Matei Bărbulescu, jurnalist independent din România: Sunt fan Rise Moldova

Matei Bărbulescu

Casa Jurnalistului este o comunitate de jurnaliști independenți din România. Aceștia lucrează la materiale ample și bine documentate, fac investigații jurnalistice, reportaje și proiecte multimedia, iar remunerarea pentru munca lor vine din donațiile cititorilor. Matei Bărbulescu este unul dintre membrii Casei Jurnalistului și are o experiență în mass-media de aproape patru ani. Solicitat de Everyday Journalism, Matei ne-a povestit despre presa independentă din România, provocările acesteia, dar și despre colaborarea cu jurnaliștii din Moldova. 

65844_580465728634512_2096457942_n

Matei Bărbulescu

– Matei, povestește-ne despre experiența ta în domeniul jurnalismului. La ce instituții de presă ai mai lucrat?

– Am colaborat câteva luni cu Vice, unde am început să lucrez în timpul protestelor pentru Roșia Montană. Munceam în publicitate, eram nefericit cu munca de corporatist și am găsit un subiect bun de publicat în Vice. Am vorbit cu un prieten, mi-a făcut legătura cu redactorul șef și am publicat. A fost un moment de cumpănă pentru că nu știam dacă să plec din advertising și să mă apuc jurnalism. După câteva luni, când am văzut ce mișto e să mergi pe teren și cât de importantă este munca de jurnalist, răspunsul a devenit evident.

Ce vreau să zic este că am avut noroc să mă apuc de jurnalism. Până să renunț la jobul din publicitate nu mă gândisem aproape deloc să fac presă, apoi mi-am dat seama că este meseria care mi se potrivește cel mai bine.

Mai apoi, timp de aproape un an, am fost reporter la Șapte Seri.

– Fără modestie, care sunt activitățile/lucrările jurnalistice cu care te mândrești cel mai mult?

– Nu sunt încă suficient de mulțumit de mine și de activitatea mea ca să simt că mă mândresc cu ceva. Mă bucur când îmi fac treaba bine și reușesc să transmit informația corect.

– La Casa Jurnalistului cum ai ajuns?

– Spre finalul lui 2013. Antropologul și scriitorul Adrian Schiop și-a lansat cartea Soldații în beciul Casei Jurnalistului, a fost o petrecere bombă din care mi-am revenit după vreo trei zile. M-am distrat bine cu băieții așa că nu am mai plecat, m-am lăsat cuprins în vortexul casei.

Ședință la Casa Jurnalistului

Ședință la Casa Jurnalistului

– În descrierea site-ului casajurnalistului.ro este scris că „Trei oameni stau în casă, câțiva vin zilnic să lucreze aici, 10 au bloguri pe platforma noastră, 20 au publicat articole, în jur de 50 sunt comunitatea de bază…”. Tu în care categorie ești?

– Descrierea aia trebuie updatată. Situația s-a schimbat de mult. Acum sunt cinci persoane care locuiesc în Casă, printre care mă număr și eu, vreo 15-20 de oameni care scriu frecvent pe site și care ne vizitează și mai frecvent, și încă vreo 15-20 care sunt apropiați ai Casei. Comunitatea de bază cred că a depășit o sută de oameni.

– Casa Jurnalistului este caracterizată ca fiind o instituție media independentă. Cât de trainică este această libertate?

– Depinde ce vrei să faci și cum vrei să ți-o arzi. Cu presa din România, cât de proaste or fi salariile, nu moare nimeni de foame, pe bune. Pot să fie perioade mai nasoale, dar de trăit se trăiește.

– De obicei, instituțiile media libere sunt frecvent atacate de persoane influente. Care e situația la Casa Jurnalistului? Au fost și încercări de suspendare a instituției?

– Din câte știu nu. Nu prea au cum, sistemul prin care funcționăm noi este construit astfel încât să le fie foarte greu să ne lovească cu adevărat.

– Dacă ar fi să faci un top ale celor mai mari provocări pentru un jurnalist, care ar fi acestea?

– Să-și pună mereu întrebări legale de etică, să nu fie leneș, să fie cât se poate de precis și să aibă curaj.

Matei Bărbulescu

Matei Bărbulescu

– Cum ai caracteriza presa din România, la general?

– O vomă.

– Am citit reportaje în care ați conlucrat cu jurnaliști din Republica Moldova. Cum a fost experiența?

– Foarte ok, ne-am înțeles bine.

– Citești presa de la noi? Cum ți se pare?

– Sigur, sunt fan Rise Moldova.

– Reportajele publicate pe site sunt foarte ample și bine documentate. Cât timp îți ia, în medie, realizarea unui atare articol? Care a fost lucrarea la care ai lucrat cel mai mult?

– Depinde. Uneori trebuie să publici imediat ce te-ai întors pe teren – în ziua aia, a doua zi, săptămâna aia, depinde ce-ai făcut și ce fel de material publici. Alteori, când faci o investigație adâncă, durează undeva între șase luni și doi ani.

Materialul la care lucrez acum are parte de cea mai lungă documentare din partea mea – stau pe el de vreo nouă luni.

– Cum vezi evoluția jurnalismului independent din România?

– Mai bine decât cum era acum cinci ani. Sunt câteva publicații independente, foarte bune și serioase care produc jurnalism mișto. E de bine.

Foto: Facebook

Sursa: Everyday Journalism