EVERYDAY STORIES SPECIAL

Mihai Ungureanu: Când aveți probleme cu inspirația, cumpărați un kilogram de pesmeți!

Îşi face studiile în arte frumoase la Veneţia, dar atunci când se pomeneşte în faţa pânzei de pictat sângele de moldovean îşi spune cuvântul. Vorbim despre Mihai Ungureanu, tânărul care trăieşte prin tot ce înseamnă tradiţii şi neam, încât e imposibil să treci cu vederea dragostea şi dedicaţia pe care le depune în fiecare lucrare.

-Cum şi de când a început pictura să ocupe un loc special în viaţa ta?

-Pictura a ocupat un loc important și special în viața mea din totdeauna. Încă de când mama mă purta în pântece. De ce? Deoarece chiar în acel moment mama deja îmi arăta frumusețea picturii, când îngenunchea asupra pânzelor, cu burta sub barbă, sau când dregea câte o icoană de toată frumusețea și ținea paleta pe burtică, adică pe căpucianu’ meu. După care a urmat deja instruirea adevărată. Pentru că nu am mai mers până la urmă la grădiniță, ca să mai scape mama de noi să meargă să dreagă de ale gurii, ne punea în mână, mie și fraților mai mici, câte o bucată de hârtie și un creion încă de pe timpul studenției ei. Și hai, băieți, la creație …

Mihai

-Care ar fi cele trei expresii care pot descrie atitudinea ta faţă de această artă?

-Dragoste, chin și iarăși dragoste !!! dacă nu iubești matali arta … apoi macar stai și trudește cât vrei că tot pe loc … pe loc … să răsară busuioc ! Eu asta am învățat de la părinți: că orice faci cu dragoste, apoi îi lucru bun și frumos. Dar dragostea fără chin, chin din ăla frumos, apoi nu e dragoste.

-Tematica ta este una specială, care îţi este muza şi cum reuşeşti să exprimi dragostea de patrie prin picturi atât de diverse?

-Off , că tare îi gre’ viața asta când vine vorba de muză. Inspirația o găsesc în multe locuri și în multe lucruri. Cel mai des o găsesc pe pozele de pe internet. Dar și mai mult o am atunci când răscolesc în suflet, când mă sărută para focului (soarele) când apune și trezește amintiri și trăiri, când simt în cartier aici departe în Italia miros de fum de lemn ars sau miros de iarbă proaspăt tăiată, cântu’ cucului sau a hulubului … . Aici cum spuneam și mai sus, e vorba de dragoste ! Eu nu prea îmi dau seama cum de un băiat de la oraș așa ca mine s-o apucat de scormonirea asta în neam, în lemnu’ negru-fumuriu … în rădăcini! Da’ se vede că asta îi în sânje. Se vede că ce a fost de la strămoși, rămâne bine în inimi. Trebuie doar readus la viață. Și uite că asta am început eu să fac. Și o fac divers pentru că și strămoșii noștri au construit o cultură plină cu de toate. Și la urma urmei … MiHU zîșe cî la lemn îi trebuie o lucrare a lui, la piatră a ei, la ie a ei și la poartă a ei…

pictura

pictura Mihai Ungureanu

-Este pictura şi o metodă prin care îţi canalizezi dorul de casă

-Cred că da. Că la cât dor am de casă apoi tre’ să fac ceva cu el. Acuma vreau să înţelegeți bine când vorbesc de dorul de casă. Dorul ăsta spune despre lanurile de grâu, câmpiile și pădurile de codri, ulcica în gard, oamenii în jurul mesei cu o mămăligă în față și o bucată de brânză … Asta e acasă!

-Pe lângă studiile în arte frumoase la Veneţia, cum îţi mai ocupi timpul?

-Sincer să fiu în ultima vreme cam în atelier mă găseai. Ori o lucrare în ulei, ori o bucățică de grafică, ori o farfurie de lemn la dres. Mai merg la plimbare, să îmi mai răcoresc mintea, și nu mai ies că deja îi răcorită numai bine să mai încep o pânză.

-Privind spre viitor, îţi doreşti ca pictura să devină activitatea ta de bază?

-Privind la prezent îmi dau seama că pictura deja m-o cam prins în brațe și cum mă strîje ea de tare apoi eu pe ea și mai tare !

-Ce crezi că este mai important în realizarea unei picturi, tehnica sau trăirea redată?

-Tehnica și trăirea sunt două lucruri la fel de importante pentru o lucrare vie. Ca să înțeleagă lumea: o lucrare bună și vorbitoare este una executată bine și care îți povestește.

pictură Mihai Ungureanu

Mihai Ungureanu

-Cum vezi tu locul picturii în Republica Moldova?

-Părerea mea este că în țărișoara noastră pictura suferă puțin. Și cred că este și de datoria noastră a artiștilor să muncim la promovarea picturii și între oamenii simpli. Din păcate, din câte am văzut eu, doar unii apreciază și dau importanță la lucrurile astea de suflet.

-Ce pregăteşti pentru public în viitorul apropiat?

-Am discutat eu cu MiHU și mi-o spus să nu zic prea multe … . Dar vă zic că venim cu expoziții … și în una din ele o să fie multe Mândre ! Şi patru din mândrele astea deja vin acasă ca să le vedeţi la cel mai tare festival, IaMania ! Pentru că împreună cu MiHU venim acasă cu o droaie de copilaşi pe care o să puteţi să îi vedeţi pe 21 iunie în satul Holercani. Şi tot acolo o să am şi o cuvântare care vă promit să nu vă plictisească.

Mihai Ungureanu

-Cine este Mihai Ungureanu atunci când nu este pictor?

-Mihai Ungureanu atunci când nu este MiHU, adică atunci când nu este pictor, este Mihai Ungureanu care deja nu știe cum mai repede sa fie iar MiHU.

Mihai Ungureanu

Mihai Ungureanu

-Dacă am vorbi în procente, cât dedici picturii din tot timpul tău?

-80 procente. Restul 20 le folosesc la micul dejun, prânz și cină. Depinde și de starea de spirit.

-Ţi se întâmplă să ai pene de inspiraţie? Dacă da, cum le faci să dispară?

-Cum ziceam și mai înainte , tare e grea viața de artist când vine vorba de muză și inspirație. Sunt și faze în care pur și simplu stau în fața pânzei și o rog să îmi spună ceva. Dar ea tace. Eu rezolv penele astea cu meditație în fața lucrării sau a unei bucăți de hârtie și cu pesmeți. Oameni buni, nu este nevoie să vă caliciți cu droguri, țigări sau alcool pentru a ajunge la starea aia care pictează în locul tău. Când aveți probleme cu inspirația cumpărați un kilogram de pesmeți !

-Te gândeşti să revii vreodată definitiv în Moldova?

-Cu cel mai mare drag aș reveni și o să vină și ziulica aia.

Autor: Cristina LOGHIN

EVERYDAY JOURNALISM.md

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*