INTERVIEWS SPECIAL

Valentin Niculescu, director „Radio Chișinău”: „Noi trebuie să contribuim la recuperarea adevărului istoric”

De doi ani o echipă de jurnaliști profesioniști, inclusiv de la București, promovează tot ce înseamnă adevăr istoric, o limbă română vorbită corect și valorile noastre naționale. „Radio Chișinău” este prima instituție mass-media din România care a reușit să revină în Republica Moldova. Directorul postului de radio, Valentin Niculescu, ne povestește despre cum e să faci parte dintr-un proiect românesc văzut diferit la Chișinău, dar și care este menirea acestui canal media.

– Ați absolvit Facultatea de Teatru, Film și Regie. Cum ați ajuns în domeniul mass-media?

– Aceasta a fost prima facultate pe care am absolvit-o, dar cea care m-a împlinit formațional a fost facultatea de istorie, urmată de un masterat în Istoria Relațiilor Internaționale. În vreme ce prima a fost făcută mai mult dintr-un imbold adolescentin, istoria a fost adevărata pasiune a vieții mele.

Este destul de simplă povestea cum am ajuns să lucrez în radio. Părinții mei au lucrat în radioteleviziune, înainte de 1990 cele două instituții fiind unite. De mic am fost aproape „crescut” în aceste instituții. Le-am cunoscut, le-am iubit și le mai iubesc. În felul acesta, când s-a invit o oportunitate, am reușit să intru în radio, unde sunt din 1991.

Am intrat în radio de foarte tânăr și pot spune că am parcurs toate treptele carierei. De la operator, ceea ce aici se cunoaște drept tehnician de sunet – o etapă foarte importantă în formarea mea ca om de radio, până la cea actuală. Am avut șansa de a avea niște colegi extraordinari, care m-au învățat toate tainele meseriei, ajungând la poziția de realizator-coordonator, o poziție editorială. Probabil datorită formării mele inițiale de regizor, m-am simțit atras de partea de comunicare de produs și mai puțin de partea editorială. Am lăsat alți colegi mai talentați decât mine să se ocupe de asta, pentru că și aici, și în România (acum mai puțin față de anii `90) este o criză de oameni de comunicare. Degeaba faci un produs dacă nu-l comunici, degeaba ai o minunăție, dacă nu știi s-o vinzi.

– Cum ați ajuns la „Radio Chișinău”?

– Între 2006 și 2008 am participat la rebranding-ul „Radio România”, care a devenit un proiect de succes. Ulterior, am fost solicitat să contribui la cel mai important proiect al  „Radio România” aflat în derulare – „Radio Chișinău”. M-a onorat încrederea ce mi-a fost acordată de către Consiliul de Administrație și de Președintele Societății.

– De ce credeți că v-au ales pe dvs. pentru acest proiect?

– Cred că am fost ales în baza experienței mele de comunicare. „Radio Chișinău” este un paradox, e cel mai vechi și totodată cel mai nou post al Societății Române de Radiodifuziune. Este cel mai vechi pentru că a fost primul post care a fost deschis după „Radio București”, lansat în 1928. Al doilea n-a fost la Cluj, n-a fost la Timișoara, n-a fost nici la Iași, ci la Chișinău, ceea ce spune multe despre importanța dată întotdeauna de București acestei regiuni istorice. Din păcate, din cauza evenimentelor istorice, acesta și-a încheiat existența în iunie 1940. Astfel, pentru noi a fost o datorie de onoare să revenim aici, ca să ne reînnodăm cu trecutul, să le putem vorbi într-o română curată oamenilor de aici, să le oferim o alternativă, cel puțin, de comunicare și o perspectivă cât mai puțin distorsionată asupra realității.

Pentru mine venirea la Chișinău a fost onoare și o provocare. Și ea nu s-a încheiat, încă există. Calc pe urmele unor înaintași iluștri, iar eșecul nu este o opțiune.

Radio Chișinău

– Cum a fost începutul? Mai bine zis, cum a fost revenirea unui post român la Chișinău?

