EVERYDAY STORIES INTERVIEWS SPECIAL

Eglantina Becheru: “Lumea e dincolo de ceea ce se vede”

Tânără pictoriță, om de radio, Brand ambassador al revistei Cariere, Eglantina a reușit să “picteze” câteva lucruri esențiale despre viața ei în rândurile ce urmează. Vă invit la “vernisajul raspunsurilor” pentru a afla mai multe despre cea care este “fata verde” de la Radio Lynx.

-Primul loc din care am încercat să aflu mai multe lucruri despre tine a fost radio Lynx. De acolo am început cu căutarea. Și întâmplarea a făcut ca la ora respectivă să fie oră de muzică orientală. M-am uitat pe site, am văzut mai multe detalii, ți-am văzut și pozele, evident m-am uitat și pe Facebook. Eu nu cred în ideea că totul e întâmplător. Trebuie să se întâmple pentru un motiv. Și atunci am făcut o legătură între poze și muzica orientală. Știi că orientul se consideră a fi un loc misterios și făcând această legătură chiar m-am gândit că tu pari o femeie misterioasă. Vroiam să te întreb care din activitățile pe care le întreprinzi – fiind foarte multe – conține cea mai mare doză de mister?

-Cu siguranță pictura. Fiecare om este misterios. Pentru că nu putem fi deschiși, nu ne poate citi nimeni în totalitate niciodată. Și nici noi nu ne cunoaștem pe noi înșine o viață întreagă, dar după câțiva ani! Și clar avem o doză de mister. Dar în momentul în care ești la radio sau lucrezi într-un domeniu în care interacţionezi cu oamenii, nu poţi lăsa loc de prea mult mister. Pentru că trebuie să fii jovial, trebuie să zâmbești și te cam epuizezi în treaba asta de a face fericită pe toată lumea. Totodată, cred că cea mai mare doză de mister pentru orice om care mai are și alte hobby-uri, pasiuni sau un mod de viață (deoarece pentru mine pictura este un mod de viață) este chiar arta. Este singurul loc în care tu poți fi tu cu tine. Nici măcar tu nu știi ce pui acolo, pentru că de multe ori îți vine din inconștient, și e frumos să te descoperi la final în ceea ce ai făcut. Și cred că da, pictura conține cea mai mare doză a mea de mister.

-Am văzut că ai declarat într-un interviu că tot ceea ce faci tu are legătură cu comunicarea. Erai întrebată de ce nu ai ales facultatea de arte și ai ales-o pe cea de comunicare și spuneai că prin pictură comunici, prin radio comunici, practic prin tot ceea ce faci comunici. Care este mesajul pe care tu îl transmiți prin toate activitățile? Mesajul de bază, pentru că trebuie să fie un mesaj în care crezi.

407489_10151218920420650_62301147_n-Mesajul pe care îl transmit prin tot ceea ce fac este că lumea e dincolo de ceea ce se vede. Și de multe ori ne pierdem în grijile cotidiene: în bani, chirii, rate, mâncare, în goana după un job mai bun, sau nu știu ce haine. Apoi hai să facem și un copil, că e normal, că e firesc, și la un moment dat zicem “Asta e viața. Așa trebuie să fie.” În realitate, dacă stai și te gândești și analizezi foarte mult ce se întâmplă în jurul tău, îți dai seama că sunt oameni extraordinari despre care tu nu știai că există, oameni care te fac să spui: “Wow, ești în stare de așa ceva?”, oameni cu charismă, care într-adevăr sunt înzestrați, care te vindecă. Oamenii aceștia cu puteri supranaturale, să zicem. Și de multe ori nu-i vedem, pentru că suntem ocupați cu latura materială. Și când spun că lumea e dincolo de ceea ce se vede, nu mă refer doar la oamenii aceștia, ci per total. Lumea înseamnă și magie, lumea înseamnă și destin scris uneori, lumea înseamnă și forțe: că e energie, că Îl numim Dumnezeu, că este vorba despre altceva. Lumea înseamnă că noi murim acum, dar nu se știe unde ajungem. Lumea înseamnă că ni se poate întâmpla ceva la care nu ne-am gândit niciodată şi despre care nu ne imaginam că e posibil. Și acum mă gândesc la nuvela “La ţiganci” a lui Eliade: te trezești într-o zi că ai descoperit ceva extraordinar, nici nu știi dacă mai trăiești sau nu. Asta înseamnă că lumea este dincolo de ceea ce se vede și asta vreau să transmit eu prin tot ceea ce fac.

