Viața venețiană a jurnalistului Alexandru Bordian

alexandru bordean

A plecat împreună cu soția sa și fiica Ilinca atunci când mai mulți jurnaliști din Moldova au ales să își construiască viitorul la mii de km de Republica Moldova. Fusese parcă un val al evadării presei din Moldova. Jurnalistul Alexandru Bordian ne povestește astăzi cum e să îți servești dimineața cafeaua în unul dintre cele mai romatince orașe din Europa – Veneția.

-Știm de ce ați plecat din Moldova, dar și faptul că prima destinație a fost Barcelona, iar peste câteva luni ați ales Veneția. De ce ați ales Veneția?

-Atât la Barcelona, cât și la Veneția sunt amplasate universitățile din programul de masterat al Valentinei. Deci, nu noi le-am ales, ci ele ne-au ales pe noi. În Veneția suntem doar pentru o sută de zile și-apoi ne-așteaptă alte cărări și trepte.

-Primul lucru care este întrebat un moldoven când pleacă din țară este: cum e viața acolo? Păi, cum e? Mai apare dorul de Moldova?

-Încă nu-am avut nicio febră și nici dorurile nu m-au copleșit. Moldova o port cu mine, oriunde n-aș pleca. O port în limba ce-o vorbesc, o găsesc printre frunzele lui Ion Druță, iar mai recent i-am simțit răsuflarea lecturând Vinil-ul lui Igor Guzun. Cum e viața de aici? Nu că ar fi mai intensă, dar niciodată n-am să uit șirul de oameni care au făcut coadă la o librărie dintr-un sat de lângă Treviso. Mi-am zis atunci în sinea mea „Asta da țărani!”. Cred că atitudinea față de carte și față de copii spune multe despre un popor sau o civilizație. Am întâlnit oameni minunați, veniți din diferite colțuri ale lumii, purtători de enigme pe care eu încerc de fiecare dată să le ghicesc.

alexandru bordian

-Viața în Europa e mai scumpă?

-Știți foarte bine – viața oriunde e scumpă dacă nu muncești. Pentru un om care idolatrizează munca și educația viața îi va fi prielnică oriunde în lume. Ce ține de prețuri, cele din Spania m-au înduioșat, iar acestea din Veneția m-au speriat. Încă nu ne-am dezvățat de nefastul obicei de a compara prețurile de aici cu cele din Moldova. Prețurile variază în funcție de țară, de regiune și de numărul turiștilor pe metru pătrat. Dar, din câte îmi amintesc, nimic nu se compară cu groaza când îți vine prin poștă factura pentru căldură trăind la Chișinău. Veneția e considerată una dintre cele mai scumpe urbe din lume, dar noi plătim lunar 40 de euro pentru toate facturile.

-Soția ta, Valentina este studentă, aveți o fiică, iar tu scrii de la distanță în continuare pentru o revistă din Moldova. Păreți o familie ideală, deși cu siguranță au fost și momente dificile într-o țară străină. Ce momente au fost și cum le-ați depășit? 

-Nu mai scriu pentru nicio revistă din Moldova. Sunt implicat în iureșul și fluxul altor idei în care cred și nutresc multă speranță. Acum atenția mi-e concentrată spre panteonul sacru al revistelor literare precum Granta și Paris Review. Momente dificile? Da, le avem, dar cine nu le are? Dificil e atunci când trebuie să aleg dintre înghețata cu ciocolată și cea cu fistic. Dacă sincer, momente dificile nu am înfruntat, dar neplăcute am avut zeci. Ceva neplăcut, dar și amuzant totodată a fost atunci când un spaniol m-a întreabat dacă Moldova e suburbie a Moscovei sau e gubernie rusească.

familie

-Cum decurge o zi din viața ta?

-O zi obișnuită din viața mea începe la opt, dar îi invidiez pe cei care au puterea să se trezească la cântatul cocoșilor. Mă plictisesc să dorm, sincer vă spun. Când trăiam la Barcelona practicam gimnastica matinală. Aici, în Italia încă nu mi-am adăugat fitness-ul în orar. Încă nu pot ieși din vraja dimineților cețoase care priesc spiritului meu de cititor incurabil. În schimb, acum sunt mai disciplinat și mai perseverent la capitolul muncă. Acum câteva săptămâni în urmă ne-am împrietenit cu niște oameni de artă din America Latină alături de care avem seri de neuitat dansând bolerouri și savurând vinuri aduse de ei din Chile.

family-Cât timp petreci zilnic cu fiica ta și cum îl petreci, ținând cont că Valentina merge la facultate și are de studiat?

-Prima parte a zilei e doar a mea și a Ilincăi. Cel mai gustos terci cu fructe din lume să știți că eu îl prepar, iar Ilinca e norocoasa care se înfruptă din el aproape în fiecare zi. Alt ritual sacru este ora de desen, atunci când pictăm personajele din Sponge Bob Square Pants. Ne facem de cap, piruetăm și ne împletim în dansuri inventate de noi. Atunci când plec în oraș, Ilinca începe să mă caute pe sub perne, pe sub masă și printre cărți.

-Care sunt lucrurile care te-au impresionat în Veneția?

-Ador să ascult dangătul clopotelor și să-mi beau cafeaua în preajma podului Rialto. Dar cea mai fermecătoare destinație a Veneției este să te rătăcești pe străzile ei înguste și labirintice. Să te pierzi printre măști, printre femei îmbrăcate în costume de epocă, cu mișcări de amfitrioane, printre bărbați cu priviri grave de sacerdoți. În Veneția de seară e atât de multă pasiune și freamăt dulce încât îți sare inima din piept și rămâne acolo pentru totdeauna.

-Au existat motive pentru care ați plecat din țară. Acum, după ce ați văzut cum e acolo, în străinătate, mai aveți motive să vă întoarceți în țară?

-Am motive să mă întorc doar acolo unde Ilinca mea e fericită.
Dacă mâine m-aș întoarce în țară, s-ar alege doar pulbere și scrum din plămada visurilor mele. E devreme să vorbesc despre întoarcere dat fiind faptul că abia am ancorat în laguna altei lumi.

alexandru bordian

Autor: Victoria Ungureanu

Foto: din arhiva personală

Sursa: Everyday Journalism