INTERVIEWS JOURNALISM SPECIAL

Cristina Herea: „Ani de zile am plimbat foi și casete pe holurile unei televiziuni”

Cristina Herea este directorul de comunicare la revista Bussines Woman din România. Și-a început drumul în media la vârsta de 17 ani. „Ani de zile am plimbat foi și casete pe holurile unei televiziuni. Apoi, când m-am angajat la un cotidian, nu aveam birou, așa încât trebuia să scriu știrile pe un scaun, cu laptopul în brațe”, spune Cristina. Pe lângă activitatea sa la revistă, doamna Herea prezintă rubrica Glossy News în cadrul matinalului de la postul România TV. Vă invit să cunoașteți o femeie puternică, înzestată cu calități deosebite, o doamnă de poveste, care investește mult în evoluția ei spirituală.

– Când v-ați dat seama că doriți să deveniți jurnalistă?

– La 18 ani am renunțat la Facultatea de Știinte Politice, secția franceză, pentru Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București. Dacă la 18 ani eram fascinată de lumea celebrității, odată cu trecerea timpului, mi-am dat seama că performanța și succesul nu au nicio legătură cu lumina reflectoarelor. Apoi, prin prisma experiențelor și a oamenilor pe care i-am cunoscut, am conștientizat că anonimatul este infinit mai valoros pentru mulți, decât expunerea mediatică. Dincolo de aceste aspecte, lumea presei te face să înțelegi că puternici sunt cei ce dețin informația într-un mod argumentat. Credeți-mă că și cei mai bogați oameni, dar și cei care se bucură de credibilitate, devin neputincioși în fața celor ce dețin informația.

– Care au fost primii pași în media?

– La 17 ani mi-am petrecut stagiul de practică la o televiziune, lucru ce l-a supărat cumplit pe tatăl meu, care își dorea o carieră în diplomație pentru mine. Ani de zile am plimbat foi și casete pe holurile unei televiziuni. Apoi, când m-am angajat la un cotidian, nu aveam birou, așa încât trebuia să scriu știrile pe un scaun, cu laptopul în brațe. Nu am scăpat nici de ironiile și răutățile celor care credeau că sunt de neînlocuit. Toate aceste lucruri, însă, nu m-au descurajat niciodată, din contra! Mi-au servit ca motivație pentru a-mi depăși limitele și condiția. După cinci ani de ucenicie în presa scrisă, am pus bazele firmei mele de consultanță media și am început să lucrez pe branding și organizări de evenimente. Iar în momentul în care am luat licența, am decis să plec cu o bursă la Școala de Științe Politice de la Strasbourg. Toate aceste lucruri au contribuit la maturizarea și independența mea.

 Herea

– Ce vă mai aduceți aminte din anii de studenție?

– A fost, fără îndoială, cea mai frumoasă perioadă, cu cele mai mari transformări profesionale și cele mai răvășitoare lecții de viață. Îmi amintesc că eram într-o permanentă luptă pentru a-mi câștiga independența financiară față de părinții mei, care mi-au asigurat tot timpul confortul material. Așa se face că în anul doi de facultate aveam trei locuri de muncă. Colaboram cu o revistă dedicată femeilor, condusă de Adriana Bahmuțeanu, scriam la un cotidian și, aveam și o emisiune la o televiziune mică, Good Life Channel, patronată de domnul Adrian Dinescu. Le mulțumesc și acum domnilor profesori, care mă acceptau și la alte grupe pentru a-mi face numărul de prezențe. Eram tot timpul prima care susținea proiectele, pentru că îmi doream să scap și să pot să mă concentrez pe muncă.

– Acum sunteți director editorial la Bussines Woman. Cum vă simțiți în această postură?

– Am discutat cu Alexandru Răducanu, fondatorul Business Woman și am stabilit că ar fi o colaborare mult mai puternică, dacă aș ocupa poziția de director de comunicare, având în vedere că firma mea se ocupa de strategii de imagine și organizări de evenimente. Nu voi renunța însă să scriu, așa încât vă invit să îmi citiți editorialele și interviurile cu personalități marcante din lumea afacerilor. Cât privește legătura mea cu echipa Business Woman, le mulțumesc pentru că m-au acceptat ca parte din echipa lor. Consider că este important să faci echipă cu oamenii alături de care lucrezi. Eu nu le sunt șefă, ci colegă.

– Cum ați ajuns la RTV? Ce ne puteți spune despre această experiență?

– România TV a fost pentru mine un dar de Crăciun. S-a întâmplat în urmă cu aproape un an și jumătate, la 15 decembrie. În urma stagiului din Parlamentul European, acceptasem propunerea de a lucra în staff-ul unui europarlamentar, iar înainte de a-mi cumpăra biletele de avion, cu câteva ore, am propus un proiect de emisiune conducerii România TV. Le mulțumesc și astăzi oamenilor care mi-au acordat șansa de a face echipă cu cei mai buni profesioniști din audio-vizual: Roxana Niculescu și Cătălin Popa. Datorită lor păstrez amintirea celui mai frumos Revelion 2012, petrecut în redacția de știri, celui mai emoționant Crăciun, petrecut alături de echipa domnului Striblea, în cadrul Galei organizate la Teatrul Metropolis. Și tot lor le mulțumesc pentru că m-au lăsat să fiu martora celui mai de succes proiect de televiziune, România TV.

