INTERVIEWS Journalism in Moldova SPECIAL

Angela Aramă: Incompetența profesională întotdeauna este dur taxată în jurnalism

sursa foto: profil facebook.com

– Ce vă amintiți despre începutul carierei dvs jurnalistice ? Cine v-a ghidat și v-a susținut ?
În alegerea profesiei m-a ghidat mama mea. Eu nu știam ce vreau să fiu, vroiam să mă fac cântareață, ca toate fetele, dar mama mi-a sugerat să merg la facultatea de jurnalism și am ascultat-o. Nu-mi pare rău deloc. În televiziune am ajuns în urma unui concurs pentru crainici, eram încă studentă. Am câștigat postul și jumătate de an am fost pe „tușă”, pentru că mai aveam de învățat multe lucruri. Am fost un autodidact. Am făcut foarte multă expresie verbală și, în sfârșit, mi s-a permis să fac un prim anunț, să invit copiii la povestea de seara. După asta a urmat o carieră obișnuită de prezentator de televiziune, de la anunțuri scurte la prezentare de emisiuni, de la prezentare de emisiuni la realizarea lor și tot așa.

– Cum ați trăit acei primi pași în televiziune ?
Foarte greu i-am trăit, pentru că să fii prezentator în televiziune nu înseamnă să fii la o petrecere. Există și concurență, există priviri invidioase și a trebuit să trec și peste asta. Statutul de prezentator de televiziune nu presupune neapărat că toată lumea te așteaptă cu brațele deschise. Trebuie să demonstrezi că poți să faci ceva, că ești capabil de ceva și atunci lucrurile se aranjează de la sine.

– Ce au însemnat pentru dvs. anii de televiziune ?
Anii de televiziuneau au fost viața mea. Eu am o carieră destul de mare în televiziune. A fost ceva foarte firesc pentru mine să fac televiziune, să realizez emisiunile mele. A fost și bucurie, a fost și necaz. Totuși, mai presus de toate, a fost o vocație.

Angela Aramă alături de studenții ei de la Școala de televiziune
sursa foto: profil facebook.com

– Ce calități sunt importante pentru un jurnalist ?
Pentru un jurnalist sunt importante niște calități cum ar fi perseverența, disciplina interioară, curajul, capacitatea clară de a transpune tot ce vede în texte foarte bine scrise. Vocabularul activ al unui jurnalist trebuie să fie mare așa încât să aibă mereu toate cuvintele acasă. Jurnalistul trebuie să aiba un spirit de observație deosebit, să vadă lucrurile poate puțin altfel decât le văd alții, să observe detaliile, pentru că ele contează, ele sunt elementele care oferă originalitate materialului pe care urmează să-l facă. Mă rog, probabil ar fi mai multe, dar acestea trebuie să fie în primul rând.

– Care sunt riscurile meseriei de jurnalist ?
Riscurile meseriei se evidențiază în special atunci când faci materiale de investigație. Este vorba de riscuri reale, pentru că uneori ajungi să dezvălui adevărul despre niște persoane influente și atunci poți fi taxat pentru asta la modul serios. Alte riscuri ar fi să-ți pierzi munca din cauza lenii, din cauza incapacității de a scrie și așa mai departe. Incompetența profesională întotdeauna este dur taxată în jurnalism. Dacă în alte profesii poți să chiulești, aici trebuie să faci materialul foarte bine. Nu poți să faci un material de excepție și celălalt, pentru că ți-a fost lene, foarte rău. Trebuie mereu să te ții pe linia de plutire.

– Aveți un an de când ați lansat Școala TV penru copii, adolescenți si tineri, cum a apărut această idee?
Ideea a apărut foarte firesc. Simt așa ca și cum ar fi fost dintotdeauna în mine, doar că a trebuit să intuiesc momentul în care s-o lansez. Lucrurile au venit de la sine. Deja era clar că postul de producator general la o televiziune din Chișinău nu mă mai satisface, pentru că nu se mai investea în produs propriu. Așa că ideea s-a materializat pur și simplu.

– A fost greu să realizați acest proiect ?
Nu, mi-a fost foarte ușor, pentru că vezi tu, lucrurile pe care dorești foarte mult să le faci în viața se materializează ușor. Atunci când faci un job doar pentru că ai nevoie de salariu, este mai greu, dar un lucru care îți place – prinde aripi.

Studenții la Școala de televiziune
sursa foto: profil facebook

– Ce sfaturi le dați elevilor ?
În fiecare zi sunt diferite, în funcție de ceea ce facem. Copiilor nu le poți da sfaturi ca unor adulți, mai ales că eu nu-i inhib, eu îi las să se manifeste așa cum consideră ei de cuviință. E altceva atunci când lucrăm la teme, au și ei niște restricții și niște reguli : dacă e live trebuie să fie live, dacă e un stand-up pentru reportaj, trebuie să fie altfel, dacă e vorba de exerciții de dicție atunci insist să exerseze acasă și să nu lase o săptamână lecția neînvațată… Le dau direcțiile, dar depinde de ei dacă țin cont de ele.

– În ce măsura este importantă dorința de a deveni jurnalist ?
În jurnalism aceasta funționează ca și în orice alt domeniu. Faptul că îți dorești ceva, deja înseamnă că posezi un oarecare dar, vocație pentru acest lucru și nu îți ramâne decât să perseverezi. E altceva cu tinerii care își doresc să fie prezentatori pe televiziune, aici lucrează altfel soarta. Pentru că a-ți dori să apari la ecran poate să fie o manifestare pură a dorinței de a fi doar vedetă. Lucrurile evoluează în funcție de calitățile pe care le are persoana respectivă. Mai întâi trebuie să-ți dorești să fii un jurnalist bun, după care devii și prezentator.

