EVERYDAY STORIES SPECIAL

De vorbă cu… Marele Soare (VIDEO)

La început a iubit şahul, acum muzica este amanta lui. Se inspiră din filosofie și psihologie, facultăți pe care a decis să le studieze. Omul pe  care îl vom descoperi astăzi este Sorin Opincă. Despre el nu au scris ziarele și nici nu a avut apariții la TV, însă este un tânăr care are 3 albume lansate și poate fi dat un bun exemplu de luptă pentru un vis- muzica.

Pentru cei care citesc prima oara despre tine.. cine este Macros?

foto: din colecția personală


Câteodata, îmi pare ca nici eu nu știu cine este Macros, fiindcă încă încerc şi eu să îl descoper. Macros este partea mai revoltată din mine, este imprevizibilă şi poate sa aibă comportamente la care nici eu nu mă aştept, mai ales din punct de vedere verbal. Macros este şi partea mai melancolică din mine.

De ce  ‘’Macros’’?
”Macros” este pur aleatoriu. La început a fost un copilărism de pe un site, un nickname. Mai apoi toţi m-au memorat după acest nickname şi s-a transfigurat în diferite forme: Macros, Macrosun, Marele Soare şi altele. Nu are o semnificatie aparte… ramâne un nickname clasic.

Care a fost primul contact care l-ai avut cu muzica și care a fost drumul parcurs după?
Scriam mult la şcoală prin clasele a 6-a, a 7-a, dar nu era public, era doar pentru mine. Scriam piese într-un carneţel, nimeni nu le vedea și erau pur personale. Oficial primele piese au apărut cu 5 ani în urmă, prin anul 2007-2008. Era în perioada aceea popular să înregistrezi acasă şi să arunci pe net unde era o comunitate de ascultători de hip-hop. De atunci am prins curaj, aveam prieteni cu aceleaşi interese şi gusturi şi aşa a început totul.

În mare parte muzica o produc singur. Îmi place singur să-mi fac instrumentalul cap-coadă. La idei mă ajută foarte mult prietenii mei, e vorba de Poetu Pervers, Gestu, Alexandru Linişte zis Othravă şi alte persoane cu care discut des pe aceste teme. La noi deja este un obicei să facem schimb de idei şi opinii.

Ai reușit să ai și un concert. Cum te-a ajutat asta să continui să cânți?
Primul concert l-am susţinut în cadrul primei mele trupe. Prima mea trupa a fost Cenaclu, din care faceam parte eu şi încă 5 băieți. Cu ei am lansat primele albume, primele concerte, atunci am înţeles ce înseamnă public. Dar pâna atunci am participat la diferite show-uri organizate pentru microfon liber, unde mă manifestam destul de des. Acolo am fost observat şi am decis împreuna cu băieții să formăm trupa Cenaclu şi Asalt Crew și am început cu ambele odată.

foto: din colecția personală

Care este sursa ta de inspiraţie atunci când compui?
Sursa vine din interior. Temele pe care eu le abordez în piesele mele se bazează pe ego-ul şi pe conştiinţa mea, pe ideile mele proprii. Deseori cânt despre mine, însă versurile mele se referă şi la cei care mă ascultă fiindcă fiecare ascultă prin prisma propriei persoane. Aportul aici şi l-a adus şi facultatea pe care am făcut-o, e vorba despre psihologie, chiar şi denumirile celor trei albume:”Pentru că aşa vreau eu”, ”Egoism raţional” şi ”Psychoenergetic”, toate au o tentă de egocentrism.

Spune-mi despre primul tau album.
Primul album l-am realizat foarte greu fiindcă aveam foarte puţină experienţă, în mixare mai ales. În general aici deja e vorba de producerea unui material mult mai complex și nu e doar o simplă piesă. Uitându-mă în urma ar fi lucruri care le-aş corecta la acel album, însă el a fost o treaptă, a fost o lecţie bună şi sunt mulţumit că a existat.

Ce ai realizat pâna acum în cariera ta? Crezi că ai deja o cariera in muzica Fani?
O carieră este prea mult spus. E mai mult o împlinire a unui vis. Am lansat 3 albume solo în 2010, 2011 si 2012. Până la acestea am mai realizat un album cu prima mea trupa, Cenaclu, unde am participat la 2 piese, restul deja le-au facut colegii mei. Am mai colaborat și cu o trupă de peste Prut, împreuna cu colegul meu Poetu Pervers. În afara albumelor am mai facut clipuri, mix-tape-uri și alte proiecte mai mărunte. Iar despre fani ce pot să spun… dacă unii se consideră fani nu mă supar, însă pentru mine fanatismul nu este atât de important. Pentru mine contează să fac muzică și restul vine de la sine.

Cum reacţionează publicul la muzica ta?
La concerte publicul este destul de activ. Nu pot să vorbesc aşa despre toată lumea pentru că nu toţi sunt familiarizaţi cu ceea ce înseamnă hip-hop, însă cei care sunt la curent au o atitudine foarte bună şi asta chiar mă încurajează. Pe site-uri publicul are păreri bune, chiar şi dacă primesc o critică eu încerc să o înţeleg din toate punctele de vedere.

