Cele mai importante 12 lecții de business pe care le-am învățat în anul 2016//EDITORIAL

Victoria UngureanuÎn anul 2016 am testat, am greșit, am avut eșecuri și am continuat să învăț din fiecare experiență trăită alături de oameni, pentru că businessul nu-l construiești singură, ci mereu cu oameni… Tu ești responsabilă de afacerea ta și de oamenii pe care îi lași să facă parte din ea. Astăzi, la final de an, vreau să vă povestesc despre cele 12 lecții de business pe care le-am învățat singură. Deși am participat la foarte multe traininguri de business, vânzări, oratorie și marketing, unde am însușit multe tehnici utile, cele mai bune lecții au fost cele pe care le-am învățat după ce am greșit, m-am dezamăgit, am avut eșecuri, m-am blocat, am făcut pauze și am revenit din nou…

Atunci când începi să îți transformi pasiunea în business, se schimbă multe, atitudinea ta și a oamenilor din jur, însă ai parte și de multe provocări. Cu cât mai mult vrei, cu atât riscurile sunt mai mari. În cele 12 luni din acest an am învățat în fiecare lună câte o lecție despre care vă vorbesc în acest articol.

1.Diferența dintre pasiune și business

Acum un an, în luna decembrie, începusem să învăț de la mentorii mei de la Angry Business să transform pasiunea în business. Deși lansasem site-ul din anul 2012 și nu crezusem niciodată că va deveni un business, în anul 2015 am decis să fac asta, cel puțin să încerc. Am încercat multe și toate erau reușite, dar oricum nu-l puteam numi business. Abia după cursul de la ”Angry Business” am început să simt primele rezultate și satisfacția de a construi un business. Eu nu știu cum și-au construit alții businessul, eu însă am avut nevoie de mentorii mei pentru a găsi curajul de a crede în ceea ce fac, de a descoperi prețul și valoarea lucrurilor pe care le ofer și de a continua permanent să generez idei, care devin sursă de inspirație și pentru alți colegi din media. Da, nu mai sunt atât de modestă, nu mai sunt atât de naivă, nu mai sunt atât de credulă. În anul 2016 am devenit și mai autocritică, mai pragmatică, mai exigentă.

2. Cât valorează munca mea?

Timp de 6 ani am scris texte, am realizat emisiuni radio, reportaje și interviuri pentru alte instituții media. Știam care este volumul de lucru pe care trebuie să îl prezint în raportul lunar ca să obțin meritatul salariu negociat cu angajatorul meu. Atunci când am început să fac asta pe propriul site, nu știam cum pot să-mi dau seama cât valorează munca mea, ce valoare ofer eu clientului și cât trebuie să îi cer în numerar pentru serviciul Z. Mereu ofeream totul și ceream aproape nimic, însă atunci când începi să ai o echipă și un anumit ”stres financiar”, înțelegi că dincolo de valoarea pe care o oferi clientului tău, în primul rând contează timpul tău, ideile tale, consultațiile și toate discuțiile cu omul care își dorește o strategie eficientă de promovare, un text care vinde, un reportaj video care impresionează. Și începi să îți știi prețul.

Victoria Ungureanu

3. Nu e nicio grabă

Au fost luni în care îmi încărcam programul, pentru că îmi propuneam să ating scopurile în cel mai scurt timp. De exemplu, organizam un eveniment cum e ”Voice of Journalism” în mai puțin de 2 luni. Era dificil pentru că totul e imprevizibil, nu te poți bizui pe anumiți oameni, ești mereu în așteptare de răspunsuri și confirmări, iar ofertele dacă sunt refuzate, atunci e și mai dificil. Însă în 2016 am învățat să fiu mult mai relaxată și să nu mă grăbesc. Dacă nu e posibil să organizez în următoarele 2 luni un eveniment, atunci îl voi organiza peste 4 luni sau în cel mai rău caz, anul viitor. Ce e rău în asta? E mai rău când îți asumi anumite responsabilități, faci promisiuni și zi de zi ești sub presiune. O fi ceva bun și în această mobilizare forțată, însă în 2016 am învățat că EU sunt cea mai importantă, dincolo de toate proiectele, oamenii care beneficiază de aceste proiecte și succesul care îl generează aceste proiecte.

4.Businessul – semnătură și ștampilă

De când mă știu sunt o persoană credulă, pentru că așa sunt eu și mi s-a părut că așa sunt toții oamenii, dacă promit ceva, atunci acel ceva nu se întoarce la 180 de grade. Am crezut că asta funcționează și în business, dacă ți-au acceptat o ofertă fără ca să semnați vreun contract, fiind o companie serioasă cu care ești decisă să colaborezi, te gândești că nu poate să apară nicio problemă. Compania e serioasă și foarte prestigioasă…. M-am greșit amarnic! În business totul trebuie să fie cu semnătură și ștampilă, altfel oamenii se joacă cu tine așa cum le place. Schimbă condițiile în ultimul moment, au cerințe despre care nu au vorbit la început și asta cu o zi înainte de eveniment. În cazul altor clienți, fără contract, de exemplu, întârzie cu lunile să îți plătească pentru serviciul pe care l-ai livrat la timp și de calitate. Așa e businessul, ești luat în serios dacă pui semnătură și ștampilă, iar eu acum ștampilez totul.

