BIOGRAPHIES INTERVIEWS SPECIAL

Rodica Ciorănică: Am ajuns mult mai departe decât ar fi ajuns profesoara de română din mintea mea de adolescentă

Dacă profesoara ei de română n-ar fi insistat să devină jurnalistă, astăzi Rodica Ciorănică ar fi fost profesoară de limba română, probabil de care nu ar fi auzit atât de multă lume. Astăzi însă este directorul revistei Vip magazin și realizatoarea emisiunii Vip Confidențe. Jurnalista are o familie frumoasă și o fiică, Paula-Mia. Este pasionată de lectură, șofat și călătorii. Spune că şcoala jurnalismului veritabil a absolvit-o în redacția lui Val Butnaru şi a lui Constantin Tănase. În continuare, vă invit să urmărim un traseu profesional în media de succes.

-Rodica, cum a început activitatea ta în jurnalism? Rodica Ciorănică

-Am început să lucrez cu salariu la anul trei de facultate, cam prin 1996. Primul meu job a fost la agentia Moldpres. Făceam ce-mi pica. Nu era cine știe ce creație acolo. Reportaje anoste și oficiale de la conferinţe de presă, pline de banalitate. Mă plictiseam foarte tare la acele conferinţe din Casa Presei sau de la Guvern, însă îmi amintesc că anume pe atunci am început să beau cafea. Acea cafea solubilă care ni se servea la evenimente avea un gust oribil, dar trebuia să fac cumva să treacă timpul mai repede…  Aşa am învăţat să fiu dependentă de cafea. Jurnalismul adevărat l-am trăit şi învăţat din anul cinci, cam de prin ‘98 sau ‘99, la cotidianul Flux, care era primul cotidian naţional. La aşa ceva visam eu. Acolo am făcut şcoala jurnalismului veritabil a lui Val Butnaru şi Constantin Tănase pe care nu am s-o uit niciodată.

-De unde vine microbul jurnalistic și cum a ajuns la tine?

-Nu a fost ideea mea să fac jurnalism, eu mă vedeam profesoară de română. Ce altceva putea să-mi treacă prin cap în Tartaulul anilor ‘80? A fost sugestia profesoarei mele de română, Elena Mocanu, care mi-a dorit un viitor mai interesant. Pot să divulg acum secretul – dumneaei mi-a scris prima notiţă în ziarul raional, m-a provocat şi ea a fost cea care mă mâna din urmă să scriu. Bineînţeles că fără vărguţă, dar avea o atitudine prin care mă făcea să-mi fie ruşine să fiu leneşă, să vegetez şi eu scriam, voiam să aibă încredere în mine.

-De ce “VIP Magazin”, cu şi despre oamenii celebrii? Cum a apărut revista?

-Eram după un job care nu mi se potrivea, mă ocupam de un proiect legat de media la o organizație non-guvernamentală şi făceam un ziar despre proiecte de dezvoltare rurală. Mă sensibiliza sărăcia din sate, dar pe de altă parte simţeam că mă înnăduş, că mă pierd, că trebuie să fac altceva… Am început să cumpăr reviste româneşti şi am înţeles foarte repede că am putea face şi noi aici o revistă. Că nişa era goală. Dar nu aveam bani, iar piaţa de publicitate abia-abia înmugurea. Nimeni nu credea că o să meargă. Doar noi, cei câţiva entuziaști care suntem şi fondatorii. Şi iată acum am ajuns la nouă ani.

Echipa VIP magazin

-Ce reprezintă “VIP Magazin” pentru tine? Care e secretul popularității acestei reviste?

-Este proiectul prin care am trecut la alt nivel de comunicare. Revista m-a maturizat, cu ea am învăţat ce înseamnă să fii un manager respectat şi mi-a adus şi un nume. Prin ea am ajuns și în televiziune, cu câteva emisiuni de interviuri. Secretul popularităţii este că scriem despre oameni de valoare și în vogă, şi că în fiecare ediţie venim cu ceva nou. Ne reușeste să surprindem, or asta nu este ușor.

Rodica Ciorănică

-Cum pregătești o ediție a VIP-ului? Cine pornește motorul ideilor?

-Motorul cu idei este Sergiu Gavriliță, redactorul-șef. După o ședință de redacție ideile prind contur, se dezvotă și ajung ceea ce se vede în revistă… Discutăm mult la ședințe, ne certăm uneori, mai țipăm, dar mereu se găsește cineva care împacă extremele.

-Ce program zilnic ai, cum arată o zi din viaţa ta?

-Am o agendă în care îmi notez ce am de făcut, pentru că sunt o fire foarte dezorganizată. Dimineața triez lucrurile notate în ajun, în funcție de starea mea. Cu fiecare persoană cu care am de discutat, de negociat, de oferit ceva, trebuie să am o stare potrivită. Dacă ziua nu e așa cum mi-am dorit-o, schimb ordinea lucrurilor care trebuiesc făcute. Unele sunt amânate pe altă zi. Fac lucruri care nu-mi aduc confort interior doar atunci când ele nu mai suportă amânare. Altfel, am un program cu multă cafea și, obligatoriu, sport de trei ori pe săptămână.

-Pe lângă revistă, ai timp și de televiziune. Ce poveste umană te-a impresionat la “VIP Confidențe”?

-Povestea lui Ștefan Petrache îmi vine prima în minte. E o adevărată lecție de viaţă.

-Ce părere ai despre presa mondenă din ţara noastră? Ce-i lipseşte?

