EVERYDAY STORIES INTERVIEWS SPECIAL

Elena Calancea: “Suntem uniți sub tricolor!”

Elena Calancea este tânăra jurnalistă care ne destăinuie micile ei secrete şi spune că oricine poate deveni jurnalist, important e să ai dorință, voință, plăcere de a scrie, de a te documenta corect și să informezi și pe alții la fel de corect.

“Suntem uniți sub tricolor. Tricolorul, limba, tradițiile, istoria ne unește! Mai devreme sau mai târziu granițele nu vor mai despărți pământuri românești!!” – afirmă Elena.

-Mulți basarabeni care aleg să plece din Moldova, spun că fug de sărăcie. Tu de ce ai ales să pleci peste Elena CalanceaPrut?

Motivul evadării mele la București nu e sărăcia de care vorbesc toți cei care pleacă pentru a-și căuta un loc de muncă în altă țară. Mie mi-a lipsit libertatea morală, comunicarea, cultura, oamenii. Eram cu trupul la Chișinău dar sufletul meu era dincolo.

În timpul facultății am cutreierat țara în lung și-n lat. Când mă întrebau colegii de ce am lipsit, le răspundeam că am fost să-mi umplu buzunarele cu aerul de peste Prut. „București oraș frumos merge-aș la tine pe jos.” Puțini au fost cei care m-au înțeles .
În Chișinău există un cerc foarte restrâns de oameni care simt ce simt și eu…Aceștia au revenit în Chișinău pentru a încerca să producă o schimbare. Mulți rezistă în Chișinău..se bucură de o Casă a Limbii Române, de cenacluri, spectacole etc. Lucrurile se mișcă cu pași de melc deoarece e foarte greu să realizezi schimbarea cu o mână de oameni.

-La București faci jurnalism. Cum definești tu jurnalismul și ce rol are pentru tine?

Până a da la facultate, jurnalismul în viziunea mea era cu totul altceva. Părea locul unde puteam să fac ce îmi place, să scriu ce vreau, să informez masele, să-i documentez pe cei din societate, plus părea un domeniu activ, interesant care presupunea mult talent, voință și entuziasm.

Lucrurile de fapt stau altfel, jurnalismul presupune:
-politică, drept, instituții;
-limitarea stilului;
-înseamnă muncă, pasiune și risc;
-documentare;
-tupeu(ceea ce nu mă caracterizează);
-reguli;
-îngrădire.

Rolul de a fi informat mereu, oriunde și oricând și de a oferi informații corecte și celorlalți. Atunci când îți lipsește informația efectiv ești un om dezorientat.

O noțiune? Profesiune de jurnalist. Jurnalistmul, ca noţiune sau ca şi proces, semnifică un ansamblu de activităţi legate de media sau de elemente din orice domeniu şi care sunt în strânsă legatură cu actualitatea recentă sau imediată şi de asemenea înseamnă a colecta, elabora şi edita materiale ce au subiecte de interes public.

-De ce ai ales jurnalism ? Este legată această meserie de faptul că îţi doreşti ca România să se unească cu Basarabia ?

Când copil eram și păduri cutreieram cântam piesa lui Tudor Chirilă: „La radio, vreau să ajung la radio,/S-audă o ţară întreagă cine-s eu, cu adevărat”! Înregistram povești pe casete vechi și apoi le ascultam….Îmi imaginam că am un public în față și vorbeam pe mai multe tonuri de voce…nebunie de plăcere.

Treptat, în clasa a 8-a am fost chemată la un interviu la „Teleradio-Moldova”…a fost primul start în domeniu, prima experiență, pe alocuri nu tocmai plăcută. Tot ce era legat de românism (țară, neam, limbă) era interzis. Am căutat ONG-uri, m-am implicat activ…am încercat alături de alți tineri să dăm trezirea. În 2009 am fost marcată de evenimentele ce au avut loc și bineînțeles de denaturarea mesajului cu privire la evenimentele din aprilie!

E absurd! Nu am făcut legătura între meseria de jurnalism și Unire…da, poate…faptul de a informa dar nu e în strânsă legătură.

Unirea este. E în noi cei care simțim românește! „Va veni și cu scaunul!”, așa cum spune și Dan Puric.

-Pe lângă facultatea de jurnalism, ai activat ca voluntar. După părerea ta, cât de important este voluntariatul pentru viitorul unui jurnalist ?

Din liceu activez ca voluntar. Prin voluntariat crești. Dacă aș fi făcut facultatea doar de dragul de a merge la ore și a sta la prelegeri rămâneam doar cu teoria. Teoria trebuie imbinată cu practica simultan.

Elena Calancea

-Stai la Bucureşti, care este diferenţa dintre aceste două capitale și pe care o simţi a ta ?

