Răspunsul la întrebărea ce fac la București. Despre el…

Da, confirm, nu mai locuiesc în Republica Moldova…

Am decis să liniștesc puțin curiozitatea voastră cu ajutorul acestui articol 😀 Mulți îmi scrieți în privat, alții îi întrebați pe cei mai buni prieteni ai mei ce fac la București. Este adevărat că n-am anunțat mutarea mea aici, iar după câteva luni, vă pot spune povestea…

Știți, de foarte multe ori am spus că nu contează unde, ci cum te simți acolo undeva. Acasă aveam tot de ce poți să ai nevoie pentru a fi fericită, aproape tot 😀 Lipsea ceva și vă zic despre ce e vorba. Era o zonă de confort care simțeam că nu-mi face bine, simțeam că vreau să schimb ceva, iar acel ceva să mă schimbe pe mine în cel mai bun sens. Foarte mult timp am analizat, am ezitat, parcă așteptam momentul, deși momentul nu vine niciodată, dacă nu acționăm noi și nu avem un plan de la care pornim schimbarea.

Mă întrebați de ce m-am mutat și cum e la București? Sună bine schimbarea asta, însă nu este una ușoară, mai ales dacă vii aici să crești profesional. Oricât de aproape n-ar fi Bucureștiul de Chișinău și oricât de mult ni s-ar spune că vorbim aceeași limbă, totuși în câteva luni am simțit o diferență. Nu, nu mă simt străină, însă sunt lucruri, cuvinte, pe care ei le consideră de mult străine… Și în acest ritm trebuie să înveți să te schimbi. M-am mutat pentru a avea mai mult disconfort, pentru a cunoaște alți oameni. La Chișinău simțeam că mă înconjor de aceeași oameni, faini de altfel, însă cred că atunci când vrei să găsești și alte oportunități, oameni care să te inspire, experiențe care să te pregătească pentru alte lucruri mai bune pe care le poți face, atunci e nevoie să schimbi mediul. Îmi amintesc foarte bine cum atunci când am început să lansez proiecte, cât de greu se deschideau ușile pentru mine la Chișinău. Abia după 2 ani am simțit că ușile se deschid mai ușor, ba chiar la unele eram invitată să intru, așa că mi-am zis… A fost greu la Chișinău, va fi greu și la București.

Deși am încercat să obțin oportunități interesante de angajare, în cazul meu n-a funcționat. Îmi e greu să mă integrez într-o echipă/companie făcând lucruri care nu ma pasionează, așa că am renunțat, am renunțat să mai caut job-uri. Am decis să continuu colaborările și proiectele din Republica Moldova, deși fiind la distanță ar putea fi ceva mai dificil, dar să știți, dacă aveți nevoie de PR – Everyday e aici. Ne găsiți pe email, pe Facebook, îmi scrieți mie și găsim soluții și idei pentru fiecare companie/antreprenor individual, așa cum am făcut-o până acum.

Iar la București, încerc să fac același lucru. Deocamdată să deschid uși cu riscul ca acestea să se deschidă mai greu 🙂 Deși din experiență vă pot spune, acum sunt fericită pentru că la un anumit moment s-au închis anumite uși pentru mine. Dacă nu le pot deschide, asta nu înseamnă decât că încă nu sunt pregătită pentru ce va urma acolo sau poate urmează ceva mai bun pentru mine…

Ce îmi lipsea la Chișinău? Despre el.

La Chișinău eram foarte concentrată pe proiecte, pe alții. Îmi plăcea să-i văd pe oamenii implicați în proiecte atât de entuziasmați. Îmi plăcea să aduc rezultate partenerilor, să scriu, să promovez, să mă implic și cu toate aceste responsabilități care mă pasionau, poate uitam de viața personală. Deși invitații era suficiente, mereu puneam pe primul loc ceea ce fac, iar dacă simțeam că acel cineva nu mă poate face mai fericită decât ceea ce fac la Everyday, atunci îmi părea pierdere de timp. Poate e o abordare greșită, însă am preferat să greșesc făcând mereu doar ceea ce simt. Nu-mi pare absolut deloc greșit la 27 de ani să nu ai nicio relație „serioasă” și să nu știi cum e să ai pe cineva lângă tine, atât timp cât simți că nimeni până în acel moment nu e potrivit pentru tine. Și nu există strandarde, există doar ce simt…

Și de data asta am simțit că vreau să accept să am un om lângă mine, să-i accept trecutul, să-i admir calitățile, să învăț lângă el, să fiu chiar stresată de la câte lucruri nu știu… să accept multe lucruri, pe care nu credeam că le-aș fi acceptat vreodată atât de ușor. Acum am un inel pe deget și experiențe pe care le-am trăit în sfârșit eu cu el. În sfârșit n-am mai făcut lucrurile pentru alții, ci am simțit cum e să trăiești pentru propriile tale bucurii. Lângă acest om totul e diferit, iar eu simt că în timp voi deveni diferită. Asta căutam, asta am găsit.

Poate o să-mi lipsească și colaborările de la Chișinău, așa gen de fotoshooting-uri realizate de o echipă cu care obții așa rezultate 🙂

Fotograf: Igor Turcan Photography

Make-up: Liuba Ojog
Coafură: Tatiana Obadă

Salon: Creative Academy Liubov Ojog

Ținute: Fantasy by Tatiana 

Locație: ZAXI & Radisson Blu Leogrand Hotel