-Presa mondena înseamnă o presa care scrie despre lux și petreceri ale elitei. Nu cred că avem așa ceva la Chișinău, cu excepția unor încercări pe on-line. VIP magazin alimentează parțial acest segment, nici nu ne-am propus să fim o revistă sută la sută de mondenități.

-Care e cea mai mare realizare de până acum?

-A mea? Nu ştiu. E dificil să spun. În plan personal, e copilul meu, casa mea. În plan profesional – faptul că am ajuns mult mai departe decât ar fi ajuns profesoara de romană din mintea mea de adolescentă. Și chiar mulți colegi de facultate. Nu știu dacă ce am făcut până aici e mult sau e puțin. Cert e că am ajuns să mă bucur de fiecare zi, de fiecare oră de liniște şi îmi place să aștept surprizele zilei ce urmează. Nu-mi doresc lucruri care m-ar face nefericită dacă nu s-ar îndeplini… Poate că asta e cea mai mare realizare?

-Ai un personaj spre care ai privit cu admiraţie şi de la care ai învaţat în demersul construirii tale ca jurnalistă? Cine e?

-Nu am idoli, deși admir o mulțime de oameni pentru o mulțime de calități luate în parte. Dacă mă gândesc bine, poate că Val Butnaru este omul pe care l-am admirat tot timpul și față de care am un soi de teamă să mă apropii, din cauza că sunt prea mică în faţa personalităţii sale.

-Au fost momente dificile în care ți-ai zis că renunți la activitatea jurnalistică? Cum ai depășit situația?

-Poate ca au fost, dar au durat prea puțin ca să le pot ţine minte. Și apoi am înțeles că fiecare trebuie să facă ceea ce poate mai bine, nu ceea ce vede că le reușeste altora, sau le aduce mulți bani. Sunt zile în care vrei să lași mâinile în jos, dar diminețile vin de regulă cu o luminiță de speranță și o iei de la capăt.

-Mereu tânără, frumoasă și plină de viață. Care e secretul?

-Nu chiar mereu. Dar ceea ce se vede pe exterior de regulă este o oglindă a lumii interioare. Încerc să fiu ok cu lumea mea.

Rodica Ciorănică

-În ce constă libertatea ta?

-Încerc să iau de la viață tot ce mă face fericită. Să nu prea datorez nimănui nimic, în afară de gratitudine, și mă bucur de oamenii care îmi sunt alături pentru simplul fapt că ne simțim bine împreună. Îmi place să șofez și mi-e drag să merg de una singură câteva sute de kilometri. Ascult muzică, îmi fac ordine în gânduri și savurez peisajele. Măcar o dată pe an facem câte o escapadă cu fetele pe undeva prin Europa. Este un fel extraordinar de eficient de a ne deconecta. Din pacate, munca la revistă și familia îmi mai restricționează din această libertate, dar îmi ajunge, mulțumesc frumos de atât. Acum, libertatea mea înseamnă câteva ore de liniște seara, o carte bună pe care tot timpul o voi prefera în locul unei petreceri zgomotoase.

-Cum îți petreci timpul liber?

-Îmi place să evadez din oraș în locuri cu foarte puțină lume. Sau să rămân acasă și să-mi termin cartea.

-Ce amintiri te leagă de orașul Cantemir?

-Nu prea am amintiri de acolo. Am făcut doi ani la rând practica de creație, la ziarul de acolo. Era înnăbușeală, cald și aveam și niște tocuri incomode…

-Ştiu că ai o fetiţă, Paula. Ai dori să-ți meargă pe urme şi să devină jurnalistă?

-Cred ca asta și va face. Îi place să facă filmulețe despre pasiunile ei, apoi își imaginează că este reporteriță la un canal american și face reportaje despre Brad Pitt, Angelina și copiii lor… Apropo, îi reușește foarte bine.

Rodica Ciorănică

-Ce nu ştie lumea despre Rodica Ciorănică?

-Ce nu știe, cu siguranță nu va afla vreodată. Iar ce nu va afla, probabil că nici nu e interesant.

-3  lucruri pe care nu le vei uita niciodată!

-Cum mă trezea mama la cinci dimineața să mergeam la prășit. Uram diminețile acelea de vară. Perioada Fluxului, zilele în care nu aveam inspirație și ne ascundeam cu fetele în barul ziarului… căutam inspirația în fiecare sorbitură de Cola sau de cafea și nimic…
Apoi, seara în care am devenit mamă… Nicio femeie nu uită asta.

-Ce citeşti? Recomandă o carte care te-a marcat!

-Citesc mult acum, exact ca în adolescență. Am mereu o carte în geantă, pe care seara o mut pe noptieră, iar dimineața înapoi în geantă. Citesc pagina de cărți din revista noastră și câteva dintre ele ajung neapărat în lista mea de lecturi obligatorii. M-a impresionat David Ogilvy cu “Confesiunile unui om de publicitate”, este o carte deșteaptă și amuzantă. Dar evident că ador romanele scrise bine. Ultimele: “Valentine”de Adriana Trigiani și “Ultima scrisoare de dragoste” de Jojo Moyes. Cărți pline de emoții și scrise așa de bine… ca o muzică care îți face bine la suflet.

-Un sfat pentru tinerii jurnalişti!

-Evitați banalitatea și nu vă temeți să fiți voi înșivă. Nu încercați să vă dați mai maturi decât sunteți și nici mai deștepți decât sunteți. Ați putea fi ridicoli. Nu lăsați succesul să vă transforme în niște aroganți. Și atunci totul va fi ok!

Autor: Mircea MITROFAN

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.