– Graba şi comoditatea pot scuza absenţa diacriticelor în comunicarea relaxată între prieteni, de pildă, într-un schimb de mesaje în mediul online. Dar e obligatoriu să scriem cu diacritice într-un mesaj oficial, pe site-urile de ştiri, pe bloguri. E o chestiune de rigoare şi un semn de respect faţă de cititorii noştri.

1010632_10209060548537128_1734939869367151540_n

– Dar limbajul de presă, cum ţi se pare?

– La acest capitol sunt ceva mai îngăduitoare, pentru că am acces în ambele tabere: cea a specialiştilor care deplâng limbajul presei şi cea a jurnaliştilor care se străduiesc să scrie şi să vorbească bine, dar uneori împrejurările nu-i ajută deloc. Se întâmplă ca jurnaliştii să facă greşeli grave de gramatică sau să ne bombardeze cu clişee de care ne-am săturat până peste cap: „oamenii au luat cu asalt pârtiile”, „părinţii trebuie să scoată din buzunar atâţia lei”, „festivalul debutează cu un spectacol de zile mari”.

Multe greşeli vin din grabă şi din lipsă de inspiraţie. Mulţi oameni din afara presei judecă însă foarte aspru derapajele, fără să aibă nici cea mai mică idee despre ceea ce se află în spate: agitaţia dintr-o redacţie atunci când o informaţie trebuie să ajungă repede la televizor, hărmălaia din jurul unui reporter care transmite live şi face eforturi să se concentreze pe discursul lui. Firește, în spate poate fi și știința de carte puțină, dar de cele mai multe ori este presiunea.

E nedrept să spui că jurnaliștii sunt toți inculți. Sunt pline redacțiile de oameni cu studii din foarte multe domenii, alături de care un brainstorming este o plăcere, un adevărat spectacol. La emisiune, am încercat să le explic telespectatorilor că în transmisiunile live se poate întâmpla orice dezastru. Să n-ai vorbele la tine, să-ți lipsească inspirația, să te auzi rostind taman clişee pe care le urăşti. Dar un jurnalist bun știe să evite toate aceste primejdii.

– Jurnaliştii folosesc şi foarte multe englezisme. Ce părere ai despre utilizarea lor?

– Cred că avem nevoie de mult discernământ. Atunci când sunt justificate – nu există un cuvânt echivalent în română sau e foarte greu de parafrazat – nu văd nimic rău în folosirea englezismelor. Atunci când sună ca nuca-n perete şi avem la îndemână un cuvânt românesc echivalent, ele sunt o alegere snoabă. Iar când riscăm ca o anumită parte din publicul nostru să nu le înţeleagă, sunt cu adevărat nejustificate.

15492506_10211671755175662_3596778489796134584_n– Pe blogul tău scrii că, din 2011, lucrezi în mass-media. În ce măsură te-au ajutat cunoştinţele lingvistice în activitatea de reporter?

– Foarte mult. Pregătirea academică m-a ajutat să am o anumită ținută a discursului, ușurință în exprimare și exactitate în formularea mesajului. Dar lucrurile s-au petrecut și invers: televiziunea m-a învățat că nu trebuie să scrii savant, trebuie să scrii clar, fluid, agreabil, pentru ca omul să înțeleagă, fiindcă lui i te adresezi. Trebuie să empatizezi cu celălalt, să îți dai seama că uneori ceea ce ție ți se pare de la sine înțeles ar trebui lămurit de la zero pentru alții. E cel mai dificil să scrii simplu, pe înțelesul tuturor. Dar e un exercițiu benefic.

– Tot pe blog am aflat că ai predat cursuri de limba română pentru studenţii străini la Universitatea din Bucureşti. Cât de dificilă este învăţarea limbii române?

– Am predat câțiva ani limba română studenților străini și mi-a făcut o plăcere teribilă! Pentru un profesor, e o adevărată probă de știință și imaginație. Nu neapărat pentru că limba română este grea, ci pentru că trebuie să găsești tot felul de metode de a preda fără a apela prea mult la termeni de specialitate. Aveam grupe în care erau studenți greci, albanezi, turci, chinezi, francezi, iranieni. Așa că o probă de foc era și limba de predare. În ce limbă le predai româna? Cei mai mulți nu știau nici engleză, nici franceză. Așa că vorbeam în engleză cu unii, în franceză cu alții, mai târziu din ce în ce mai mult în română.

– Care este cea mai importantă lecţie pe care crezi că au învățat-o studenţii la orele doamnei profesoare Ana Iorga?

– Să gândească. Să nu se teamă că greșesc. Să nu moțăie în bănci, să nu se relaxeze, că nu realizează nimic fără efort. Iar în afară de cunoștințe de limba română, am strecurat în lecțiile mele multe informații de cultură și civilizație românească, știu că le sunt utile. Mulți dintre foștii mei studenți sunt acum medici în România și ținem legătura pe Facebook.

