EVERYDAY STORIES SPECIAL Special

Cei 14 ani de muzică clasică din viața pianistei Diana Barbas//INTERVIU

Vibrațiile sonore se propagă în aer și ajung în sufletul tău, astfel muzica clasică te face să simți că trăiești. Asta ne spune Diana Barbas, pianista care timp de 14 ani se dedică artei. Fiind în armonie cu tot ceea ce există, rămâne convinsă că muzica clasică poate fi și trebuie percepută de oricine. Alături de echipa tinerilor muzicieni ,,Moldo Crescendo”(în mare creștere pentru Moldova), își dorește ca întruchiparea divinului -creațiile muzicale ale lui J.S.Bach,  L.v.Beethoven, D.Șostakovici, W.A Mozart, să răsune în casele de cultură din Moldova. De aici, inițiativa proiectului ,,Bach la Casa de Cultură”. În interviu, veți afla cum evoluează mersul proiectului, cât de sprijinit financiar este, cât și cum simte lumea un muzician și mesajul cu care vine pentru a apropia tot mai mulți oameni de ,,frumos”.

 – Cum vede și cum simte lumea pianista Diana Barbas?

-Văd lumea frumoasă. Încerc să pătrund în detalii și să scot la iveală lumina. Iubesc cerul, florile și oamenii. Am învățat să fac conexiunea între mine și tot ce mă înconjoară, așa simt că trăiesc. Lumea mă ajută să devin un Om de care sunt și voi fi mândră.

– Prin ce se distinge un bun pianist?

-Toți pianiștii sunt buni în felul fiecăruia, ceea ce îi diferențiază este modul de a simți, a interpreta și a transmite. Fiecare pianist vede lucrarea și emoția pe care a vrut să o transmită compozitorul, în concordanță cu modul de a evoca sentimentele proprii. Atunci când în sală stau 80  de oameni, vine pianistul, se așază la pian, cântă o notă sau un pasaj și aici e tocmai momentul… de conexiune energetică, muzica percepută până în străfundurile sufletelor, fără a lăsa urme de verbalizare. Efectul induce într-o stare de beatitudine și adevărată plăcere. Dar poate să nu fie așa, e la nivel subtil și intuitiv și se rezumă la modul de a fi întru muzică a pianistului.

– Orice lucrare muzicală sugerează un mesaj ce se transmite printr-un limbaj propriu. Cum descrii maniera ta de interpretare ?

-Nu aș putea descrie în cuvinte maniera mea de interpretare, poate din motiv că ceea ce simți nu se încadrează în termeni și explicații. Da, muzica are valoare emoțională. Pe asta și mă bazez. Istoria personală, întâmplările și oamenii din viața mea, emoțiile și sentimentele pe care le-am trăit cu ei, eu încerc să le retrăiesc, să le regăsesc în lucrările pe care le cânt, și astfel se pornește de la sine. Eu merg din experiențe și încerc să trăiesc momentul cu toată ființa, mă întrepătrund cu universul.

– Cum s-a format echipa Moldo Crescendo și cum ai ajuns tu să fii implicată?

-Echipa Moldo Crescendo s-a format în urma prieteniei și strânsei relații colegiale între instrumentaliști, care au pornit acest proiect. Eu am făcut cunoștință cu Marcel Lazăr anul trecut și el mi-a propus să  ajut cu organizarea festivalului, și în scurt timp a apărut ideea proiectului. Echipa de muzicieni, absolvenți ai Liceului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Chișinău, care au ajuns peste hotarele țării – Elveția, Belgia, România, Italia, Marea Britanie, Finlanda, Germania și Rusia, revin acasă pentru a valorifica creațiile măreților compozitori de muzică clasică.

– ,,Studiați-l pe Bach. La el veți găsi totul”, spune  Johannes Brahms. Este acesta reperul principal pentru care titlul festivalului îi poartă numele și care sunt ai tăi preferați compozitori ale căror creații le simți în mod profund, aparte?

-Pentru că Bach este cel pe care-l cunosc toți. Când auzi ,,Bach”, știi că asta este muzică clasică, muzică sacră. El a avut conexiunea cu universul, a avut spiritualitatea în muzica pe care a scris-o. Indiscutabil, a fost o decizie unanimă pentru denumirea festivalului. Ceea ce ține de mine, îmi place foarte mult să interpretez muzica lui Claude Debussy, a cărui creație muzicală a dat naștere impresionismului muzical. La fel, îmi place muzica lui Eduard Grieg, norvegianul care s-a inspirat din natură, natura nordică, unde sunt păduri, stânci, armonie. Există în muzica norvegiană tonalități, momente armonice, ce o face fenomenală! Ador să interpretez, pentru că asta e viața mea!

 – Suntem în așteptarea celei de-a 3-a ediții a festivalului. Cum evoluează în comparație cu primele lansări mersul proiectului?