-Am aflat că ești “Brand ambassador” al revistei Cariere. Ce înseamnă titlul acesta și care este mai exact rolul tău? 

EB: Toată lumea mă întreabă acest lucru. Anul trecut am fost ambassador Intact Media Group, anul acesta sunt ambasador al revistei Cariere. Într-adevăr, nu dau cu sapa, nu fac 30 de abdomene pe zi pentru că așa scrie în fișa postului. Sunt imaginea lor, ceea ce înseamnă că este o mare responsabilitate pentru că această revistă este o revistă business, un jurnal de leadership și trebuie să ai o anumită atitudine, nu poți fi prins având un comportament neloial față de principiile pe care revista le trasează. M-au ales pe mine pentru că aveam și am un comportament demn de urmat din punctul lor de vedere, care se mulează pe principiile lor. Așa că acum îi reprezint, încerc să implic revista Cariere în tot ceea ce ţine de artă, încerc să creez o fuziune între oamenii din business și oamenii din domeniul meu. Pentru că dincolo de asta, arta este frumoasă, dar adevărata artă este și o mare afacere.

-Și până la urmă în spatele unui mare om de afaceri trebuie să existe o creație și trebuie să existe comunicare.

-Exact. Practic eu încerc să creez această legătură între revistă și lumea artei. Bineînțeles încerc să asigur vizibilitatea revistei în toate evenimentele nișate în care se poate. Revista are o poveste frumoasă și trebuie să apară acolo, pentru că ei susțin ideile autentice. Și la fel, încerc să aduc arta în revistă, pentru că este greu lucrând în media să știi câți oameni minunați fac lucruri extraordinare în România. Și atunci când cineva îi cunoaște, este mult mai ușor să le iei un interviu. Practic sunt o punte.

Eglantina

– De ce Radio Lynx și de ce Diferente?

-Eu vin din Târgu-Jiu. În clasa a 12-a am lucrat la Radio Târgu Jiu și a fost ceva neprevăzut. Nu m-am gândit niciodată că aș putea lucra la radio, însă mi-a plăcut foarte mult. Când am ajuns la București, aflându-mă în căutarea unui job, am mers la concursul Bursele Europa FM și mi s-a spus că sunt prea jovială. M-au pus să spun o știre și cum eu nu mă uit la TV, sunt flower power, mi-am amintit că citisem un ziar în lobby, înainte să intru la interviu unde erau două articole în care era menționată deschiderea Aqua Park și un eveniment Channel așa că am spus: “Channel lansează noua colecție!”. Mi s-a cerut să spun o altă știre și am spus că “Se deschide Aqua Park”. Apoi mi-au cerut să relatez o știre mai serioasă, mai pe social, iar eu am spus că astea sunt singurele știri pe care le am, moment în care mi-au zâmbit frumos și mi-au spus că revin cu un răspuns. Am fost puțin dezamăgită, gândindu-mă că trebuia să citesc mai mult: “Of, Eglantino, de ce nu te-ai documentat?!”. Însă, exact la o zi după, am primit un telefon, eu depunându-mi CV-ul și la radio Lynx, și am fost chemată la un interviu. Am mers, ne-am plăcut, am empatizat, și am rămas la training, chiar dacă aveam experiență în domeniu, pentru că la fiecare radio sunt reguli noi, alte obiceiuri. După o perioadă foarte scurtă mi s-a spus să îmi fac formatul de emisiune, pentru că este cazul să am emisiunea mea. Am început să mă gândesc ce nume să îi dau. Prima dată am ales “Haute couture”. Numele nu a fost acceptat pentru că era prea pompos și se adresa unei nișe mult prea restrânse. Așa că am început să mă mai gândesc și, în timp ce ascultam Gotan Project – Diferente, am zis : “Asta e! “Diferente” se va numi și emisiunea mea, pentru că este diferită, pentru că este exact ca  melodia, aparte- pentru anumiți oameni, care au citit mai mult de o carte în viața lor!”.

-Și uite că este o emisiune diferita, cu un public fidel.