– Prezinţi emisiunea „Pe cuvânt” de la Antena 3. Care e feedbackul din partea publicului? Primeşti mesaje de apreciere pentru „lecţiile” predate în cadrul emisiunii?

– Da, în fiecare zi, și le mulțumesc celor care îmi scriu! Gramatica nu e ceva agreabil pentru majoritatea oamenilor, pentru că nimănui nu-i plac lecțiile, nimănui nu-i place să fie corectat sau taxat pentru greșeli. Măcar la televizor să ne destindem, să nu fie ca la școală. De aceea am creat un spațiu prietenos, în care învățăm împreună. Nu arătăm cu degetul, nu contează cine și cât greșește, important e să învățăm și să nu mai repetăm greșelile, să ne facă plăcere să vorbim despre un cuvânt, să aflăm povestea lui, să vedem de ce nu e corectă cutare sau cutare exprimare.

 

interviu

La rubrica ,,Pe cuvânt”, la Antena 3, avem o atitudine relaxată, dar suntem fermi în privința mesajului: nu e o crimă să greșești, dar e nepermis să persiști în greșeală și să fii indiferent, să nu-ți pese cum vorbești. Eu încerc să combin mereu temele de interes larg, explicarea greșelilor evidente, cu temele mai dificile, mai subtile, pentru cunoscători. Pentru ca fiecare să găsească la ,,Pe cuvânt” ceva interesant. Dacă ești prea savant în explicații, emisiunea nu mai e pentru cei care nu știu, e tot pentru cei care știu și știu că știu :). E greu să faci o emisiune pentru toată lumea. Dar nu imposibil.

„Pe cuvânt” a împlinit deja un an și în tot acest timp am primit foarte multe mesaje frumoase de la oamenii care ne urmăresc. Multe întrebări, felicitări, sugestii și propuneri de subiecte pe care le-am luat în seamă și care s-au transformat în ediții. Împreună cu Adrian Ursu și cu producătorul emisiunii, Mădălina Codreanu, aleg subiectele. Eu realizez și prezint rubricile. Dar mai sunt foarte mulți colegi care lucrează zilnic la acest concept până ajunge la televizor. Niște doamne talentate care ne machiază, niște graficieni pricepuți care ne ajută să avem diverse exemple afișate pe plasmă, cameramani, regizori de platou și editori de montaj.

– Dacă ţi s-ar propune un job avantajos în mass-media din Republica Moldova, ai accepta?

– Oh, ce întrebare grea! 🙂 Pot să-ți spun doar că aș analiza cu atenție o astfel de ofertă, așa cum fac cu toate propunerile pe care le primesc.

– Ce sfat ai pentru jurnaliştii din Republica Moldova?

– Îmi vine greu să dau sfaturi. Cu atât mai mult cu cât situația politică din Republica Moldova este mai delicată decât în România, unde jurnaliștii beneficiază totuși de anumite garanții oferite de cadrul apartenenței euro-atlantice. Să spună mereu adevărul, chiar când acesta nu e comod pentru puternicii zilei. Să încerce să aibă contacte permanente cu jurnaliști valoroși din România și din Occident. Să se informeze întotdeauna din mai multe surse și să judece cu propria lor minte. Să apere câștigurile democratice și parcursul european al Republicii Moldova. Să vorbească despre victimele represiunii comuniste.

ana-iorga-07– Ce surse recomanzi celor care vor să înveţe vorbirea şi scrierea corectă a limbii române?

Emisiunea ,,Pe cuvânt”, firește, avem cele mai bune și mai concentrate informații! 🙂 Iar ca bibliografie obligatorie, vă recomand câteva cărți fundamentale. E bine să ne uităm în DEX de fiecare dată când nu știm sensul unui cuvânt, iar DOOM-ul trebuie să îl consultăm atunci când vrem să aflăm forma corectă de plural a unui substantiv, forma de genitiv-dativ, pronunțarea corectă și grafia acceptată de normă. Apoi ar fi de consultat Gramatica limbii române (ediția 2008), realizată sub egida Academiei, The Grammar of Romanian (editor Gabriela Pană Dindelegan, 2013) și Gramatica de bază a limbii române (editor Gabriela Pană Dindelegan, ediția 2016). Textele semnate de Rodica Zafiu sunt minunate pentru cei interesați de tendințele actuale în evoluția românei, la fel și lucrările colegilor mei, Blanca Croitor, Andreea Dinică, Adina Dragomirescu, Ionuț Geană, Carmen Mîrzea Vasile, Alexandru Nicolae, Irina Paraschiv. Și ceva util pentru jurnaliști: pe site-ul Consiliului Național al Audiovizualului, cna.ro, găsiți mai multe rapoarte de monitorizare a limbii române din mass-media din România. Este sinteza păcatelor lingvistice făptuite de jurnaliști la televizor. Spor la citit!

Foto: ana-iorga.ro, Facebook

Sursa: Everyday Journalism