BLOG

Italienii reciclează totul…chiar și oamenii //EDITORIAL din Italia

diana 1Mi-a fost foarte curios să observ cât de conștiincioși și responsabili sunt italienii atunci când aruncă gunoiul. Asta nu pentru că îl duc la tomberon, dar nu pe scara blocului afară, dar pentru că tot gunoiul este selectat în funcție de material.

Lunea e ziua de colectare a plasticului.  Dis de dimineață, la intrările principale ale caselor sunt scoși sacii plini cu sticlele apă, ambalaje de tot tipul, pungi, caselore, tot ce este fabricat din material reciclabil numit plastic. Dacă cineva chiar și din întâmplare pune alt gunoi decât cel din plastic, sacul nu se ia, mai mult de atât, poți să te alegi și cu o amendă pentru faptul că nu ai respectat regula.

diana 2

diana 3

Miercurea e ziua când se colectează hârtia. La intrările caselor sunt scoase coșuri din plastic  pline cu hârtie netrebuincioasă ( ziare, pliante publicitare, carton, cutii etc.) Angajații serviciului de salubrizare colectează într-o mașină specială tot conținutul coșurilor.

În una din săptămânile trecute toți angajații serviciului salubrizare au protestat față de conducere prin faptul că nu au ieșit la muncă. Deci, timp de o săptămână nu a fost colectat plasticul și hârtia. Vai, vai, vai, câtă agitație și nemulțumire a trezit acest protest printre localnicii orășelului, parcă era o mică revoluție. Cum așa, cum e posibil să stea sacii cu plastic așa, în plină stradă pe la intrările principale?  Aceasta era tema principală între toți. Da, recipientele din sticlă au și ele un tomberon special, iar gunoiul „umed”, cum se obișnuiește să i se spună aici este colectat în alt tomberon. N-ai cum să faci confuzie, spațiul pentru colectarea reziduurilor este marcat prin inscripții și chiar culori diferite. Pentru aceste servicii nu plătești ieftin, cca 200 euro timp de un an. Banii sunt repartizați în 4 rate. Da, nu-i ieftin, dar responsabilitatea cu care muncesc angajații și modul în care societatea respectă aceste reguli transmise noii generații e mare.

diana 4

diana 7

diana 5Un alt tip de reciclare inteligentă și creativă de această dată am remarcat-o trecând zi de zi pe străzile orășelului Citta Della Pieve. Din câțiva blugi netrebuincioși proprietarii unui magazin de haine au creat un decor foarte original care nu lasă indiferent nici un trecător. O cadă veche și uzată a fost reutilizată drept un loc de relaxare pentru o terasă. Din recipientele metalice  pentru păstrarea produselor alimentare au fost realizare vazoane pentru flori. Sunt multe, multe exemple frumoase de acest tip care mereu mă inspiră și mă fac să vreau să fac și eu ceva similar. La drept vorbind am făcut mai multe tentative de acest gen, iar una dintre ele este un suport pentru creioane realizat dintr-o cutie de conservă decorată cu rulouri din hârtie de ziar. Tare mândră eram de mine 🙂

Acum vreau să revin un pic la titlu, vreau să explic de ce am indicat că italienii reciclează chiar și oameni… Zilele astea am obținut permisul de ședere pe teritoriul Italiei. O procedură extrem de birocratică și anevoioasă, dar pe care am trecut-o. În ziua în care am mers la „comună”, adică la primărie, primul lucru care am fost întrebată în mod franc, tranșant, fără ocolișuri, fără menajamente, fără introducere „în temă” a fost: „…în cazul în care muriți, sunteți de acord să donați organele și țesuturile”? Ăăăă… Am avut o ezitare, apoi l-am întrebat și pe soțul meu dacă am înțeles corect întrebarea… Da, am înțeles corect… Pentru câteva secunde am avut impresia că dl din fața mea intenționează imediat să opereze…

diana 9

diana 8Mi-a fost dat un formular în două exemplare pe care am semnat că nu sunt de acord. Nu m-am gândit niciodată la această întrebare, mai târziu da, când reflectam asupra unor situații posibile, ori mai puțin posibile, dar actuale. De fapt, apoi, când am luat și un pliant m-am informat despre faptul că în toată comunitatea europeană se desfășoară campanii de informare a populației, ce au menirea de a încuraja oamenii să doneze benevol organe și țesuturi. Iată așa un mod de „reciclare” am întâlnit aici, în Italia… Nu sunt pregătită moral să fac nici măcar un exercițiu de imaginație care m-ar determina să accept donarea organelor. Nu am discutat niciodată despre această temă, nici acasă, nici la serviciu, nici cu prietenii.

Experiența mea socio-culturală în Italia continuă, iar eu am doar de învățat! Vă îmbrățișez!

Autoare: Diana Cojocari, jurnalistă stabilită în Italia

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*