Povești care inspiră: De la jurnalistă la make-up artistă

13700121_925209380935327_6866525789908037052_n

Primăvara trecută, o prietenă de-a mea postase o fotografie pe o rețea de socializare, unde avea un machiaj impresionant, prefect dacă vreți. Am fost curioasă să văd cine este autoare operei, astfel am descoperit-o pe Marina Țurcanu – o make-up artistă carismatică, volubilă, sfătuitoare, josuță de statură, dar cu un mare talent în domeniul machiajului. Așa o știam până să realizez interviul Everyday Journalism, astfel ca mai apoi să aflu că, pe lângă cei patru ani de experiență în domeniul make-upului, a mai absolvit facultatea de Drept și cea de Jurnalism, a practicat vreo șapte ani tenisul, este pasionată de fotbal și culinărie, și și-ar dori și studii în domeniul IT. Mă bucur că vă pot prezenta din nou o jurnalistă care îmbină cuvântul cu pensula de machiaj. Interviu cu Marina Țurcanu.

– Ai studii superioare în două domenii, dar activezi ca make-up artistă. Cum ai ajuns să renunți la profesiile studiate și să lucrezi în sfera artei?

– Când faci o facultate trebuie s-o faci fiind mai copt, fiind sigur că asta într-adevăr e vocația ta sau măcar că îți place ceea ce alegi. Când am mers la prima facultate aveam 18 ani. De unde puteam eu ști atunci care îmi este, de fapt, menirea? Prin 2005 era așa un curent printre absolvenții liceelor: sau faci Economie, sau faci Drept. Sora mea Livia – o scumpete de om – a optat pentru prima poziție, eu, respectiv, pentru a doua. Nu-mi pare rău de alegerea făcută, pentru că am căpătat experiență, doar că nu m-am regăsit acolo. În ceea ce privește jurnalismul, am fost absolut sigură că vreau să cunosc acest domeniu și, mare mi-a fost mirarea, că mi-a plăcut mai mult decât m-am așteptat. Profesori extraordinari, discipline captivante, jurnaliști cunoscuți, editorialiști pe care-i urmăream de ani de zile, deplasările și ieșirile pe teren, pur și simplu, m-au cucerit. Și m-aș fi dedicat întru-totul acestei profesii dacă nu-mi topise inima, între timp, Măria sa Make-upul. Este o chestie uluitoare care-ți dă fiori. Sincer, ți se face pielea de găină când vezi cum se schimbă o femeie care ți-a bătut la ușă. Ei, să nu par prea romantică, că asta nu te ține sătulă, și partea financiară tot îmi topește inimioara.

– Ai încercat să lucrezi în mass-media? Dacă da, ce te-a făcut să renunți la acest domeniu de activitate?

– Da, am încercat. Voiam să mă asigur că fac față. Am activat la un post de televiziune autohton unde mi-a fost destul de greu la început. Până la urmă, am reușit, m-am descurcat, și… nu am mai ieșit la lucru după asta. Era mai mult o provocare pentru mine, decât o încercare de a-mi găsi un job. Ulterior, am mai colaborat cu o revista de știință și cultură pentru care scriam recenzii de cărți. Dar make-upul îmi mănâncă tot timpul și asta e partea cea mai nostimă, căci cu patru ani în urmă, când am început să învăț măiestria machiajului, îl vedeam ca hobby cu care m-aș ocupa în timpul liber. Acum, s-a ajuns că hobby-ul ăsta al meu mă domină total, nu mă lasă măcar să ies la o plimbare, nu ca să mai am al doilea job.

 – Ce te-ar face să abandonezi machiajul și să-ți găsești un job în jurnalism?

– Vreo cinci copii consecutivi sau salarii cosmice pentru lucrătorii presei. Glumesc. De fapt, nimic. Nici vorbă. Am investit foarte mult în instruire și materiale, am lucrat foarte mult, sunt zile când stau câte 12-14 ore în picioare pentru ca să am baza mea de cliente. Jurnalismul impune lucru în tempou de urgență și, neapărat, șefi. Dacă cu prima parte m-aș mai descurca, cu subordonarea e mai greu.

– Ce îți place și ce nu-ți place în jurnalismul de la noi?

-Bună întrebare. Și mă tem că voi răspunde banal de tot. Lipsa presei independente e cea mai usturătoare parte care te face să fii ostil față de ceea ce citești ori, deseori, de ceea ce vezi. Sunt totuși părtașă a jurnalismului scris, a presei tipărite și cred că acolo, cu siguranță găsești stima și respectul față de cititori, în slujba cărora, de fapt, și activează presa, dacă vorbim în speță despre jurnalismul de informare.

