EVERYDAY STORIES SPECIAL Special

Nicolae Latunov – pictorul care educă frumosul în oameni

Nicolae Latunov Pictorul Nicolae Latunov, după mai mulți ani trăiți în Europa, creează frumosul acasă, în Moldova. Aici, de câțiva ani reușește să-și împlinească o dorință – cea de a preda pictura copiilor. Arta domnește din plin în atelierul său unde întâlnim nu doar tablouri, ci și numeroase măști venețiene – pasiunea pe care a adus-o cu sine din orașul de pe apă. În cele ce urmează, veți afla calea parcursă de un pictor autohton, care este puternic convins că doar prin muncă poți depăşi orice obstcol în calea spre perfecțiune.

 – Pictura vă este aproape încă de mic copil. Cum ați decoperit această dragoste pentru artă?

– În general, arta vine inconștient. Eu am început de la 10 ani, aceasta fiind legat de școală, de lecțiile de pictură, de natură. Eu de mic desenam câte ceva, zgârâiam ceva, iar în momentu când am început să percep că asta iubesc, mi-am pus scopul de a fi pictor. Apoi, am mers la o școală de pictură, părinții însă nu știau asta – le ziceam că merg la fotbal, la șah. Peste un timp, părinții au aflat și au rămas uimiți. A urmat colegiul, apoi academia de artă.

Nicolae Latunov

Cine au fost cei care v-au susținut pe această cale?

În toți anii mei de studii am avut profesori care m-au îndrumat și ajutat mult, dar mama a fost persoana care m-a ajutat spiritual și financiar cel mai mult. Ea iubește ceea ce fac eu și aceasta e foarte important când părinții aplică o atitudine corectă asupra talentului copilului. Acum eu sunt acela care susține alți copii, predându-le lecții în stilul meu.

 

Totuși arta e o cale grea, de unde ați luat putere de a trece momentele grele?

În artă trebuie să simți, să meditezi, să te reculegi. Eu ca artist, mă reculeg mereu, pentru că întotdeauna am unde crește. În pictură nu poți ajunge la un apogeu, de aceea munca și sârguința te pot ajuta ca să ajungi la un anumit rezultat propus. Probabil, totuși munca continuă este cea care mi-a dat putere să merg și să ajung tot mai departe. Orice fel de artă este destul de complicată, nu poți zice că muzica sau baletul este mai ușor, dar dacă alegi ceea ce iubești, acestea devin o pasiune, o dragoste unitară pentru toată arta.

În afară de muncă zilnică și sârguință, de cât talent este nevoie în arta picturii?

După cum spune celebrul citat: ,,99% de muncă, și 1% de talent,,. Eu zic că talentul este un mit, care pe noi ne mișcă, dar doar munca te face să crești.

Ce simțiți de fiecare data când luați o coală nouă de hârtie și o pensulă în mână?

– Euforie. Pictura e o meditație care de fiecare data vine spontan, involuntar, pentru că eu iubesc aceasta. Privind o foaie nouă, simt o istorie nouă pe care o desenez particular, cu nuanțe mai exacte sau mai haotice.

Nicolae Latunov

Cât de importante sunt studiile în domeniul artei? Pot acestea garanta succesul?

– Dacă ai norocul de a avea profesori buni, atunci da. Poți avea și zeci de ani de studii, dar dacă nu ai primit de la ele exact ceea de ce ai nevoie pentru a deveni bun, atunci au fost zadarnice. Eu zilnic învăț și studiez – un artist are mereu de învățat, învăț chiar de la elevii mei. Iarăși zic, e nevoie de muncă, de practică, de experimente.

Ce înseamnă pentru dvs. să fii pictor?

– Un pictor are în primul rând misiunea de a bucura oamenii prin creația sa. A fi pictor înseamnă a da oamenilor frumosul vizual, pentru că noi, pictorii, lucrăm cu vizualul. Cu alte cuvinte un pictor este cel care poate bucura ochii oamenilor prin arta creției, tot el fiind cel care educă frumosul într-o societate. El este cel cu o imaginație asemeni unei palate infinite de culori care se afla într-o mișcare continuă, căreia nu îi poți spune stop sau impune canoane. Pictorul este un om cu gust care trece prin sufletul fiecăruia și redă imaginea prin artă. Aceasta este o misiune foarte importantă și la care nu toți rezistă.

