INTERVIEWS SPECIAL

Cei 12 ani de televiziune ai prezentatoarei Rita Ursalovschi

Rita Ursalovschi este prezentatoarea „Edițiilor Speciale” de la Jurnal TV, care ne oferă zilnic cele mai fierbinți subiecte și dezbateri ale momentului din Republica Moldova. „E bine să știm” că Rita Ursalovschi este autoarea unei rubrici care ne învață cum să vorbim corect în limba română. O femeie de succes, îndrăgostită de artă și o adevărată profesionistă. O prezență TV care atrage publicul spre miezul evenimentelor, iar reușitele ei se datorează celor 12 ani de muncă în televiziune. Iar acum, dragă cititorule, în 3,2,1 și o cunoști mai bine pe Rita Ursalovschi.

-De unde vine dragostea pentru televiziune?
-Eu întotdeauna am avut o predilecție specială pentru televiziune. Niciodată nu am fost un banal ”privitor de televizor”, dar pot Rita Ursalovschispune cu certitudine că atașamentul pentru televiziune nu mi-a venit spontan. În copilărie am avut câteva ispostaze plăcute, despre care îmi amintesc foarte bine: citeam programul emisiunilor TV cățărată pe scaunul cel mai mare din casă, simulam prezentarea poveștii de seară pentru copii, iar în momente de joc vorbeam și mă comportam ca fetițele din filmele mele preferate.

Realizez și acum că nu s-a evidențiat niciodată o poftă specială de a ajunge la televiziune, nici chiar atunci când am decis să fac jurnalism. De altfel, etapa când am ales să depun dosarul de admitere la Facultatea de Jurnalism a fost una extrem de importantă în viața mea: am ignorat insistența tatălui meu de a mă face jurist și am lăsat la o parte visul de a fi om de artă (pianul a rămas un hobby pentru mine, deși acum, recunosc, mai am tendința să reiau orele muzicii clasice la pian). Primele mele emisiuni TV, de acum 12 ani, mi-au trezit și dezvoltat sentimentul pentru bucătăria de televiziune, atracția de a participa la realizarea unui produs televizat; îmi părea foarte interesant și nu aveam niciodată nici gram de dorință de a fi vedetă tv, deși am început anume cu prezentarea emisiunilor. Televiziunea e un drog, la care e dificil să renunți (acestă afirmație a devenit constatare și pentru mine, ca pentru majoritatea oamenilor de televiune).

-Cum arată debutul dvs. în media?
-Din primul an de facultate au început activitățile mele jurnalistice. Am debutat în 1997 la radio ”Unda Liberă” cu realizarea și prezentarea emisiunii-concurs ”Geniul literar”, iar după o jumătate de an, în 1998, directorul radioului a dat startul primelor buletine de știri și interviuri radiofonice pe care mi le-a încredințat mie. Mi-am asumat cu maximă seriozitate debutul jurnalistic; lucram mult la radio (norocul meu era că studioul era la etajul facultății; deci, mi-a reușit perfect combinația între cursurile de studenție și munca la radio, – o perioadă extrem de încărcată, dar frumoasă și fructuoasă).

Rita Ursalovschi

-Când aţi apărut pentru prima oară la TV şi în ce context?
-În 2000 (pe atunci făceam știri la Radio Antena C) am primit pe neașteptate o invitație la un proiect televizat: să prezint o serie de emisiuni săptămânale, difuzate la Televiziunea Națională, despre traficul de ființe umane. Însă adevărata și intensă activitate în televiziune a început, din 2002, în redacția ”Mesager” a TVM; tocmai atunci am îndrăgit televiziunea, iar acum, fiind la Jurnal TV, iubesc televiziunea cu adevărat. Cel mai important aspect este că am avut și am alături de mine oameni care au făcut istoria televiziunii în Moldova, precum și persoane pentru care televiziunea nu e un moft.

