INTERVIEWS JOURNALISM Journalism in Moldova SPECIAL

Alexandru Gurdila: ”Televiziunea e ca o femeie”

Căscat, neserios şi norocos, aşa cum s-a descris el, Alexandru Gurdila, și-a început experienţa la Teleradio Moldova şi a trecut prin mai multe instituţii mass-media până a ajunge prezentatorul emisiunii „Deşteptarea de weekend” de la Jurnal TV. Își dorește ca și în continuare să facă față ritmului de la televiziune, însă după 40 de ani vrea să facă publicitate.

-Ești jurnalist fără o facultate de profil absovită. Ai demonstrat că e posibil și fără o diplomă să faci carieră. Totuși te consideri un jurnalist?

-Nu mă consider jurnalist, chiar dacă am grijă să respect codul deontologic. Mie îmi place să numesc asta divertisment. Jurnalismul implică ceva foarte strict, iar mie îmi place libertatea de exprimare. Oamenilor le place să fie distraţi, iar jurnalismul implică ceva foarte serios. Ori eu nu sunt deloc un tip serios. Eu sunt un băiat de 22 de ani care e abia la început de cale.

Jurnalismul nu se învaţă, jurnalismul se face. A fi jurnalist este ca şi cum ai fi lemnar- dacă cineva ţi-a spus că trebuie să tai lemnul într-un anumit mod, nu o să poţi face asta până când nu vei încerca.

– Ştiu că nu ai reuşit încă să finalizezi facultatea de jurnalism, deşi ai început-o de 2 ori. Ce le spui tu studenților de la jurnalism care nu pășesc pe coridoarele unei redacții ?

-Atunci degeaba au mai venit la facultate. Eu când am fost în primul an, la primele lecţii, profesorii când întrebau de ce aţi ales jurnalismul sau pe ce loc era atunci când am aplicat, majoritatea spuneau că e pe locul doi sau trei, iar câteva studente au spus că a fost pe locul întâi fiindcă doreau să ajungă prezentatoare TV. M-am „bucurat” când am auzit asta. Noi avem un potenţial foarte mare de oameni care nu au vrut să ajungă la facultate şi oameni care au vrut să ajungă deodată prezentatori. E o chestie… nostimă. Sfatul meu este să renunţe la idealurile lor – că dacă merg la facultatea de jurnalism înseamnă neapărat că vei fi jurnalist, prezentor sau reporter.

Alex Gurdila

-Tu când ai pășit pentru prima dată pragul unei instituții media? Şi când ți-ai dat seama că facultatea nu te va face un jurnalist?

Prima data am păşit pe pragul unei instituţii media în anul 2005. Am început să lucrez la Teleradio Moldova. Era emisiunea Semnal Junior, care a crescut o generaţie foarte mare de jurnalişti, prezentatori, reporteri foarte buni, scriitori. Doamna Zina Izbaş a găsit talente pe care le-a învăţat să deprindă o cultură generală foarte bogată. După asta am fost şi reporter, am fost şi la alte posturi de radio, şi în prime-time am ajuns. E interesant să evoluezi. Mai ales că unii nici n-au acest scop, iar alţii muncesc foarte mult pentru asta. Sau unii ca mine au noroc, dar până la urmă eu cred că trebuie să lucrezi în patru-cinci locuri diferite ca să îţi dai seama unde te simţi tu în apele tale.

-Ai început cu radio și ai continuat cu TV-ul. Prin ce te-a cucerit televiziunea?

-Televiziunea este ca o femeie. Vezi o femeie frumoasă pe stradă şi vrei să te apropii de ea, dar eziţi şi te gândeşti că poate are pe altcineva sau „dacă eu n-o să pot să îi ofer ceea ce ea are nevoie?”. Pe mine m-a cucerit televiziunea prin faptul că ea este un drog; e un lucru pe care o să îl poţi povesti nepoţilor cu plăcere. Fie că e vorba de televiziune, fie că e vorba de radio, tu eşti implicat direct în tot ce se întâmplă în parlament sau în satul Zămciogi.