Nicolae Latunov

Ați făcut masterul la Florența, plus ați vizitat multe orașe ale Europei. Cum trăiește arta în Europa?

Acolo ea trăiește mai bine, pentru că au muzee și expoziții. Nu pot să zic că pictează mai bine decât noi, dar zic că au șanse mai mari decât noi –  printre care cea de a se exprima ca artiști mai repede. Cât despre oameni, ei apreciază arta la nivel.

– Revenind în Moldova, arta rămâne a fi o pasiune, dar cât de mult este ea apreciată de moldoveni?

La noi e sărăcie și omul nu mai are nevoie de artă – el trebuie să lupte pentru existență, nu să se bucure de ea. Poate peste câțiva ani, vom începe și noi să ne adaptăm și vom vedea expoziții dese, poate sculpturi prin oraș, dar pentru aceasta e nevoie de schimbări mari, radicale.

Aveți lucrări expuse în muzeele de artă din Moldova?

Nu. Muzeul de artă este un cimitir al picturilor, de aceea nu sunt interesat ca să am lucrări expuse acolo. Am lucrări expuse practic în orice colț al lumii, în alte țări muzeele fiind apreciate și vizitate, la noi, însă, nu e așa. Cei care vin la mine și cumpărără un portret, apoi îl pun la ei acasă, atunci casa lor devine un muzeu, unde lucrarea mea este aprecită zilnic.

pictor

Bănuiesc că insprația de a crea măști venețiene vine din Italia. Povestiți-ne cum s-a întâmplat aceasta?

Prima mea mască am fost un cap de elefant, pe care am făcut-o din ziare și lut prin anii 2000. Atunci, toți erau uimiți, întrebându-mă cum am trecut de la grafică la măști. Dragostea însăși pentru masca veneziană mi-a adus-o anume Veneția, pe care am vizitat-o spontan și care m-a înnebunit prin istoria, cultura și arhitectura ei. Am mers și la Carnavalul Venețian, unde mii de oameni purtau măști, așa ca în anii 1500, când să ieși din casă fără mască era ceva anormal. Toată acestă atmosferă m-a inspirat și am început să desenez măști. Peste un timp am încercat să le confecționez singur din papier mâché. Acum fac măști-tablou în care unesc două istorii în una – cea a picturii și cea a măștii.

pictor

Totuși care dintre acestea două vă este mai aproape?

Trebuie să fii egoist ca să îți placă doar una. Eu iubesc arta în totalitatea ei, de aceea ador tot ceea ce e legat de ea – aș face și muzică, și sculptură, orice.

Care a fost cea mai îndrăgită lucrare pe care ați vândut-o?

Poate încă nu am ajuns să fac o lucrare perfectă, după cum spuneam, artistul întotdeauna e în căutare de perfecționism, dar totuși una care mi-a plăcut foarte mult a fost ,,Țăranii,,. E o pictură negru-alb – o casă bătânească din anii 1800, soțul cu coasa pe umăr și soția însărcinată rostește rugăciunea.

Aveți expoziții în toată lumea, însă în Moldova mai rar. Planificați să faceți vreo expoțizie în viitorul apropiat în țară?

– În Moldova am avut o expoziție prin anii 2004-2005. Acum mă gândesc că poate ar fi bine să fac din nou o expoziție cu pictură, măști și sculptură. Așadar, cred că în curând voi avea o expoziție.

Nicolae Latunov Ce mesaj aveți pentru cei care sunt pasionați de pictură?

Să muncescă mereu și să iubească ceea ce fac. Nu vă gândiți că arta nu te poate hrăni, căci când faci ceva bun, aceasta neapărat va fi remunerat – e nevoie doar de muncă și încredere în tine.

La interviul pe care l-am realizat în studioul de pictură l-am surprins și pe Adrian Hadârcă, elevul pictorului Nicolae Latunov:

Cine a observat talentul de a picta?

– Mai mult tata – el la fel este pictor.

– Cât de mult îți place să pictezi?

– Îmi place mult întreg procesul de a picta, pentru  că este interesant. Sunt pasionat de pictură, pentru că cu ajutorul ei pot arăta oamenilor arta. Pe viitor cred că voi deveni pictor.

Autoare: Axenia Samocrainaia

Sursa: Everyday Journalism

Foto: din arhivă

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*