-De ce ați ales să faceţi televiziune și nu altceva?
-Eu am ales să fac jurnalism. Faptul că am ajuns la televiziune nu a fost nici o alegere echivalentă scopului, nici o întâmplare. Pur și simplu așa a evoluat activitatea mea în jurnalism; până la televiziune, am reușit, în anii de studenție, să lucrez și la radio, și în redacții de presă: am fost redactorul-șef al publicației Pro-Mereni (din Anenii Noi), am fost redactor-coordonator la ziarul ”Universitatea”(la USM) și am scris cu plăcere pentru revista ”Noi”. Dar în cariera mea sunt fundamentali anume cei 12 ani de televiziune.

-Ce părere aveţi despre spaţiul mediatic din Republica Moldova? Ce-i lipseşte?
-Odată cu apariția mai multor canale de televiziune, conducerea țării își atribuie meritul declarând că spațiul mediatic se dezvoltă vizibil și că în societate e asigurat dreptul la libera exprimare. Greșit, or în esență un număr mai mare de redacții nu a rezolvat, de fapt, problemele spațiului mediatic; dimpotrivă înmulțește și evidențiază elementele vulnerabile, dar care sunt în același timp elementare pentru ca mass-media să dețină succesul și puterea în stat.

Persistă tendința de a deține controlul asupra mass-media, devenită pentru politicieni zonă de interes și de afaceri. În campaniile electorale manipularea se face la greu prin intermediul presei. Și în general mass-media se află în cadranul instrumentelor și armelor. În plus, sunt o serie de redacții în care reporterii primesc indicații contrare deontologiei jurnalistice, iar politicile editoriale sunt parte a unor viziuni partinice. Și încă ceva: nu putem vorbi deocamdată de calitate jurnalistică (aici sunt multe de spus și explicat). O altă remarcă: la ecranele televizoarelor apar oameni întâmplători sau persoane care nu merită să ajungă la TV – regretabil- or televiziunea mai are, pe lângă multe altele, rolul să educe și să promoveze cultură și oameni de valoare, și nu non-valori.

-Cum  este să prezinţi cele mai fierbinţi dezbateri ale amiezii în cadrul Ediţiilor Speciale de la Jurnal TV? Ce impact au emisiunile pentru publicul de la noi?
-Partea pozitivă a noilor canale de televiziune este că au apărut talk-show-urile în grilele TV. Publicul era setos de dezbateri televizate și în acest sens s-au integrat perfect Edițiile Speciale pe care le realizez eu la Jurnal TV. Proiectul emisiunii mele a luat naștere înainte de lansarea televiziunii și durează până în prezent datorită faptului că plac publicului. Ora la care emisiunea mea apare pe post este considerată de unii ca fiind nepotrivită; e momentul și cazul să explic, de câte ori e nevoie, că prin această emisiune Jurnal TV e în miezul evenimentelor și problemelor, pe care le desfășoară în detalii informative, cu elemente analiză; așadar, Edițiile Speciale vin primele să reflecte, să relateze și comenteze evenimentele zilei și problemele majore actuale.

Rita Ursalovschi

-Care a fost invitatul care v-a scos peri albi? 
-E adevărat că am invitați cu caractere diferite; printre ei – persoane complicate în discuții: unii tind să domine sau să facă mai multă gălăgie în studio, nu pot fi opriți chiar, alții refuză ori ezită să spună lucrurilor pe nume. E flerul dezbaterilor și, chiar dacă e dificil, e o parte a capacității moderatorului de a reuși să se descurce în altercații (a propos, asemenea momente sunt urmărite cu interes de telespectatori). Eu sunt foarte conștientă de eventualitatea spontanietății și a surprizelor comunicării cu invitații în emisie directă. Mi se întâmplă multe, dar depășesc…, nu i-a reușit nimănui să-mi scoată peri albi. Destinația mea este să scot la suprafață informația necesară, analiza pertinentă și comentarii interesante, – toate suficiente pentru ca telespectatorii să-și facă niște concluzii.

-Cum a apărut ideea rubricii „E bine să știm”?
-Rubrica de vorbire corectă ”E bine să știm” e produsul meu preferat la Jurnal TV. Se muncește mult pentru fiecare tabletă: două zile pentru două minute. Ideea de a realiza această rubrică, salutară în spațiul nostru infect din punct de vedere lingvistic, aparține unui jurnalist român care lucrând la Chișinău a condus proiectul de lansare a televiziunii.