-Depinde cum analizezi. Dacă te referi la publicul de pe chat, acel public care intră mereu, este publicul fidel. Dacă analizezi statisticile, sunt foarte mulți oameni, și din străinătate. Sunt zile și zile în care ai audiențe mai bune sau mai proaste. De exemplu eu Vinerea am audiențe mai bune, iar Duminica și mai bune, în special pe străinătate. Și asta mă bucură, pentru că nu-mi dau seama dacă sunt într-adevăr români din străinătate sau sunt chiar străini care ascultă doar muzica, se uită la emisiune pentru muzică. Chiar și așa este frumos să vezi acest lucru.

-O să spun un singur cuvânt și anume VERDE. Care sunt primele trei lucruri care îți vin în minte atunci când auzi cuvântul verde?

-Eu – glumesc J Când aud cuvântul verde, îmi vine în minte o fotografie dintr-o carte de muzică -€“ eram prin liceu cred- cu un dormitor regal, unde pătura era din catifea verde. Apoi al doilea lucru este coroana regilor cu smaralde și al treilea lucru este un sacou verde pe care îl am eu din moși strămoși.

-Ai foarte multe activități. Când ai timp să pictezi?529978_10151579203985650_139650859_n

-Noaptea. Ziua sunt foarte ocupată, chiar dacă lucrez în week-end 3 ore la radio, iar în timpul săptămânii sunt ocupată cu platforma pe care o lansez – trebuie să corectez materialele echipei mele, să alerg dintr-o parte în alta să obțin interviuri, pentru că este greu să îți alegi o anumită nișă de oameni pe care vrei să îi intervievezi și trebuie să cauți. Mai am și facultate. Așa că îmi mai rămâne timp câteodată seara, câteodată noaptea pentru pictură.

-Există vreun ritual atunci când pictezi? Ai o imagine care se naște înainte să o pui pe hârtie? Sau pornești de la o anumită formă? Cum procedezi?

-Singurul ritual este că nu pictez niciodată că trebuie. Pictez când simt, când clocoteşte în mine. Acesta  este ritualul: așteptarea. În așteptarea mea pot asculta muzică nu știu de care. Poate ascult azi Gotan Project, pentru că îmi place foarte mult, mâine Sting, poimâine Yasmine Levi, sau mă pot uita la televizor la o emisiune de cancan. Serios, pentru că inspirația îți vine așa, deodată – mi se pare o prostie să spui “ascult numai Chopin” sau nu mai știu ce. S-ar putea uneori să-ți vină adevărata inspirație, aia efervescentă uitându-te sau analizând ce se întâmplă la TV. Poate dintr-o înjurătură. Dintr-o imagine obscenă la TV. Nu sunt relativistă, dar nici încuiată. Deci acesta este ritualul – aștept.

-Există vreun element verde, că tot vorbeam mai devreme despre culoarea verde, care dă naștere creației în afară de imprevizibil?

-Elementul verde este în mine să zicem. Este o sălbăticie, dar nu în sensul acela absurd. În momentul în care am o imagine, fierbe ceva în mine și îmi vine inspirația, niciodată nu mă chinui să pictez prea tare. De fapt mă chinuiesc să nu respect liniile și să fiu sălbatică. Pentru că atunci când te străduieşti  prea mult să fie totul perfect, reprezinți realitatea. Ori realitatea o poate reprezenta orice om care poate are un gram de talent, care poate a mai și urmat câteva cursuri fără să aibă neapărat talent. Ca să transmiți că există ceva dincolo de imagine, de formă, trebuie să fii un pic sălbatic. Și să îți controlezi puțin gândurile și mintea și mâna, astfel încât să fii exact tu în ceea ce faci, dar fără să respecți normele.

– Practic, pictura este o proiecție de-a ta într-un anumit moment al vieții.

-Exact. Da.

– Pentru a trece de la o formă de artă și cultură la o alta, am observat că te ocupi și de site-ul Elegantine. Ce public țintă ai pentru acest site? Spuneai la un moment dat că vorbești despre o radiografie a produselor, despre valoare pe acel site. Ce înseamnă eleganța pentru tine în primul rând, că persoană?

– În primul rând eleganța nu înseamnă vestimentație neapărat. Pentru că sunt oameni atât de eleganți, care într-o zi poate umblă în trening, în pijamale, pentru că așa au ieșit din casă, pentru că așa a fost contextul, dar emană atâta eleganță prin privirea lor, prin atitudinea lor, prin felul în care vorbesc. Asta înseamnă pentru mine eleganță. Asta înseamnă atitudine în primul rând, educație. Nu poți fi elegant dacă nu ai un anumit background cultural în spate. Elegant ești tu pe interior. După aceea, eleganța se poate reflecta și la exterior. Eleganța este un fel de noblețe. O noblețe care se câștigă în timp. Nobilii se nasc nobili. Elegant, nu te naști. Devii în mediul în care ești crescut. Pot fi influențele familiei. Pot fi influențele mentorilor tăi, ale dascălilor tăi. Și eleganță mai înseamnă și să îi educi pe alții să fie eleganți la rândul lor și să respecte anumite conduite.