Cei ce mă întreabă de unde sunt, au drept răspuns: România!

Chișinău e România, Iași e România, Cahul e România, Călărași e România, Bălți e România etc. Chișinău și București – două inimi românești.

Diferența e în oameni, prin felul lor de a fi, comportament, cultură, valori etc și nu mă axez acum doar pe capitala București, vorbesc despre orașele de dincolo de Prut. Eu mă simt acasă oriunde. Oriunde oamenii se respectă, își respectă valorile și neamul.

-Cum vezi viitorul jurnalismului basarabean?

Mass-media nu e liberă în totalitate. Posturile sunt cumpărate, știrile denaturate. E mult de muncă la acest capitol. Noi suntem viitorul, generațiile tinere! Ceea ce vom cere, aceea vom primi.
Oricine poate fi jurnalist. Nu e musai să absolvi facultatea de jurnalism. Trebuie doar să ai dorință, voință, plăcere de a scrie, de a te documenta corect și a vrea să informezi și pe alții la fel de corect. Am prieteni care au absolvit facultatea de medicină, de drept și sunt jurnaliști de talie înaltă.

-Acum practic toţi au blogguri, crezi că pe viitor va fi perceput ca un alt gen de jurnalism?

E blogging. Blogging-ul nu va substitui niciodată Jurnalismul tradițional, deoarece nu sunt una și același lucru. Blogger-ul poate spune ce crede el despre orice/oricine pe când jurnalistul trebuie să fie cât mai obiectiv și echidistant posibil. Sunt de exemplu jurnaliști care au blog, aceștia, pot scrie în ziare, reviste etc, ceva diferit de ce vor scrie pe propriul blog. Modul de gândire al ideilor diferă de locul în care vor ajunge acele idei, tipărite sau postate pe un blog.

-Ai avut experiență la vreo instituție media la București? Cum e mass media din România? 

În București, recent, am absolvit un curs de Fotograf la CPPC. M-am implicat într-un ONG cultural „Arta nu Mușcă” și particip activ la evenimente. Pe perioada cursului am avut ocazia să aplic la un proiect educațional din Austria și am avut posibilitatea să vizitez instituțiile de învățământ cu profil non-formal din Europa de Nord(Olanda, Germania, Danemarka, Suedia).

Sunt deschisă pentru noi experiențe în instituțiile media din țară. În viziunea mea mass-media e mai liberă, mai deschisă, mai aproape de cetățeni. Sunt instituții media și de dreapta și de stânga, trebuie să știi, să fii abil să discerni ce e bun și ce e mai puțin bun.

Elena Calancea

-Te regăseşti ca fiind o viitoare prezentatoare TV sau ce gen jurnalistic te pasionează mai mult?

Nu e ușor să fii prezentator TV. Nu e ușor să fii reporter. Pentru a deveni un bun prezentator TV trebuie să ai în spatele tău o bună experiență de reporter. Da, mi-ar plăcea să fiu prezentatoare, emisiune gen: „Garantat 100%”, „Profesioniștii”. Sunt pasionată de jurnalismul de investigație, mă tentează să fiu jurnalist de război.

-Eşti îndrăgostită la nebunie de România, e ca şi cum ai face o declaraţie de dragoste, ce ai vrea să-i spui prin această declarație?

“Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă,
Și-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem și la nuntă
Și la botez cu Tricolorul.
Trei culori Și-o singură iubire
Românească,
Trei culori și-o singură vorbire
Românească!
Trei culori și-o singură credință
Românească,
Trei culori și-o singură ființă
Românească!”

-Crezi într-un viitor comun și unit, o Moldovă ca parte a României?

Suntem uniți sub tricolor. Tricolorul, limba, tradițiile, istoria ne unește! Mai devreme sau mai târziu granițele nu vor mai despărți pământuri românești!!

-Ce le spui tinerilor care vor să își facă o carieră în capitala României? 

Ar trebui să absolvească facultatea acolo. Studiile sunt la un alt nivel decât cel din Chișinău. Sistemul de învățământ e mult mai dezvoltat și ai mai multe posibilități să aplici la alte proiecte din afara țării.
Eu dacă aș absolvi acum liceul și mi s-ar oferi posibilitatea să aleg să fac facultate, aș aplica la studii în Suedia, Anglia sau Danemarka.

-Citeşti cărţi și ce carte ai recomanda cititorilor ?

Câte cărți atâția cititori! Mie îmi ia timp până găsesc o carte. Cărțile vin la mine.
Recomand cărțile lui Kiyosaki, Robert și cartea care m-a marcat oarecum „Autobiografie” de Andre Aggasi.

Autor: Elena CORCIMARI

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.