Maria Marian scrie despre medicii din Republica Moldova// EDITORIAL

maria marianAsist cu mare durere în suflet la o situație care „a luat foc” zilele acestea în mediul online. Sunt
mamă, am un copil de 2 ani şi un pic. În același timp, jurnalist pe domeniul de sănătate, dar și începător în ale medicinei profesioniste, așa cum o face fiecare medic la debut.

Medicina este un domeniu nobil, am spus dintotdeauna asta. Am un respect aparte pentru breasla medicilor şi a specialiştilor în sănătate care-şi merită din toate punctele de vedere numele şi statutul. Și avem mulți specialiști din această categorie în țară!

Însă mă depășește să văd cîtă ranchiună și atitudine neprietenoasă este în rândul medicilor. De ce vă luați în derâdere colegii? De ce tindeți să dărâmați și să loviți prin cuvinte frumos alese OAMENII care reușesc să iasă în evidență? De ce le tăiați elanul? De ce nu reușiți să rezolvați lucrurile care vă displac în interior, în breaslă, prin comunicare? De ce nu deveniți parteneri în tot ce faceți? Iar efortul, emoțiile, grija și atitudinea să o canalizați DOAR în folosul pacientului?

De ce vă vorbiți de rău? De ce vă pătați cu bună știință numele,meseria, anii dvs de muncă și studii, dar și nivelul la care ați ajuns cu atâta efort?

Cunosc, în breasla medicilor din Moldova ierarhia este sfântă. Nu odată mi s-a întâmplat să nu vină medici buni la emisiune pe motiv că participarea lui/ei îi va displace șefului/șefei. De ce condamnați acei tineri specialiști care vin cu o altă abordare, cu un alt avânt, poate cu o mai mare forță și dorință? De ce vă puneți unul altuia piedici și de ce nu deveniți un tot întreg, stimat și apreciat de pacienți?

Știți de ce a apărut această neîncredere în medicină? Pentru că oricâți medici nu ai vizita, de fiecare dată va fi un diagnotic și tratament diferit. Și atunci noi, părinții, ne-am transformat în DETECTIVI. Detectivi la propriu pentru copiii și familia noastră.

Punem la îndoială calitatea produselor pe care le procurăm și le verificăm cu aparatul de măsurat nitrații, punem la îndoială diagnosticul și mergem la 2-3 specialiști din Moldova (dacă cazul e mai grav, le trimiți și la medicii de peste hotare) să vedem ce părere au ei; dacă avem o listă cu medicamente, le verificăm și citim din scoarță în scoarță prospectul. Apoi, la farmacie, întrebăm ce substanță activă are preparatul medicamentos din rețeta oferită de medic și mai căutăm vreo două asemănătoare, să fie mai ieftin tratamentul. Analizele nu sunt bune – mai mergem la un laborator și mai cheltuim bani. Aceste practici ne transformă și ne aduc emoții negative. Dar suntem nevoiți să fim astfel, să ne protejăm familiile.

În plus, de multe ori pacienții privesc la medici ca la Dumnezeu, ei fiind greu de abordat, practic de neatins. Tremură sub uși, le este frică să adreseze întrebări, nu înțeleg nici o boabă din ce problemă de sănătate au și vin de la medic cu mai multe întrebări decât au plecat inițial. NU așa se vine la medic. Un medic trebuie privit ca un PARTENER căruia îi pasă la fel de mult de sănătatea pacientului sau a membrilor familiei lui ca și sie însuși. Și asta poate fi schimbat prin atitudine!

Totodată, oamenilor le este frică să ajungă la medici, de asemenea, din cauza atitudinii nepotrivite. Oamenii sunt speriați, intimidați, deseori li se vorbește orgolios, ironic, urât, fără pic de respect. De ce medicii nu devin EXEMPLE DE COMPORTAMENT pentru pacienții care sunt incorecți în adresări și în comunicare? Poate asta ar schimba situația!

Și da, ajungem să avem frică de sistemul medical tot din cauza colegilor din breaslă! Atâtea cazuri neplăcute există, încât putem scrie cărți!

Vreau un sistem de sănătate PRIETENOS, vreau să văd spitale prietenoase copiilor, mamelor, părinților, bunicilor. Vreau un sistem în care să ne simțim cu toții în plină siguranță, vreau să am încredere în actul medical și în specialistul căruia îmi încredințez viața. În același timp, vreau o modalitate de tratare a copiilor asemeni spitalelor din Germania, Austria, Belgia, Canada.

Vreau să avem un sistem de sănătate de stat asemeni celui privat în Moldova, iar medicina privată să fie susținută, protejată  și mai accesibilă pentru pacienți. Din păcate, suntem codași la acest capitol.

Vreau inclusiv o altă modalitate de finanțare a spitalelor din partea CNAM și nu în funcție de numărul de internări. Nu este abordarea potrivită. De asemenea, sunt necesare protocoale clinice adăugătoare când este vorba de administrarea antibioticelor. Rezistența la antibiotice a ajuns la cote maxime!

Și mai vreau voci medicale la unison când este vorba de stabilirea unui diagnotic și aplicarea unui tratament. Vreau să vă întâlniți, să vă așezați la aceeași masă, să discutați, să dezbateți, să ajungeți la un consens și să-l explicați detaliat fiecărui cetățean care ajunge la spital. Și nu dați vina pe părinți în toată problema de comunicare medic-pacient!

În final, cred cu tărie că Omul sfințește locul! Un spital devine prietenos prin lucrătorii săi medicali, o casă devine luminoasă datorită oamenilor ce locuiesc acolo, iar totul se face prin Parteneriat, stimă, înțelegere și emoții pozitive!

Autoare: Maria Marian, prezentatoarea emisiunii ”Acasă Devreme” la Jurnal TV

Mai multe articole semnate de Maria Marian găsești pe site-ul www.mariamarian.md