În legătură cu site-ul Elegantine, eu l-am conceput pentru a nu fi un site de masă. Genul acesta de site-uri slavă Domnului avem, există,  şi e suprasaturată piața. Nu vreau 700.000 de vizitatori pe zi nicidecum, pentru că altfel aș simți că fac ceva comercial și nu m-aș mai simți împăcată. Vreau o audiență selectă, sofisticată, de câteva mii de persoane maximum, persoane care să aprecieze arta. Atunci când intră pe Elegantine, să știe exact ce caută. Audiența mea are 30+ ca marjă de vârstă, a citit mai mult de o carte în viață cu siguranță, este educată în anumite reguli și valori pe care le respectă, are acces la lux și știe ce înseamnă de fapt valoarea. Și când spun valoare mă gândesc şi la propriu şi la figurat.

sigla sarpe aurie , fundal negru

-Când spui că are acces la lux te gândești la luxul de a reuși să nu fie fals în societate, sau la luxul propriu-zis, material?

-Ambele. Luxul, dacă este să o luăm ca atare înseamnă confort. Dacă ai acces la confort, sau bună stare materială, poți spune că ai acces la lux. Dar, atunci când ai acces la lux trebuie să respecți anumite reguli în societatea asta înaltă în care te învârți, pentru faptul că toți oamenii sunt într-un fel încorsetați și închistați într-un fel de anumite principii și cu cât înaintezi în ierarhie îți dai seama că aceste coduri devin mai restrânse, mai sofisticate; ți se face un semn, te gândești : ”ce mai înseamnă și asta?!” Atunci este un lux să mai fii tu. Odată ce ai ajuns la lux, e ceva mai dificil să te păstrezi intact și să te comporți aşa cum ai vrea. Luxul trebuie văzut ca un ansamblu. Elegantine este poate printre puținele site-uri care îmbină arta și cultura la nivel internațional. Aici sunt interviuri cu artiști internaționali, oameni care au făcut ceva și s-au păstrat pe ei. Care deşi au foarte mulți bani, au rămas ei înșiși, neschimbaţi . Asta înseamnă luxul pentru mine. Și confort , dar și sinceritate. Elegantine asta promovează. Luxul de a fi tu în lux.

-Crezi că o să reușești prin acest site să educi o nișă de oameni care aspiră spre acest fel de lux? Adică deși nu au acces la bani sau la valori materiale foarte importante, aspiră și au acea eleganță despre care spuneam.

-Absolut. Păi eu nu m-am născut în puf sau în lux. Eu vin dintr-o familie cu posibilități modeste, ca toată lumea, dar am trăit într-un mediu artistic de când m-am născut, părinții mei fiind artiști și ei. Ulterior am fost înconjurată de scriitori, mai apoi de filosofi, mai apoi de oameni care cumpără arta la nivel înalt. Am fost aproape de piața tranzacțiilor importante în artă și practic de când m-am născut, am trăit în lumea asta în care se învârt bani mulți, în care evenimentele se țin în anumite locații, în care ai anumite coduri pe care trebuie să le respecți, în care ți se permite să fii tu dacă știi cum să gestionezi  toată sălbăticia ta. Și atunci eu, Eglantina, am făcut Elegantine din perspectiva mea de om care nu a avut niciodată bani mulți, adică nu s-a născut în lux, dar a trăit în lux. Bineînțeles că targetul meu sunt  oamenii cu foarte mulți bani. Dar nu numai aceștia. Pentru că nu toți oamenii care au foarte mulți bani trăiesc în lux. Uneori luxul poate fi kitsch, dacă nu știi cum să-l gestionezi. Să-ți cumperi o sticlă foarte scumpă de șampanie atunci când nu este cazul, este snobism. Mai curând cred în anumiți profesori cu un anumit nivel cultural care au acces la lux și colecționează diverse obiecte de artă. Ei poate nu au bani, dar trăiesc la nivel înalt, este vorba despre noblețe în sine. Deci scriu pentru ambele categorii: pentru oamenii cu bani dar și pentru cei care tânjesc după lux, care știu ce este valoarea. Dar nu pentru parveniți. Ei transformă luxul în kitsch.