– RTV a înregistrat creşteri constante de audienţă, deşi mulţi nu-i dădeau, acum un an, prea mari şanse. Credeți că la baza acestui trend ascendent a stat tabloidizarea?

– Calitatea umană a oamenilor care au pus bazele acestei televiziuni a fost, de la început, garanţia că România TV va deveni un punct de referinţă, atunci când vine vorba de informarea corectă a publicului. În plus, cele mai pregnante personalităţi ale momentului au ales de fiecare dată să ofere informaţii în exclusivitate echipei România TV. Iar acest lucru se întâmplă doar atunci când există siguranţa unui mediu ce nu alterează mesajul.

– Cum a apărut ideea cărții „România de culise”? Ce poveste de viață v-a impresionat?

– Prin această carte nu mi-am propus să demitizez, ci să umanizez. Aşa cum nu am dorit să creez diversiune, ci informare. Există o elită care a înţeles că o mare parte din realitatea actuală este bazată pe manipulare, pe mesaje induse subliminal, dar mai ales că există o tendinţă în societate de a fi distrasă atenţia de la marile adevăruri, de a fi redirecţionată spre alte centre de interes. Ştiu că în „culisele” României se ascund adevăraţi artişti, nemuritori prin creaţia lor, tineri extrem de inteligenţi, care sunt „creierele” din spatele multor realizări în plan social, și intelectuali care ştiu că performanța nu înseamnă celebritate. Prin mesajele transmise de interlocutorii mei, am încercat să punctez faptul că elitele intelectuale pot fi şi morale. Fiecare interviu a fost o provocare. Aparent, sunt personalităţi intangibile. În esenţă, sunt profesionişti care îşi doresc să transmită mesaje nealterate de politici editoriale. Declaraţiile domnului Sorin Roşca Stănescu au reuşit să-mi taie respiraţia, în aceeaşi măsură în care mărturisirile domnului Adrian Năstase au reuşit să îmi anuleze toate informaţiile luate drept adevărate. Doamna Paula Iacob mi-a făcut dezvăluiri incredibile despre familia Ceauşescu. Cel mai important este că am înţeles că există victorii care te îngenunchează şi înfrângeri care te înalţă!

Cristina Herea

– Există cineva care v-a ajutat să creșteți în carieră? Cine e această persoană?

– Dumnezeu! În fața tuturor obstacolelor a fost singurul care mi-a vegheat pașii. Tot El mi-a trimis în viață oamenii potriviți pentru a-mi marca destinul și cărora sper că într-o bună zi să le pot fi recunoscătoare prin realizările mele. Doar așa cred că le-aș putea mulțumi pentru că m-au ales pe mine.

– Ce vă atrage cel mai mult, presa scrisă sau televiziunea? De ce?

– Cred în ambele instituții și în rolul lor de informare, nu în folosirea lor ca arme în războaiele de imagine. Nu aș putea renunța vreodată la plăcerea de a transmite mesaje subliminale celor erudiți, prin scrierile mele, așa cum încă mai cred într-o alternativă în lumea televiziunii, prin promovarea de oameni cu o conduită morală și apartenență profesională. Dovadă sunt audiențele înregistrate cu Florin Pieric, Dan Bittman, Iris, Andreea Marin, Daciana Sârbu, etc.

– Cum ar trebui să arate profilul unui bun jurnalist?

– Esențială este respectarea deontologiei profesionale printr-o abordare obiectivă, argumentată și susținută de dovezi. În plus, orice tânăr care își dorește să practice această meserie, trebuie să înțeleagă, de la început, că este o diferență monumentală între a fi vedetă și a fi lider de opinie. Cea mai mare provocare și responsabilitate este să te transformi într-un speaker ale cărui mesaje să conteze și să traseze noi perspective.

Herea

– Ce principii urmați în calitate de jurnalistă?

– Obiectivitatea, echilibrul, informarea și, nu în ultimul rând, valorile învățate de la părinții mei, care îmi sunt reguli de viață.

– Cum apare o ediție de Glossy News la RTV? Cât timp vă pregătiți și ce nu se vede pe sticlă?