– Proiectul a pornit cu mult entuziasm, cu foarte multe emoții și sentimente implicate, dar puțini s-au așteptat la ce o să întâlnească, la realitățile de aici care sunt foarte particulare, foarte deosebite de cele din România. Nu poți, venind de la București, să spui că știi despre ce este vorba la Chișinău. Până nu trăiești această realitate locală, extrem de complexă, nu poți să emiți pretenții că ai ști și ai înțelege despre ce e vorba.

– Din această cauză ați acceptat reporteri din Republica Moldova?

– Aici este o particularitate. În timp ce managementul postului „Radio Chișinău” este alcătuit din oameni trimiși de la București, și e normal să fie așa, „Radio Chișinău” fiind un post al „Radio România”, personalul redacțional, tehnic și administrativ este local. Aceste poziții trebuie ocupate de oameni care înțeleg specificul local, care știu problemele și provocările existente, necesitățile specifice acestui spațiu. Acest proiect este cea mai mare provocare pe care o are „Radio România” în ultimii 23 de ani. Este asumat de „Radio România” deoarece s-a încercat în acești ani de nenumărate ori deschiderea la Chișinău a unui proiect mediatic, toate încercările eșuând. Sigur, aici nu mă refer la proiecte comerciale, la posturi precum ProFm sau KissFM. Ele au un alt target, o altă misiune, ele sunt până la urmă un business și atunci trebuie să lucreze pentru rating cu orice preț, acest rating atrăgând publicitate. Datoria noastră, din fericire, nu este asta. Noi trebuie să contribuim la recuperarea adevărului istoric, la întărirea conștiinței oamenilor de aici că suntem la fel, și-ntr-o parte, și de cealaltă a Prutului, chiar dacă vremelnic ne desparte o graniță. Și să sperăm că ne vom putea reîntâlni măcar în granițele Uniunii Europene unde este locul nostru, al tuturor.

Ce poate face „Radio Chișinău” pentru unitatea românilor?

Una dintre misiunile noastre este de a fi o punte de legătură, de comunicare și informare între românii de pretutindeni. Noi, fiind parte a Societății Române de Radiodifuziune, nu ne limităm la arealul României sau al Republicii Moldova. Prin „Radio România Internațional” noi putem ajunge până în Australia sau Statele Unite, iar în programele „Radio România Internațional” se găsesc știri transmise de „Radio Chișinău”. Avem multe parteneriate la nivelul Societății Române de Radiodifuziune, încheiate cu radiodifuzori foarte mari, cu posturile naționale din Uniunea Europeană și nu numai, iar în felul acesta Chișinăul, prin noi, este prezent acolo și viceversa. Noi preluăm știrile de acolo, aproape că în timp real, și le punem la îndemâna publicului de aici, ceea ce este un lucru foarte important.

Poate cea mai importantă contribuție pe care o poate aduce acum „Radio Chișinău” este de a servi drept tribună pentru prezentarea adevărului, oricât de dureros ar fi acesta, și pentru promovarea valorilor autentice românești. „Radio Chișinău” nu va accepta niciodată „manelizarea”, sau dacă e să folosim un termen local, „șansonizarea” spiritului românesc. La „Radio Chișinău” nu vom începe niciodată un radiojurnal cu știri despre răfuieli mafiote sau violuri. Credem că este infinit mai important să vorbim despre o expoziție de carte românească, despre oportunități economice, despre plus valoare în ansamblu.

Radio Chișinău

– Cine a contribuit pentru revenirea postului de radio „Radio Chișinău” în Republica Moldova?

– Pot spune că a fost o decizie a României, exprimată prin votul Consiliului de Administrație al „Radio România”. Spun aceasta deoarece acest for de conducere este alcătuit, în proporție covârșitoare, în baza algoritmului existent în parlamentul României și pentru că el este subordonat parlamentului ca instituție publică, nu guvernului sau vreunei entități politice. Când s-a votat existența acestui proiect, continuarea lui sau asumarea financiară a acestuia de către „Radio România”, în ciuda greutăților prin care trece acum și România, pot să spun că în unanimitate au ridicat cu toții mâna sus. N-au mai existat disensiuni politice, neînțelegeri, s-a votat și asta m-a umplut de bucurie. Acesta a fost de altfel unul din motivele care m-au determinat să accept, pentru că am știut că am susținerea nu neapărat a unui partid, ci aproape chiar susținerea României, așa cum este ea reprezentată în CA al SRR.