– Ce părere ai despre comunicarea online?  Aici mă refer la blogging, la site-urile care au tot apărut. Ce lipsește practic presei? Pentru că până la urmă este vorba despre media, despre presă. 

-În ziua de astăzi oricine poate fi blogger. Toată lumea își deschide un site și gata, se crede scriitor. Comunicarea online este bună, pentru că îți dă posibilitatea ție, ca om, să comunici și să devii cineva. Problema este că toată lumea se crede prea bună acum. Toată lumea se crede scriitor, sau blogger, toți au o opinie. Partea bună este că oricum se filtrează. Pentru că oamenii ăștia care se joacă o să se plictisească din aceeași joacă. Dacă scrii un articol bun la început și apoi te prostești înseamnă că a fost o întâmplare și oamenii nu te mai citesc. Dacă ai scris bine, dar oamenii nu te-au citit, o să fii citit la un moment dat, pentru că oamenii apreciază, și asta iar e filtrare, deoarece îi îndepărtezi pe cei care caută altceva. În concluzie, este bună comunicarea online, făcută în limita decenței și acceptând că nu toți suntem bloggeri, nu toți putem să facem asta. Trebuie să ne respectăm talentul. Pentru că unii poate se pricep mai bine să scrie, alții se pricep la design grafic, alții într-un alt domeniu. Dar este ok să faci un blog, că poate simți că ai niște păreri, dar să nu te consideri neapărat blogger. Să nu începi să țipi tare că “uite și eu scriu”.

Eglantina

-Acest lucru poate fi o încercare de a găsi în noi ceva ce avem sau poate nu avem. Un fel de regăsire sau căutare de sine. Uneori funcționează, alteori îți dă de înțeles că nu se poate.

-Dar este bine să încerci, pentru că așa îți poți da seama. Și iar, despre comunicarea online, când spun acest lucru mă gândesc și la promovarea online, care este foarte importantă. Dacă nu înțelegi cât de vitală este în zilele noastre, ești un om mort. Pentru că tu trăiești anacronic. În ziua de astăzi toate marile firme se promovează online. De ce? Pentru că este cea mai la îndemână metodă, cea mai simplă, cea mai eficientă. Și în felul acesta ajungi la un număr mai mare de oameni. O revistă din România la câte persoane ajunge? La cel mult câteva zeci de mii de persoane. În schimb o revistă online, mai ales dacă este făcută în ediție bilingvă, poate ajunge și în străinătate, deoarece online-ul nu are granițe, în timp ce palpabilul e încorsetat.

-Vorbind despre comunicare, există o întrerupere a legăturii dintre jurnalist și cititor. De ce se întâmplă acest lucru? Este problemă generată de faptul că hârtia propriu-zisă, ziarul, nu mai are nici o putere, trecându-se pe partea virtuală? Unde se rupe legătura dintre jurnalist și omul care citește?

-Problema nu este suportul. Problema este conținutul. Pentru că jurnalistul ori ține morțiș să fie el și atunci scrie foarte bine în stilul care l-a consacrat (vorbim de marii jurnaliști), și atunci cititorul nu mai vrea să audă ce zice X și pleacă (acesta fiind un lucru foarte bun –  sunt oamenii pe care eu îi admir, care scriu așa cum vor ei, fără să le pese de ce vrea lumea), ori face ce i se cere. Cei buni au publicul lor și acesta nu îi va părăsi, iar cei care pleacă nu au fost de fapt niciodată acolo. Partea cea mai dură apare atunci când jurnalistul foarte bun e pus într o situație limită și toți suntem puși în astfel de situații la un moment dat:”nu-ți iei salariul dacă nu îmi aduci stirea”. Și omul devine comercial și nu mai face ce vrea el. O face sub șantaj. Și atunci se prostituează, scriind ce trebuie să scrie, ce ar vrea alții. Câștigă un anumit public, dar îl pierde pe cel important, publicul lui.

-Și atunci de ce există o ruptură?