Alex Gurdila

-Ești prezentator la emisiunea ‘’ Deşteptarea de weekend’’. Noi obișnuim în weekend să ne odihnim, să dormim mai mult, tu însă muncești. Cum e să fii omul care muncește și se trezește devreme în weekend?

-Greu. Trebuie să uiţi de petreceri, trebuie să uiţi de o bere, două, trei, patru, cinci, până nu mai poţi. E o plăcere să ştii că tu munceşti pentru cel care stă acasă şi el se odihneşte privindu-te pe tine. Ce caută femeia la un bărbat? Caută linişte şi siguranţă. Uite asta încerc eu să obţin atunci când prezint – ca lumea care mă priveşte să se simtă în linişte şi siguranţă.

-Ai avut situații când ți-ai spus că nu vrei să mai faci jurnalism TV?

-Înainte de a ieşi în vacanţă am avut şedinţă de redacţie şi şefa noastră ne-a întrebat dacă este cineva care a vrut cel puţin odată să plece. Să ştiţi că nu a fost nici o mână care a rămas pe masă. Dacă nu vrei să pleci înseamnă că ceva nu este în regulă. Pe bune, este un regim nebun.

Eu fiind prezentator am regim mai lejer, am mai puţine obligaţii, dar reporterii – vai de capul lor. Şi nu-i vorba că lucrează la Jurnal TV. Reporterul vine dimineaţa şi pleacă noaptea acasă. Am colege care au copii şi nu-i văd câte o săptămână, două pentru că aşa este regimul de lucru. Vrei să renunţi dar îţi dai seama că n-o să câştigi nimic prin asta. N-ai decât să pierzi. Pierzi o lume.

-Dacă nu ar fi jurnalismul în ce altceva te-ai regăsi ? Ai încerca să te implici şi în alte domenii în afară de mass-media?

– Săptămâna trecută am făcut un interviu cu scenariştii de la Ministerul Adevărului şi era o întrebare acolo : Dacă Alex nu ar fi lucrat la Minister, ce profesie i s-ar potrivi? Colega mea Lidia a spus că vânzător la piaţă. Nu ştiu, poate aş fi fost vânzător la piaţă. Eu aş vrea să cred că aş fi bun în publicitate pentru că la un moment dat, după 40, asta vreau să fac.

-Eşti un blogger foarte activ. Despre ce îți place să scrii? Spune-mi, te-a ajutat blogul în activitatea ta de jurnalist/prezentator TV?

-Nu sunt eu blogger, şi nu sunt foarte activ. Am fost cândva, în îndepărtatul 2009 – 2010. Credeam că blogul este un fel de profesie. Te vede lumea, te citeşte, cauţi vizualizări, cauţi texte şocante. Am închis la un moment dat blogul şi am luat o pauză de jumătate de an. Am deschis blogul acesta nou nu pentru a avea multe vizualizări. Nu-mi place să am un jurnal, însă atât de mult m-am obişnuit cu blogul, încât îmi scriu acolo tot ce am pe suflet.

Blogul m-a ajutat să învăţ să scriu. Citind textele mele de acum patru ani, şi urmărind ideile mele de la vârsta aceea, vezi cum dispar ideile negative, dispare politica, dispare revolta. Transformi toate astea în altceva şi încerci să scrii lucruri frumoase. Încerci să te revolţi cultivând ceva frumos.

-Eşti o persoană ingenioasă. Cu ce îţi alimentezi creativitatea şi din ce te inspiri atunci când scrii sau când fotografiezi ?

-Da, fotografia este un hobby pierdut de al meu. Cred că dacă nu era televiziunea, rămâneam la fotografie. Nu mi-o alimentez nicicum. Sunt scorpion, iar scorpionii, fără lipsă de modestie, sunt extrem de spontani. Acum generalizez, dar din toţi scorpionii pe care îi ştiu, cam toţi sunt nebuni de cap.

-Îţi place să uimeşti lumea ?