Sunteți de doi ani la Chișinău. Ce diferențe ați observat dintre piața media din România și cea din Republica Moldova?

Aici sunt câteva probleme și diferențe fundamentale care trebuie luate ca atare. Nu poți să le negi. Și până la urmă nu sunt atât diferențe, cât realități de care trebuie de ținut cont. În România există o piață unitară care vorbește aceeași limbă, mai bine sau mai puțin bine, dar vorbește în aceeași limbă. În Republica Moldova se vorbesc în principiu în două limbi, iar unii încearcă să acrediteze, în mod periculos, inconștient aș zice, chiar teza unei a treia limbi.

Aici asist foarte des la schimbări. Schimbări de atitudine, schimbări de poziții, uneori le vezi manifestându-se personal. Sunt partizanate mai mult sau mai puțin vizibile. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar fiecare țară își are presa pe care o merită. E aproape axiomatic.

În termeni de profesionalism, totuși, în ciuda neajunsurilor și greutăților și la Chișinău se dezvoltă o presă, dar încă ușor, timid. Sunt tineri mai ales, care încearcă să facă diferența, să spună adevărul, măcar atâta cât se vede și la cât au acces.

Trebuie curaj, trebuie de ieșit în față și trebuie spus adevărul, doar adevărul. Oricând, oriunde și oricum. Pe termen mediu și lung este singura carte câștigătoare. Iar dacă nu învățăm să acceptăm acest adevăr, vom fi condamnați să trăim în minciună și să repetăm greșelile trecutului.

Acreditarea unor idei false este cât se poate de periculoasă pentru că nu câștigă oamenii de aici, câștigă alții din afară.

O altă problemă aici este calitatea editorială a presei de limbă română și mă refer în special la radio și TV. Produsele sunt, și îmi pare rău să o spun, de cele mai multe ori mai slabe din punct de vedere calitativ decât cele de limbă rusă. Dată fiind particularitatea de aici, unde majoritatea oamenilor vorbesc și rusa, trec foarte ușor către ascultarea și vizualizarea unui produs de limbă rusă. Și dacă produsul respectiv e și bine făcut, presa română își pierde publicul.

– Ce alte proiecte noi urmează să lansați?

Intenționăm să intrăm cu emisiuni dedicate teatrului radiofonic, care sunt adevărate perle ale culturii române și universale, producții proprii ale „Radio România”.

Un alt proiect de comunicare este restabilirea adevărului istoric despre „Radio Basarabia” care a fost primul post de radio care a emis de la Chișinău, în timp ce altele emiteau de la Tiraspol propagandă bolșevică.

Radio Chișinău

Radio Chișinău

– Ne puteți spune mai multe despre „Radio Basarabia”?

– Cu „Radio Basarabia” povestea a fost în felul următor. În 1937 primăria municipiului Chișinău  a cedat Societății Române de Radio, auditoriul Pușkin, un fost teatru. Acolo, în anul 1937, „Radio România” a început construcția studioului „Radio Chișinău” sau „Radio Basarabia”. Pe frontispiciu se numea „Radio Basarabia”, dar toată lumea îi spunea „Radio Chișinău”. Iată de ce, nu întâmplător, i-am zis și noi „Radio Chișinău”. Acest post a început să emită programe proprii regulate la 30 septembrie 1939, inaugurarea oficială fiind la data de 8 octombrie al aceluiași an.

În iunie 1940, când au intrat sovieticii, cei de aici nu au avut decât 13 ore să închidă postul de radio. Au reușit să evacueze unele echipamente, o parte din arhivă și personal, dar emițătoarele n-au putut să le evacueze. Pe cei găsiți în postul de radio i-au executat sovieticii. Le-au tras câte un glonte în ceafă și i-au aruncat în fântânile din fața postului de radio, după care în niște gropi de var pentru a șterge urmele. În 1941 aceste cadavre au fost descoperite și unii au putut fi identificați după legitimații. Forțați de înaintarea trupelor române, înainte de a se retrage, sovieticii au aruncat în aer atât clădirea postului de radio, cât și stâlpii de emisie. De altfel tot Chișinăul a fost dinamitat, dovadă grăitoare a „mărețului” spirit bolșevic. Mai târziu, cu ajutorul echipamentelor evacuate de la Chișinău, s-a reînceput emisia la Iași pentru acest spațiu. Așa s-a făcut „Radio Moldova”, cu echipamentul de la „Radio Chișinău”.