-Oamenii care lucrează în presă, media-workerii -pentru că noi în România avem foarte puțini jurnaliști adevărați- cred că lumea vrea un anumit lucru (relaxare, comercial, cancan) și ne tratează ca pe niște latrine. Și cum poporul român nu este un popor prost și realizează că toate acele lucruri sunt niște gunoaie, apare ruptura. În momentul în care nu tratezi publicul cu respect, nici el nu îţi va răspunde altfel. Și de asta e bine în orice ai face să respecți oamenii. Pentru că aceeași doză de respect o vei primi și tu.

-Crezi că mai există vreo șansă să se remedieze această problemă? Aici, în Republica Moldova de unde este și site-ul nostru sau în orice altă țară?

-Din punctul meu de vedere, mai există o șansă. Suntem într-o situație critică în ceea ce privește relația media-cititor, dar până la urmă, dacă s-ar face o restructurare masivă și am stabili că de astăzi aducem un nou val de jurnaliști de la care să se ceară respect, un nou stil de jurnalism, conținut, s-ar rezolva. Respectul este soluția.

-Dacă ar fi să o iei de la capăt, la care din activitățile pe care le întreprinzi în momentul ăsta ai renunța?

-La nici una. Eu cred că lucrurile sunt exact așa cum trebuie să fie. Nu mi-am imaginat niciodată că o să ajung să spun că sunt pictoriță sau că lucrez la radio, sau că am un site. Când eram mică mă visam avocat, dar viața te duce pe niște cărări nebănuite și ajungi să faci lucruri pe care tu la un moment dat le închideai undeva. Dar dacă așa îți este scris, tot asta ajungi să faci. Nu aș renunța la nimic, pentru că dacă ar fi să o iau de la capăt, ori aș face lucruri complet diferite, ori aceleași cu exactitate.

Eglantina

-Te vezi făcând și altceva? Îți plac alte domenii?

-Eu și acum mă văd făcând multe alte lucruri. Eu mă văd făcând absolut orice și vreau să fac de toate în viața asta pentru că fiecare experiență te îmbogățește. Și vreau să lucrez poate și în sistemul hotelier, mă fascinează pentru că este o altă lume. Vreau să lucrez și în aviație, nu neapărat ca pilot, dar mă fascinează și lumea aceasta – să simți adrenalina de la 10.000 m. Vreau să curăț cartofi pentru o nuntă, vreau să fac absolut orice. De la treburile simple care reflectă viața veche, până la cele complexe, de genul manager important care se îmbracă în haine atent alese.

-Ce faci tu în timpul liber? Ce îți place să faci?

-Eu niciodată nu am timp liber, dar întotdeauna am timp liber, pentru că nu fac nimic din ce nu îmi place, și nu mă pot plânge. În timpul meu liber vorbesc cu oameni frumoși, iau interviuri pentru Elegantine, lucrez la Elegantine, pictez, vin la radio. Uneori glumesc şi spun că sunt plătită ca să exist. Și când spun asta, mă refer că muncesc, dar prin munca mea aduc bucurie oamenilor. Nu este ușor să exiști, dar până la urmă sunt plătită să fiu punte între artă și business, sunt plătită să le aduc oamenilor noutăți la radio, sunt plătită să exist frumos, să nu mă abat de la calea mea.

-Vreau să te definești în 5 cuvinte, dar fiecare cuvânt să înceapă cu câte o literă ce compune cuvântul verde.

-Foarte tare asta….hmmm….să vedem…. V-veselă , E-efervescentă, R- rapidă, D-dominatoare, deschisă, E-elegantă.

-Cu ce noutăți te așteptăm în domeniul picturii?

-La începutul lunii iunie voi avea o expoziție de pictură la Casino Metropolis, pentru că mi-am dorit să fie ceva nonconformist și mi se pare un spațiu inedit. Merge pe ideea de luxury şi elegant,  cu intrare nișată, cu adrenalina de la mese, unde există ideea de viciu, iar eu ador contrastele:  bine-rău, negru-alb, ying-yang, artă-decădere. Momentan am primit o ofertă să expun și în Viena, dar o să mă gândesc, pentru că nu neapărat tot ce sună bine este într-adevăr și cea mai bună opțiune. Am un tablou expus în galeria Kunstbarkeiten din Gratz, la invitația lui Dan Calița, lucru care m-a făcut să mă simt foarte bine, deoarece este un om extraordinar. Referitor la a doua propunere, trebuie să cunosc întâi omul, și să mă gândesc puțin.

Eglantina

Autor: Raluca Ioana CHIPRIADE

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.