– Povestește-ne despre cariera ta de make-up artistă, cum ai început, ce greutăți ai întâmpinat și care au fost cele mai de seamă succese obținute de-a lungul timpului?

-Nu pot să zic că am întâlnit ceva obstacole sau că mi-a fost greu. Nu! Am făcut mai întâi o școală, apoi a doua, a treia, calificări, instruiri, specializări și tot așa. Undeva înveți mai mult, undeva mai puțin. Asta e. Am început de la prietene, apoi prietenele prietenelor până, din fată în fată, făcând un lucru bun, am ajuns să mă viziteze jumătate de oraș, de altfel, și tu tot așa ai ajuns la mine :). Cea mai bună publicitate e calitatea lucrului făcut.

page

– Am văzut pe pagina ta de Facebook numeroase lucrări reușite și o sumedenie de aprecieri din partea clientelor. Spune-ne care este secretul măiestriei tale?

-Mai întâi de toate, să-ți placă ceea ce faci. Știu că e o frază banală, dar chiar funcționează. Sute de femei vin la mine cu frică, distanțe, din cauza că au mers anterior pe mâini proaste. Ceea ce este absolut inadmisibil, or termenul de meșter nu trebuie să aibă calificative de genul BUN sau RĂU. Meșterul este deja omul care face foarte bine un lucru și sunt îngrozită când văd lucrări în bătaie de joc. Asta se întâmplă când omul se ocupă cu ceea ce nu-i place.

-Experiența te-a ajutat să descoperi multe femei. Care este cea mai frecventă greșeală a acestora, privind machiajul?

– Oooo, Doamne, sprâncenele! Sunt obsedată de sprâncene, este o boală a mea, cred eu. Merg pe stradă, în transport public, mă uit la TV, iau cina în oraș cu prietenii, prima la ce atrag atenția este sprânceana. Mi se creează impresia că unele fete trec o școală ascunsă, secretă, anonimă de urâțire a acestora.

– Ce sfat le-ai recomanda acestora?

-Aruncați penseta și foarfeca peste geam! Fiecare sprânceană trebuie păstrată cu atenție, or la o vârstă anumită, ele încetează să mai crească sau să mai apară. Rădăcina nu mai este fertilă. În acest sens, încetați să experimentați cu sprâncenele, riscați să le greșiți pe viață și va trebui să apelați la tattoo, ceea ce îmi displace tare. Deci, cel mai bun sfat este să vizitați lunar un brow master.

aaa

 

– Ce alte hobby-uri mai ai? 

-Vai de mine! Culinăria – am și ceva experiență în acest domeniu, vreo doi anișori – tenisul de masă și, evident fotbalul. Suntem două fete la părinți și, respectiv, din cea mai mică, tata și-a făcut băiat. Dacă fetițele ieșeau la Casa de Cultură, la joc, la horă, la dans sau alte festivități ce erau organizate în sat, tatăl meu – un bărbat extraordinar – mă lua cu echipa lui de fotbal în turnee: autobuz plin de bărbați transpirați, mingi, uniforme și șosete. Cred că mi s-a pus pe suflet. În fotbal a fost mai greu să mă încadreze și m-a antrenat în tenisul de masă, unde am exersat vreo șapte ani, în care am avut parte și de competiții, concursuri, întreceri. Da, fără modestie, sunt bună în tenis!

– Dacă ar fi să faci o a treia facultate, pe care ai alege-o?

– Dacă ar fi să mai fac o facultate, ceea ce nu este exclus, ar fi IT-ul. Prietenul meu, de fapt, soțul deja, activează în acest domeniu unde se descurcă foarte bine, este bravo. Îl văd cum stă așezat la masă total cuprins de ceea ce face și mă tentează mult, deși sunt absolut profană în domeniu.

– Cum te vezi peste 10 ani?

– International Make-up Artist and Brow Master Marina Țurcanu! De ce nu? Frumusețea nu are hotare.

– Un mesaj pentru cititorii Everyday Journalism.

-Pentru femei, în special. Fiți mai degajate. Nu mai fiți complexate. Nu mai lăsați pe cineva să vă creeze aceste complexe. Sunteți atât de frumoase. Dar dacă nu, eu oricând vă pot face frumoase!

Autoare: Angelina Mașcauțan

Sursa foto: Facebook

Sursa: Everyday Journalism