Recuperarea acestui adevăr este de maximă importanță pentru noi, deoarece acei oameni asasinați cu sânge rece de hoardele roșii, au fost niște patrioți și colegi de-ai noștri. Numele lor trebuie cinstit și comemorat ca atare. Într-o primă fază, măcar, prin amplasarea unui monument, care să amintească tuturor de cele întâmplate în urmă cu 73 de ani. De la București și, personal din partea actualului Președinte Director General, dl Ovidiu Miculescu, se dorește foarte mult să se facă această recuperare, dar aceasta trebuie să vină documentată. Noi nu ne putem permite doar vorbe. Nu, vom veni cu nume, date și argumente precise ca să se știe cine am fost, ce am reprezentat și ce suntem acum. Asta am început să facem încă de anul trecut. Deci, „Radio Chișinău” susține că „suntem primii – din 1939 alături de tine”. E un adevăr care stă la baza (re)construcției brandului nostru, un adevăr de necontestat. Ca principiu general, în construcția unei imagini (brand), trebuie de pornit de la o realitate necontestabilă. Altfel, publicul va simți că minți. Pentru noi este și ușor și totodată foarte greu. Ușor pentru că este un adevăr, am fost primul post de radio de aici, greu pentru că nu avem voie să greșim, nu avem voie să ratăm, altfel tot efortul generațiilor precedente, jertfa lor, va fi fost în zadar.

– Cine sunt ascultătorii „Radio Chișinău”?

– Noi suntem percepuți, în general, ca un produs elitist, pentru că avem emisiuni de cultură, istorie, analiză politică, iar muzica, fiind cârligul special al oricărui post de radio, este selecționată cu foarte mare atenție. Este un format adult contemporary și asta ar însemna un public cu vârsta cuprinsă între 35 și 55 de ani. Ne dăm seama că trebuie să lărgim această bază și s-o aducem către tineri, care uneori, paradoxal, sunt mai deschiși la mesajele pe care noi le transmitem.

– Cine poate face parte din echipa ”Radio Chișinău”?

– În principiu orice persoană care împărtășește aceleași valori cu noi, căreia îi plac provocările…și poate. Nu este ușor, deoarece Radio Chișinău împărtășește standardele de calitate ale Radio România, care sunt foarte înalte chiar și pentru piața din România. Nu oricine poate să transmită mesaje de la microfonul unei instituții care vreme de 85 de ani a ajuns să se identifice cu credibilitatea, formarea și informarea națiunii române. Am pus resursele noastre la dispoziția tinerilor care vor să intre în meseria asta și să învețe cum se face o știre adevărată, un reportaj, fără presiuni, fără ”cântă în strună pentru X sau Y” și să se exprime într-o limbă cât mai curată, cât mai elegantă. Acesta fiind încă un motiv pentru care suntem aici. Recenta colaborare cu SSAJ-ul și faptul că am acceptat ca studenții să vină în practică aici, este iarăși o măsură a deschiderii. Cine vine la redacția ”Radio Chișinău” înseamnă că vrea să învețe.

Cei care au început proiectul au fost niște oameni foarte dedicați și care au vrut să existe acest proiect și nu pot decât să le mulțumesc. La noi totul se desfășoară în această paradigmă – românism, spiritualitate românească și recuperarea adevărului.

Redactorul Mircea Dascaliuc (stânga) și directorul ”Radio Chișinău, Valentin Niculescu (dreapta)
Redactorul Mircea Dascaliuc (stânga) și directorul ”Radio Chișinău, Valentin Niculescu (dreapta)

– Ce v-a uimit cel mai mult la Chișinău?

– M-a uimit faptul că Moldova este un loc în care pare să nu existe oameni între 25 și 45 de ani. Explicația am găsit-o, sunt plecați la muncă în străinătate. Populația activă care ar trebui să fie motorul creșterii economice și sociale, clasa de mijloc, este plecată din țară. Este grav, pentru că societatea de aici rămâne fără suport, dar este o realitate care trebuie confruntată ca atare.