Victoria Ungureanu

5. Banii… apoi orice doriți!

Am învățat să nu-i învinuiesc pe alții, ci să fiu responsabilă de propriile decizii. Oamenii nu sunt răi, ei pur și simplu profită de oportunitatea de a se ”juca” uneori cu cei care greșesc, cei care nu își impun regulile. Munca nu mi s-a părut niciodată o joacă și am știut mereu că e corect ca oamenii să fie răsplătiți după cum lucrează și depun efort pentru acel lucru. De fapt, știu de unde m-am inspirat și am crezut că funcționează și în business… cei 6 ani de muncă la alte instituții media. Păi, lucrezi o lună și apoi obții salariul. Nu e în niciun caz scenariul: oferă-mi salariul și apoi lucrez. Credeam că așa e și în business, oferi serviciul promis, clientul e mulțumit și te plătește. GREȘIT! Clientul obține serviciul tău, se bucură de el, iar unii din ei amână achitarea… are serviciul în mână, la ce bun să-l mai plătească? Scuzați-mă, dar în 2017 eu am alte reguli de business.

6. Îi conduci tu sau te conduc ei pe tine?

Încă din anii de facultate am învățat despre tot ce înseamnă leadership și am continuat să frecventez cursuri despre cum să construiești o echipă, însă în 2016 am înțeles că există oameni care pot să conducă și oameni care nu pot să o facă, oricât de mult nu ar învăța. Cred că fac parte din a doua categorie. Eu nu știu să ordon unui angajat să facă Z lucruri. Mereu am tendința să recomand și nu să mă impun. Toate lucrurile pe care le-am făcut în cariera mea până acum fiind angajata altora și apoi propria angajată, nu le-am făcut pentru că trebuia, pentru că îmi ordona cineva. Mai mult decât atât, atunci când eram angajată pe parcurs le demonstram angajatorilor că pot face mult mai multe lucruri pentru același salariu, fără bonusuri și laude, făceam suplimentar acele lucruri, pentru că îmi aduceau satisfacție. Din experiența mea de a fi angajatoare, găsesc tot mai des tineri cu care trebuie să te comporți ca un jandarm, mereu să îi ceri, să urmărești dacă ceea ce ai cerut a fost executat, dacă nu, atunci din ce motiv (și motive găsesc multe), dacă nu a executat el, atunci să delegi pe altcineva. Sinceră să fiu, procesul asta te obosește și în 2017 mi-am zis că voi lucra cu oamenii care cu adevărat vor să lucreze. Nu vreau să-i conduc pe oameni și nici nu-i las să mă conducă ei pe mine. Nu am talent la dat ordine, am talent la scris, am idei și îmi place să-i fac pe oameni să trăiască experiențe faine. Titanii din afaceri ar spune că e o greșeală. Cu siguranță, din acest motiv cred că un om nu îi poate înlocui pe alții 10, iar un om care trebuie să conducă echipa e nevoie… Îl voi găsi.

7. Angajații tăi nu vor fi niciodată prietenii tăi

Poate îi accept greu pe oameni în preajma mea, greu îmi devin prieteni și cu greu încep să am încredere în ei, însă dacă au obținut asta, au obținut totul. Eu prețuiesc prieteniile, secretele, oamenii care au fost mereu alături de mine în diverse circumstanțe și nu m-au făcut să mă simt o străină. În 2016 am înțeles, prietenia și afacerea/job-ul sunt doua oale diferite. Un angajat face parte din afacerea ta, el muncește pentru a se dezvolta profesional, pentru a primi satisfacție din pasiunea pentru a munci și pentru a atinge anumite câștiguri financiare, din ce în ce mai mari, desigur, dacă le merită. Dacă un angajat îți devine prieten, atunci lucrurile se complică. Ești atașat de acest om ca de un prieten, pentru că puneți în discuție lucruri pe care nu le discuți cu altcineva. Și într-o zi acest prieten pleacă din afacerea ta cu toate secretele tale… E corect să plece, pentru că am plecat și eu la rândul meu de la alte instituții media, pentru că eram mereu în căutare de sine și de o ascensiune profesională continuă. Însă nu-mi amintesc din experiențele trecute ca unul dintre angajatorii mei să îmi fi fost prieten apropiat, respectiv despărțirea era foarte ok. Când un prieten pleacă din afacerea ta și simți că el nu a plecat pur și simplu de la tine, el a renunțat la prietenia voastră… e mai mult decât o despărțire. Afacerea și prietenia nu sunt din aceeași oală. Cel puțin e mai ușor să te desparți de oamenii care oricum mereu vor veni, vor învăța de la tine și vor pleca… Puteți fi amici, dar nu prieteni.