-Da’ cui nu-i place să uimească lumea?! Cred că omul pentru asta şi există. Îi place să fie lăudat. Îi place să fie în centrul atenţiei. Îi place să ştie că cineva îl citează.

-Uite că pe noi recent ne-ai uimit cu un tatuaj pe mână. De ce ai decis să ți-l faci? Care e mesajul lui?

-Eu am scris pe blog de ce mi l-am făcut. Numele “Alexandru” înseamnă protecţie şi caracter nobil, iar una din semnificaţiile acestui tatuaj este protecţie şi nobleţe. Dar adevăratul sens al acestuia nu îl voi dezvălui niciodată.

Alex Gurdila

 

Alex Gurdila

-În câteva cuvinte descriemi-l pe Alexandru Gurdila – omul.

-Căscat. Recunosc, pe alocuri sunt arogant. Dar nu pentru că lucrez la televiziune, ci pentru că aşa m-am obişnuit: încerc să fiu mai bun ca ceilalţi.

-Oamenii de televiziune au timp de viață persoanlă? Ești singur?

-Nu, ei nu au timp de viaţă personală. Te înveţi să apreciezi momentele când ai oameni dragi alături. Uneori o oră petrecută cu persoana iubită valorează mai mult decât o săptămână de stat cu fundul pe pat şi să privit în pod.
Eu nu sunt singur de un an jumate. Ea e cea mai minunată femeie pe care am cunoscut-o vreodată. Ce o să fie nu ştiu, urmează să vedem. Nu-mi place să planific.

-Ce îți place și te cucerește la o femeie?

-La o femeie, evident ca şi pe orice bărbat, în primul mă cucereşte fizicul. Te uiţi la om şi îţi place de el. Atrage eleganţa mişcărilor, privirea; dar nu o fată la care te uiţi în ochi şi vezi numai ‘’ Cocos’’ , ‘’Tesla’’ şi ‘’Transformers’’. Atunci când femeia te priveşte, să ştii că eşti în pericol. Cred că la un moment dat trebuie să te temi de femeia ta. Ea poate să facă ce vrea din tine. Chestia asta micuţă pe care o ai tu în piept, e în mâinile ei. Oare cât timp i-ar lua să decidă cum să se comporte cu inima ta?

Dacă vrea neapărat, te face gelos; dacă vrea neapărat, te face să îi cumperi nu ştiu ce diamante; dacă vrea, te înşeală; dacă vrea, te trimite la lucru; dacă vrea ea tare, faci orice pentru dânsa, pentru că tu vrei ca femeia ta să fie femeia ta întotdeauna. Vrei ca ea să fie satisfăcută, pentru că dacă femeia ta n-o să fie satisfăcută – o să caute asta în altă parte. De asta e rău să fii bărbat. Trebuie întotdeauna să încerci să corespunzi femeii.

Alex Gurdila

-Revenind la viața profesională, ne pregăteşti vreo surpriză sau vei continua în acelaţi ritm la JurnalTV ?

-Vreau să reuşesc să continui cu ritmul Jurnalului, pentru că e greu să fii implicat în mai multe proiecte odată. Vreau mai întâi un an-doi să reuşesc să duc până la capăt ceea ce fac. După care am să mă gândesc la ce urmează.

-Câteva sfaturi pentru jurnaliştii care păşesc pe paginile EverydayJournalism.

-Nu mai staţi atâta pe Facebook şi nu mai cereţi like-uri. Să încerce măcar din când în când să citească o carte pentru că indiferent ce carte, fie că e vorba de Harry Potter, fie că e vorba de acelaşi Paulo Cohelo, citeşte! Pentru că citind îţi pui întrebări. Citind o carte poţi să ieşi cu prieteni şi să nu vorbeşti doar ‘’ Of, am fost aseară la Cacos, tare ni-o plăcut’’, dar zici ‘’Măi, am fost aseară la Cocos, dar ziua am citit o carte. Să vă spun ce carte interesantă am citit eu’’ şi aşa începi o discuţie.

Alex Gurdila

Autor: Elena SECRIERU

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.