– Știu că aveți pasiuni ca pictura și fotografia, cum le-ați descoperit ?
Păi, nu am stat să descopăr, am făcut ceea ce mi-a plăcut pentru moment. De când mă țin minte am aparatul foto cu mine în mașină, pentru că niciodată nu știi ce poate să-ți ofere lumea, natura și îmi place să am o amintire. Toate lucrurile astea sunt în mine doar că ele sunt activate pe rând, atunci când vine inspirația, în anumite perioade ale vieții. Acum mai mult am scris, dar s-ar putea să revin iarăși la pictură, am avut momente în care am pictat non-stop. S-ar putea să revin și la fotografie, nu-mi planific în sensul ăsta nimic.

– Pentru că ați pomenit de scriere, recent ați lansat romanul „Aici e dincolo”, de unde vine această preocupare ?
A fost o perioadă în care am fost în căutare (cred că prin 2003 – 2004) și simțeam că acea căutare trebuia să erumpă în ceva. Atunci am început să scriu și după primele fraze, propunându-mi să fac o istorioară, am înțeles că e ceea ce mă absoarbe, așa că am perseverat. Mi-a plăcut foarte mult să evoluez împreună cu eroii, cu istoria vieții lor, să descoper cu ei lumea.

sursa foto: profil facebook

– Cum a fost seara lansării ?
Seara lansării a fost pur și simplu fantastică, a venit multă lume, inclusive studenții de la școala de televiziune, mi-au adus foarte multe flori… Dragii mei studenți mi-au făcut o surpriză extraordinară, mi-au adus un tort exact ca și cartea „Aici e dincolo”, aceleasi culori, până la cel mai mic detaliu! Mi-a fost mila să-l tai, abia a doua zi i-am invitat acasă și l-am tăiat împreună.

Vorbitorii au fost niște persoane dragi sufletului meu, este vorba de Vladimir Beșleagă, de Nicolae Popa, de Val Butnaru… Trupa de la București, care a venit să ne bucure la acel eveniment a fost „Vacanța muzicală” cu Radu Pietreanu… Nu cred că la Chișinău s-a mai produs o asemenea lansare de carte, a fost un eveniment foarte viu, dincolo de discuțiile și de discursurile despre carte, care au fost relativ puține și pline de viață și ele… Am avut impresia că sala a vibrat. M-a bucurat foarte mult că s-au cumpărat cărți si am dat o mulțime de autografe. M-am simțit un artist împlinit, arta căruia a fost apreciată și asta mi-a dat un sentiment de împăcare.

– Ați activat și ca deputat al parlamentului republicii, cum rămâne cu capitotul politica din viața dvs?
Nu știu dacă mă mai interesează la modul sincer politica. În politică lucrurile, deși produc evenimente, nu se schimbă în mod esențial : vin niște oameni la putere, pleacă niște oameni de la putere, își fac interesele niște oameni la putere. Urmărind procesul politic am impresia că mă învârtesc într-un cerc închis, adică nu cred că societatea, omenirea în general pot fi schimbate prin politică la modul absolut, cred că schimbarea trebuie să vină din fiecare din noi, în primul rând. Vedeți cât de mult se simte criza, atât la noi cât și pe glob, sistemele create de om, se prăbușesc… Dumnezeu ne dă un bobârnac, probabil am luat-o hăisa ca și omenire! Se zice că suntem plăsmuiți dupa chip și suflet asemeni lui Dumnezeu, dar nu cred ca El este acel care zâmbește americănește și este preocupat de cariera sa. „E ceva putred în mica noastra Danemarcă”. S-ar putea să asistam la niște prăbușiri spectaculoase și la o redirecționare spectaculoasă a dezvoltării noastre ca oameni… Văd că vrei să ma întrebi dacă cred în sfârșitul lumii…

– Exact asta intuiam să vă întreb.
Nu, nu cred. Noi nu suntem gata să ne « sfârșim », mai avem de evoluat ! Poate sfârșitul lumii va veni atunci când vom fi asemeni îngerilor, când Dumnezeu va spune : „Gata, ce sa mai lucrez cu ei, sunt perfecți, îi i-au la mine”.

sursa foto: profil facebook

– În care dintre roluri : om TV, producător, pictor, romancier, fotograf, poet, profesoară, personalitatea Angela Aramă se regăsește mai mult ?
Dacă mă desfaci pe bucăți nu mai sunt Angela Aramă. Fiecare activitate are un sens anume în viața omului. Nu poți delimita ce e mai important pentru tine : să faci mâncare, să faci baie, să scrii un roman, sau să te speli pe dinți, sau să stai la o cafea cu Alina Bivol ! Toate fac parte din viața noastră și sunt importante în momentul în care le faci, aici și acum.

– Pentru final, vreau să ne spuneți cum e mama Angela Aramă ?
Azi merg la sport cu Paula, cu fetița mea. Vreau să reiau o relaxare de genul ăsta. Ma duce la un shapping, să vad dacă rezist. Aseară am vorbit cu băiatul meu, pentru că el e la București și mi-a făcut o bucurie mare. Îmi dăruiește computerul lui, ca sa-l instalez la școală – este foarte bun pentru montaj video. Vreau să realizăm împreună cu elevii mei deja și materiale video. Am niște copii perfecți, pentru mine ca mamă.

Autor: Alina BIVOL

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.