– Pentru rubrica de la matinalul România TV îmi aloc în fiecare noapte câte 2 ore, având în vedere că presa online apare dupa 12 noaptea. În acest timp „răsfoiesc” toate site-urile cu informații și editez. Astfel, ziua mea începe la ora 4 dimineața. Invitații sunt cei care ne fac adesea diminețile mai frumoase. Mulți dintre aceștia mi-au devenit prieteni, așa încât îmi este relativ ușor să îi conving să își bea cafeaua cu echipa România TV. În ceea ce privește Ediția Specială de duminică seara, pentru realizarea acestei emisiuni este nevoie de documentare, chiar de deplasări peste hotare, așa cum s-a întâmplat în cazul Alexandrei Dinu, a Dacianei Sârbu sau a Andreei Marin. Se lucrează în echipă timp de o săptămână pentru a pune la punct toate detaliile, iar cei care fac lucrurile să se contureze așa cum ne dorim sunt: Alexandru Răducanu, fondatorul Business Woman și The Marketer, și producătoarea noastră, Alina Cristea.

– Ați studiat la Şcoala de Ştiinţe Politice de la Strasbourg. Cum a apărut ideea să mergeți acolo? Cum v-a marcat această experiență?

– Dupa câțiva ani de ucenicie în presa scrisă și după ce am obținut diploma de licență în Jurnalism și Științele Comunicării, am aplicat pentru o bursă la Școala Europeană de Științe Politice. Experiența trăită la seminariile din țară, susținute de oameni precum Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Năstase, I.Mircea Pascu ș.a., dar și la cele de la Strasbourg, unde au luat parte lideri politici din toată Europa, nu au făcut altceva decât să mă pregătească pentru provocările profesionale ce aveau să vină.

– Care e secretul frumuseții dvs.?

– Sunt departe de a fi un etalon de frumusețe. Sunt un om simplu și cu multe defecte. Recunosc faptul că cea mai mare investiție o fac în evoluția mea spirituală, nu în cea estetică. Viața m-a învățat să am grijă de sufletul meu, pentru că eu cred că fericirea, iubirea, bunătatea și smerenia ne fac să fim cu adevărat frumoși și speciali.

Aveți timp și pentru dvs.? Cât din sinele dvs. aparține omului de alături?

– Tot ceea ce fac îmi aduce bucurie și face parte din lumea pe care eu mi-o construiesc. „Omul de alături” mi-a fost cândva un reper în depășirea limitelor mele umane. Criticile lui constructive le-am transformat mereu în scopuri, pe care le-am atins mereu, iar universul construit de el în jurul meu m-a făcut să îmi dau seama că o performanță în societatea actuală, într-o lume a celebrităților, este să rămân OM. Este probabil una dintre puținele mele calități…

Există un bărbat care îmi este model în viață și căruia îi datorez totul – tatăl meu. De la el am învățat că oamenii cu adevărat puternici nu își vor afișa niciodată acest atribut, că a fi bun este, fără îndoială, cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem în drumul nostru spre fericire și că valorile care te înnobilează sunt: decența, corectitudinea și profesionalismul. Îi mulțumesc pentru că are grijă de mine și de mami! Într-o zi îmi doresc să ajung și eu puternică, asemeni lui.

– Care e cea mai frumoasă amintire din copilărie?

– Imediat ce pronunț cuvântul „copilărie” parcă simt mirosul ceaiului de tei, a dulceții de trandafiri, a mărgăritarilor din curtea bunicii mele. Nu aș putea să uit niciodată momentele când escaladam rafturile bibliotecii Academiei Române, acolo unde lucra bunica, nici vacanțele petrecute cu părinții mei. Îmi amintesc cu plăcere cum ne adunam în fiecare seară cu toții la masă, iar duminica părinții mei organizau mese cu prietenii, casa noastră fiind tot timpul plină de oameni frumoși. Această tradiție de familie a „supraviețuit” mai bine de 20 de ani! Dar mai presus de orice, nu voi uita vreodată dorințele pe care le „rosteam” în gând cu rugăciunile trimise către Cer, cu planurile mele de „atunci când voi fi mare”. Dumnezeu a ales de fiecare dată altceva pentru mine, însă de fiecare dată mult mai mult decât mi-aș fi putut imagina că pot avea.

– Are timp pentru lectură Cristina Herea? Recomandați-ne o carte!

– Da. Nu adorm niciodată până nu citesc cel puțin un rând din scrierile Părintelui Arsenie Boca. Recomand tuturor să citească „Cuvinte Vii” sau „Cărarea Împărăției”. Sunt cărți care vă vor schimba percepția asupra vieții.

Totodată, recomand Cartea lui Enoh. Eu, însămi, o mai descifrez după ce am citit-o de cel puțin 7 ori. Îi citesc cu plăcere pe Ioan Petru Culianu, discipol al lui Mircea Eliade, Octavian Paler, Gabriel Garcia Marquez și, în general, orice carte recomandată de erudiții din acest domeniu.

– Ce mesaj transmiteți tinerilor care vor să vină în televiziune?

– Să rămână oameni într-o lume a vedetelor, aceasta este marea provocare în această meserie. Să fie informați, să citească mult și să se înconjoare de profesioniști și elite, pentru că doar așa pot evolua și ei.

C H

 

Autor: Mircea MITROFAN

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.