-Pregătirile merg altfel în primul rând pentru că ne cunoaște mai multă lume. Acum, spre deosebire de primii ani, se face mai pronunțată dorința oamenilor de muzică clasică, de frumos, de cultură. Asta ne inspiră. Deja sunt implicați în proiect și tineri fotografi, videografi, care vor realiza așa zis reportaj fotografic în manieră artistică și o actriță, care va recita poezii. Acum, înainte de concerte mergem în deplasări și ne ocupăm de materialele promoționale și încercăm să facem ca lumea să cunoască și să vină.

– Ca un proiect să-și ia avânt, insuficiența banilor devine o dificultate. Cum reușiți să treceți peste aceasta și cât de receptivi sunt oamenii?

-Datorită campaniei noastre de crowdfunding, am fost susținuți financiar foarte mult și de cei din Diaspora, și Delegația UE în Republica Moldova ne-a oferit sprijin. Nu a apărut niciodată gândul de a ceda. Mișcăm lucrurile cu ceea cu ce avem. Căutăm soluții posibile și imposibile, pentru că ceea ce facem este necesar și pentru noi, și pentru restul.

-Analiză, calcul și organizare… Care este succesiunea acțiunilor pe care o stabilești  în procesul de logistică și cât de greu este să gestionezi bugetul prudent și econom?

-Logistica lucrează cu momente fixe și lucruri tehnice, unde trebuie să contactezi, să vorbești, să iai decizii, să planifici, ceea ce ține de documente, transport, publicitate. Bugetul îl gestionăm toți împreună, totul hotărâm împreună, pentru că, am spus anterior, e o relație bazată pe înțelegere și prietenie.

– Spune-ne care este specificul acestui gen de muzică și de ce ar trebui, în special cei de la sat să o cunoască, căci după cum se afirmă  mulți nu sunt pasionați și ,,nu pot să o perceapă” ?

-Din momentul când eu am deja 14 ani de când sunt trup și suflet pentru muzica clasică, asta e pentru mine vital. Greu îmi imaginez cum ar putea cineva să nu asculte chiar și un balet al lui Ceaikovski. Muzica se percepe la nivel inconștient, se percepe în suflet, chiar și cei care o cunosc mai puțin, ascultă și iese alți oameni din sala de concert. Și oare nu ar fi destul să știe că asta o să-i  înalțe? Eu cred că ar fi suficient, a ieși din sală și a simți că trăiești!

 – Organizarea mai frecventă a evenimentelor culturale de acest gen apropie moldovenii de valorile artistice universale sau aici e vorba de un alt nivel de cultură și de fundamentarea în timp a lui?

-Nivelul de cultură va fi adus cred că cu generații, cu foarte multe generații, nu putem într-o noapte să schimbăm mentalitatea. Noi tindem să răspândim frumosul, în primul rând să declanșăm dorința de a vedea și a auzi. Noi vrem să facem ca oamenii să iasă de la concert fericiți și să-i producă plăcere ceea ce s-a interpretat.

 -După ce criterii au fost alese localitățile și ce părere ai pe seama celor care au refuzat propunerea?

-Inițial au fost alte localități. Am vrut să mergem în sate, pentru că în ediția a II-a baieții au cântat la Bahmut, în care au ajuns la conacul Ciolac-Malski. Acolo, lumea a rămas în mod deosebit impresionată de ceea ce se producea pe scenă,  poate a și fost prima dată când au auzit cum sună în realitate un violoncel, pian sau vioară. De aici și a luat naștere ideea de a merge în sate sau mai degrabă centre raionale: Ialoveni, Călărași, Hîncești, Cimișlia, Rezina, Băhrinești (Florești), Ceadîr-Lunga, Mereni. Am luat în considerare starea caselor de cultură, unele s-au dovedit a fi avariate și distanță față de Chișinău. Referitor la cei care au refuzat, pot să zic că e vorba de acceptare, multă lume s-a educat deja, s-a obișnuit cu altă muzică și altă viziune.

– Ce mesaj transmiți tuturor celor însuflețiți de apropierea evenimentului, concomitent și celor care încă nu cunosc despre frumoasa inițiativă a tinerilor muzicieni talentați?

-Ne așteptăm ca lumea să iasă fericită. Este foarte important ca toți să fie dispuși și împăcați cu sine. Fiecare dintre noi e capabil să găsească și să vadă frumosul în tot, de aceea le doresc să fie cine sunt ei și să simtă așa cum simt ei, dacă se vor regăsi, vor avea puterea să facă o schimbare… în suflețelul său. Îi îndemn pe toți să vină, să anunțe familia, prietenii, rudele, pentru a asculta veritabile capodopere, a se delecta cu muzică vie și sacră, pentru a-i cunoaște magia.

Reporteră: Cristina Anghel

Foto: din arhiva personală

Sursa: Everyday Journalism

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*