Victoria Ungureanu

8.Provocat tot mai des să renunți

Frumoasă e viața de angajat, aș spune acum. Oricum n-ar fi lucrurile, tu la final de fiecare lună de muncă primești un salariu. Deși atunci când eram angajată și ”lucram pentru visele altora”, așa cum se mai spune, nu-mi puteam imaginea câtă responsabilitate presupune să fii angajatorul cuiva, să ai o afacere care trebuie lunar să genereze proiecte profitabile. Nu vreau să vă demoralizez, însă să ai o afacere nu este mai ușor decât să fii angajatul cuiva, iar ca angajator… să ajungi într-o zi să îți trăiești visele, presupune mult timp, mult efort, multă dedicare.

9. Oricât de bun ai fi, oricum ai nevoie de mentori

Nu e vorba de a fi sau nu perfecționist în business, ci e vorba de dezvoltarea ta, pentru că presupune că în același ritm se va dezvolta și afacerea. Asta înseamnă să înveți din toate sursele, de la traininguri, din experiențe, din cărți, de la oameni care au deja succesul spre care tinzi tu… aceștia sunt mentorii tăi. Nu exagerez când spun că astăzi sunt ceea ce sunt datorită oamenilor, șanselor pe care mi le-au oferit, încurajărilor și sfaturilor pe care le-am primit. Astăzi am niște mentori de la care în fiecare lună învăț să mă depășesc, învăț să urc încet, câte o treaptă, lent, dar sigur, în așa fel încât atunci când întorc privirea spre ce am fost și analizez ceea ce sunt, să simt că am ales o cale corectă. Și nu există căi greșite, există pur și simplu greșeli din care înveți să fii corect. Mulțumesc mentorilor mei care se vor regăsi în aceste rânduri, pentru răbdare, pentru timpul pe care mi-l acordă, pentru că ei cred uneori mai mult în mine decât aș putea să cred eu…

10.Oamenii cred în tine, apoi în afacerea ta

Desigur, oamenii cred în primul rând în alți oameni care au lucrat deja cu tine. Mă refer la oamenii/clienții care ajung la tine prin recomandarea altor clienți care au lucrat cu tine și au rămas mulțumiți de rezultate. Însă, de cele mai multe ori, oamenii nu se asociază cu un produs, ei se asociază în primul rând cu un om. Așa cum spuneam la început, businessul funcționează cu oamenii care sunt implicați în proces. Aici vreau să mă refer la brandingul personal la care trebuie să lucreze, în viziunea mea, orice fondator al unei afaceri. Mai bine decât el nu poate reda nimeni ”sufletul” afacerii, iar ideea de a fi în umbră, într-o perioadă în care există atâtea posibilități de a fi în lumina reflectoarelor, mi se pare o greșeală. Să nu mă înțelegeți greșit, vorbesc despre un conținut relevant pe care îl promovează fondatorul afacerii, cel care transmite mai departe idei, vorbește despre el și despre afacerea sa. SECRETE? La ce bun să mai fim secretoși într-o perioadă în care avem acces la orice înformație? Oamenii cred în tine, apoi în afacerea ta. Fii sincer.

11. O afacere e prea puțin… gândește GLOBAL

După ce ai depășit toate ”chinurile” posibile și ești gată să le depășești și pe cele care vor urma, îți spui… oare e suficient ceea ce fac astăzi? Și nu e vorba de lăcomie, de bani, de popularitate, e vorba de dorința de a te depăși în fiecare zi. Atunci când cunoști ce se întâmplă între Prut și Nistru, ai testat tot ce era de testat, ce faci? Sigur, treci hotarele. Sunt multe exemple din Republica Moldova care au făcut acest lucru și pe care eu personal le admir și tind spre a le urma exemplul. Dacă cerul nu e limita, așa cum se cântă, atunci de ce ar trebui să fie un punct vamal?

Victoria Ungureanu

12. Nu lucrezi pentru bani, ci pentru fericirea de a avea banii cu care să îi faci și pe alții fericiți

Există oare oameni care spun: am suficienți bani, nu mai vreau bani? Există? Probabil, însă am senzația că oricât de mulți n-ar fi, oricum sunt insuficienți. Ai bani mai mulți, deci ai și cheltuieli mai multe. Banul este un instrument care trebuie permanent să fie în mișcare, mereu investiți corect. Sincer, eu astăzi nu lucrez pentru bani, ci lucrez pentru a fi mulțumită de ceea ce sunt, de ceea ce pot să ofer altor oameni. Banii sunt o cale de a obține comoditățile în viața, pe care cu toții ni le dorim. Banii ne pot transforma visele în realitate. Banii nu cumpără oameni, dar lucruri care îi fac fericiți pe acești oameni. Noi nu suntem materialiști, pur și simplu cum poți fi altfel într-o lume în care totul se cumpără și se vinde? Fericirea nu e pe bani, dar lucrurile cumpărate cu bani ne fac fericiți? Ne contrazicem, dar adevărul e că banii pot aduce schimbarea în viața noastră.

Fiți fericiți!

Cu drag,

Victoria Ungureanu

Fondatoarea Everyday Journalism și Everyday Events

Fotografă: Victoria Tihonova

Make-up: Marina Țurcanu

Locație: FORUM Business Center