-3 lucruri pe care nu le ştie lumea despre Rita Ursalovschi.
-Sunt mai mult de trei și prefer să nu se știe totul despre mine. Mă limitez în a spune celor interesați de viața mea personală că am un copil, sunt căsătorită, am un bărbat pe care îl iubesc și… că nu vreau să plec din această țară, deoarece mai cred în viitorul ei.

-Ce visaţi să deveniţi în copilărie?
-Marele vis al copilăriei mele a fost să devin pianistă sau cel puțin să am o activitate legată neapărat de muzică – interpretare sau compoziție. Din clasa întâi până într-a 9-a am studiat asiduu pianul, am cântat pe scene la toate evenimentele și concursurile posibile (la nivel raional și republican), am făcut cu plăcere solfegiu și am fost intens implicată, cu rol de solistă chiar, în cor și orchestră. În general, în copilărie am fost atașată de tot ce înseamnă creație și artă.

-Când nu vă vedem la televizor, ce faceţi în redacţie?
-Mă documentez mereu. Citesc mult din presă și internet (știri, comentarii, articole, bloguri etc.), urmăresc cu atenție și integral evenimente și declarații pe care nu trebuie să le ratez (e riscant în activitatea mea dacă îmi scapă ceva), comunic cu colegii din redacție subtilitățile multor fapte relatate în mass-media, ascult emisiuni radiofonice și vizionez programe TV cu subiecte pe care și eu le abordez la emisiunile mele, îmi fac notițe și relații…, mă gândesc mult, adun idei, îmi fac concluzii… Și bineînțeles, câteva ore zilnic, citesc, scriu și montez rubrica ”E bine să știm”. Lucrez mult, inclusiv acasă și la ore târzii.

-Care e cea mai mare realizare de până acum?
-Unele lucruri pe care le-am realizat treptat până acum în profesie pot fi considerate realizări. Însăși evoluția mea o consider realizare, dar nu cred că e ceva deosebit. Este loc de mai bine întotdeauna și, perfecționistă fiind, consider că va veni timpul marilor realizări.

-Cum se împacă meseria de jurnalist cu familia?
-Activitățile legate de televiziune îmi absorb mult din timpul zilei, dar am învățat să îmi organizez timpul astfel încât, seară de seară, familia să îmi simtă prezența din plin, să cinăm împreună, să comunicăm, să-i acord atenție copilului; și week-endul în mare parte îl consacru anume familiei. Îmi place enorm rolul de mamă și soție. Pentru mine viața personală e mai importantă decât cea profesională. De aceea fac totul pentru ca în special fiica mea să nu-mi reproșeze niciodată că mă ocup mai mult de televiziune decât de ea. Am reușit cu soțul meu să nu privăm copilul de noi înșine (nu am considerat necesar să angajăm dădacă pentru copil), deși ambii suntem implicați în activități serioase, care necesită lucru și timp mult.

-Ştiu că aveţi o fetiţă, Mădălina, v-aţi dori să meargă pe urmele dvs. şi să devină jurnalistă?
-Meseria de jurnalist e frumoasă și interesantă; nu o voi împiedica pe fiica mea, dar nici nu voi insista asupra alegerii pe care o va face în viață, din simplul motiv că eu însămi am ales ceea ce mi-am dorit și nu regret.

-Cum ar trebui să arate profilul unui jurnalist de succes?
-Voi enumera câteva calități pe care le consider necesare într-o activitate de succes: un jurnalist bun trebuie să fie: bine documentat, imparțial, să lucreze în interesul publicului și să se exprime corect în limba română.

-Un sfat pentru tinerii jurnalişti?
-Să studieze mult, să citească, să lucreze, să acumuleze experiență, pentru că rezultatele mari nu vin imediat, …și să nu râvnească să fie vedete.

Autor: Mircea MITROFAN

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.