Vorbeşte-mi despre Amanta Records. Cum ai ajuns să îţi deschizi propriul tău studio?

foto: din colecția personală


Eram în SUA şi mă gândeam ca ar fi bine să îmi iau instrumente şi aparataj ca să-mi pot face muzica singur şi să nu depind de alţii. Şi aşa cum fiecare studio are un nume m-am gândit sa îi pun numele ”Amanta”. Nu că acolo era vorba de un bordel, dar ideea e că iubesc atât de mult muzica încât o consider amanta mea.

Amanta Records a durat un an de zile. A fost lansată cu condiţiile minime necesare, nu aveam cel mai scump aparataj, dar era un loc atât de confortabil. Iubeam cu toţii să ne adunăm acolo şi să înregistrăm sau ,pur şi simplu, să ne simţim bine şi să petrecem timpul. Acolo am realizat al 3-lea album al meu, Psychoenergetic şi au avut loc şi multe alte colaborări.

Au fost momente când ai zis că renunţi? Ce te-a motivat să mergi mai departe?
Am avut de multe ori gândul să renunţ. Nu a existat o dezamăgire, dar uneori lenea era prea mare. Noroc de prietenii şi anturajul care îl am, ei mă susţin şi uneori chiar mă motivează. Uneori însă când existau mici neplăceri şi avem nevoie de o terapie interioară ,pur şi simplu ,mă descărcam pe foaie, iar asta mă salva. De asta nu m-am gândit la faptul să renunţ şi chiar dacă vor exista vreodată aşa gânduri sunt sigur că vor fi temporale şi voi reveni întotdeauna la foaie, la pix şi la muzică.

Cine te-a ajutat cu partea financiară?
În prezent finanţele sunt minime şi nici nu sunt atât de necesare. Câteodată cheltuiesc bani dacă înregistrez la un studio străin, însă acum mă mulţumesc şi cu microfonul meu de acasă. Am cheltuit bani pe aparatură şi scule însă nu pot să zic că au fost cheltuieli foarte mari. Nu am avut sponsori şi tot felul de investiţii. Am fost eu o vară în SUA şi asta mi-a ajuns pentru 3 albume.

Ai fost plecat o vară în America. Ce te-a făcut să te întorci şi să-ţi continui visul acasă?

Nici nu mă gândeam să ramân acolo, mai aveam atunci de terminat facultatea şi nu am vrut să renunţ la final, în ultimul an. Motivaţia era şi din partea afectivă. Aici sunt părinţii mei şi asta m-a motivat să mă întorc înapoi. Sunt un om liber şi pot să iau orice decizie, însă iau deciziile în concordanţă cu atitudinea altora faţă de mine.

De ce crezi tu că muzica ta nu a ajuns încă la TV sau la Radio?
Probabil pentru că nici eu nu mi-am dorit asta. Acest lucru depinde de străduinţa fiecăruia de a se impune şi de a ieşi în evidenţă. Eu încă acest lucru nu mi-l doresc, sunt mulţumit să stau retras şi cine vrea mă caută și mă găseşte foarte uşor. Cu timpul poate că va exista şi lucrul acesta, însa se va întâmpla treptat sau foarte brusc.

foto: din colecția personală

În afară de muzică, te mai regăseşti în vreun domeniu?
Până la muzică, am fost practicant a sportului de şah. Eram şahist de performanţă, participam la diferite competiţii naţionale şi internaţionale. Chiar am fost şi campionul Moldovei la şah, pâna la 18 ani. Şahul a fost pentru mine o pasiune foarte mare, uneori pe zi dedicam 8-10 ore ca să mă antrenez. După aceasta am început să învăţ şi am acordat un rol principal studiilor. La facultate citeam cărţi,mă informam, răspundeam la ore şi încercam să fiu un student exemplar.

Momentan am o altă pasiune, dat fiind faptul că în prezent studiez o altă facultate, Facultatea de Filozofie, pasiunea mea e să citesc opera filozofilor moderni şi antici. Iubesc lectura şi nu numai cea filozofică şi psihologică, dar în general iubesc literatura ştiinţifică şi izoterică. Acesta este şi motivul pentru care am ales să fac anume facultatea de Psihologie si Facultatea de Filozofie.

Doreşti să continui aici sau vrei să te afirmi şi peste hotare?
Poate să se întâmple absolut orice. Nu pot să garantez că voi fi stabil în vreunul din domeniile care m-au preocupat pâna acum. Pot să le exclud pe toate şi să încep ceva nou. Dar sper că voi avea succes în muzică. Dacă este un rezultat bun aici, atunci o  să ramân aici, chiar dacă mi-ar plăcea ca aria să fie cât mai extinsă.

Este Moldova o ţară care oferă posibilităţi pentru tinerii care vor să se afirme într-un anumit domeniu, aşa cum ai facut-o tu?
Din punct de vedere al posibilităţilor, Moldova nu este la un nivel pe care îl dorim. În Moldova multe domenii nu sunt dezvoltate, iar noi putem fi primii care fac schimbarea. Nouă ne este mai uşor fiindcă nu avem concurenţă, faţă de alte ţări unde sunt milioane de profesionişti care se luptă pentru un rang cât mai înalt. Noi suntem liberi în alegere, în fundamentarea unor idei care ni le propunem şi după părerea mea acesta este un lucru frumos.

Autor: Elena Secrieru

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.