Un alt lucru care m-a uimit a fost disproporția dintre venituri și prețuri, care iarăși mi-am explicat-o. Este simptomul unei țări care nu produce sau produce prea puțin. Este uluitor să ai prețurile cu 25 % mai mari decât în România, la orice produs similar. Iar România nu stă cel mai bine la acest capitol în blocul comunitar. M-a surprins, cum spuneam, faptul că nu există o clasă de mijloc bine conturată. Oriunde, în orice țară, clasa de mijloc este trecerea naturală dintre cele două extreme ale societății, dintre săraci și bogați. Aici, clasa de mijloc este cvasi- nereprezentată, pentru că e o falsă clasă de mijloc. În ce sens? Ea nu produce, ea există ca nivel de venituri poate, dar trăiește din venituri trimise din străinătate și astfel își permite să trăiească, ca o clasă de mijloc din orice societate mai avansată, dar fără a produce plus valoare la nivel local.

– Care sunt criteriile de angajare a unui reporter?

– Stăpânirea limbii române la un nivel cât mai bun, dorința de a învăța și de a se integra într-un colectiv care are niște rigori foarte înalte. Loialitate, pentru că și noi încercăm să fim loiali față de angajat și să-l sprijinim atunci când îi este greu și credința că, cândva vom putea să ne strângem mâinele fără vize.

Valentin Niculescu

– De ce le recomandați tinerilor să aleagă o carieră în radio și nu TV sau presa scrisă?

– Radioul, în mod fals după opinia mea, este considerat Cenușăreasa media, iar televiziunea este considerată Ileana Cosânzeana. Radioul este mama tuturor pentru că primii profesioniști din televiziune au plecat din radio. Televiziunile s-au făcut pe scheletul radiourilor pentru că întâi radioul a dat ora exactă, pe urmă a venit televiziunea și a pus-o pe ecran, dar până la urmă ceasul ți l-ai potrivit după radio.

Este o meserie mult mai grea și mai provocatoare, cel puțin pe anumite segmente, decât televiziunea. Trebuie să îți dorești foarte tare să faci jurnalism radio ca să poți face unul de calitate, pentru că presupune o formă de apostolat, nu ai gloria ecranului TV, dar poți avea satisfacția muncii bine făcute. Unii chiar zic „nu sunt pe sticlă, nu exist”. E fals. Noi am avut oameni în radio care chiar dacă nu erau pe ecran, erau mai știuți decât cei de pe sticlă și aici mă refer la o personalitate cum era Paul Grigoriu, care era cunoscut de o țară întreagă. De ce era cunoscut? Nu pentru că era omniprezent vizual, ci prin vocea sa și calitatea emisiunilor sale, cu care și-a însoțit ani buni ascultătorii.

Radioul mai are un avantaj imens asupra televiziunii, pentru că poate să dea știrea în direct. Nu trebuie prelucrată, cu un simplu telefon îi spui în acel moment ascultătorului ce se întâmplă.

Să se gândească foarte bine dacă pot face dintr-un cuvânt o mie de imagini. La radio o poți face. Am spus-o și o repet, nu este paternitatea mea, un coleg spunea odată că la radio când spui „apus”, te ascultă o mie de oameni și fiecare îl va vedea diferit. Când ai pus o imagine pe sticlă ea este „liber impusă”, asta vezi, asta absorbi. De aceea este mult mai provocator și greu totodată, să faci radio de calitate.

Gloria în radio nu vine din prima zi. Ea vine după multă muncă, după stat în ploaie pentru o știre, după mult frig și oase rupte, deci îți trebuie multă perseverență. Te dă afară pe ușă, intri pe geam. Și dacă la sfârșitul zilei vei avea o știre de 30 de secunde, dar care să poată rupe gura târgului, atunci poți să dormi liniștit. Trebuie să-și dorească foarte mult să facă radio și dacă îl aleg, atunci el nu trebuie să fie văzut ca un loc unde să-și câștige o bucată de pâine. Dacă nu vor ieși în față, nu vor fi niciodată cei mai buni.

Autor: Victoria UNGUREANU

Fotograf: Inna CERGA

EVERYDAY JOURNALISM.COM

 

 

 

 

Comments are closed.