INTERVIEWS SPECIAL

George Damian: Stenogramele telefonice dintre Vîntu şi angajaţii lui – curs pentru facultățile de jurnalism

George Damian este redactor al revistei românești „Magazin istoric”. Scrie editoriale pentru ziarul “Timpul” de la Chișinău și publică pe blogul personal gânduri ce nu aterizează prin alte părți. Istoric de meserie. Spune că: „un ziarist se formează greu, durează de la 5 până la 10 ani, iar ziariştii formaţi după căderea regimului comunist au fost ucişi de internet”. În continuare, vă invit să cunoașteți cursul istoric al presei românești prin ochii jurnalistului George Damian.

-Dle. Damian ce părere aveți despre actuala presă din România? Ce-i lipsește?
-Nu aş îndrăzni să spun că presa din România este bună sau proastă, presa de obicei este o oglindă fidelă a societăţii. Cum este România de azi, aşa este şi presa din România. Nu cred că-i lipseşte nimic presei: există bani şi patroni, există doritori să lucreze în presă, există public. De rezultatul acestei combinaţii sunt răspunzători doar oamenii implicaţi în această industrie, care au cam uitat de rolul formativ al presei.

Pe de altă parte presa din România a intrat în secolul al XXI lea cu picioarele înainte, întinsă pe catafalc. A fost vorba de două fenomene concurente. În primul rând au fost ucise redacţiile alcătuite din profesionişti de presă, oameni care în marea lor majoritate s-au calificat la locul de muncă după 1989. Un ziarist se formează greu, durează de la 5 până la 10 ani, iar ziariştii formaţi după căderea regimului comunist au fost ucişi de internet. Iar aici sunt răspunzători directorii, redactorii şefi şi patronii de ziare care nu au înţeles un lucru simplu: nu poţi să pui gratuit pe internet acelaşi conţinut pentru care ceri bani la chioşc şi la abonamente.

Ruperea asta de realitate a ţinut până în momentul în care internetul a devenit accesibil majorităţii populaţiei. Când oamenii cu venituri medii au obţinut acces la internet ieftin au renunţat să mai cumpere ziarele şi revistele pe care le puteau citi gratis. Schizofrenia asta a mers pe picioare o vreme, însă lipsa de orice fel de logică economică trebuia să aibă un efect până la urmă. Acesta a fost primul pas, care a creat şi falsa impresie că informaţia este gratuită.

Apoi au venit interesele politice. Nu este nimic ruşinos să lucrezi într-o presă de partid, atâta vreme cât acest lucru este asumat. Există presă de partid în toată Europa occidentală şi nu e nici o problemă în asta. În România însă toţi vor să aibă eticheta de independenţi, mai ales cei care sunt legaţi cel mai strâns de câte un partid politic, au impresia că sunt mai onorabili aşa. În realitate, patronii de presă cu interese politice şi-au transformat angajaţii în gornişti – eu aş introduce ca material de seminar la Facultatea de jurnalism stenogramele discuţiilor telefonice dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi angajaţii lui. Acolo se găseşte esenţa relaţiei patron-angajat din presa românească.

-Cum arată traseul dvs. în mass-media până acum?
-Am lucrat în presa scrisă cotidiană, în departamente de ştiri radio (puţin) şi televiziune (foarte puţin). Pentru radio şi televiziune este nevoie de nişte dotări native, pe care eu nu cred că le am. Marea parte a carierei de jurnalist mi-am petrecut-o în redacţii de presă scrisă, ca reporter şi redactor.

George Damian

-Din ianuarie 2013, sunteți redactor al revistei “Magazin istoric”. De ce ar trebui oamenii să citească această publicație?

-“Magazin istoric” este cea mai veche revistă de cultură istorică din România. Nouă ne cam lipsesc tradiţiile, publicaţiile apar şi dispar peste noapte, dar „Magazin istoric” este o revistă cu tradiţie, apare neîntrerupt din 1967, a devenit un brand. De ce ar trebui citită? Pentru că în „Magazin istoric” se găseşte acelaşi lucru de mai multe zeci de ani: articole bine documentate, scrise de oameni avizaţi, fără ură şi fără părtinire.

-Aveți și un blog personal (george-damian.ro) . Ce ne puteți spune despre conținutul lui? Când l-ați început și cu ce scop?
-Domeniul l-am cumpărat în anul 2009. Nu ştiam atunci ce vreau să fac, nu-mi era foarte clar ce înseamnă un blog. Îmi plăcea să mă joc mai degrabă cu tot felul de sisteme de administrare de conţinut, gen Mambo, Joomla, WordPress. Cu ajutorul blogului mi-am actualizat cunoştinţele de informatică din liceu, a fost o experienţă interesantă, mai mult un hobby. Abia din ianuarie 2011 am început să scriu organizat pe blog, am început să-l clădesc cărămidă cu cărămidă. Blogul e mai mult un fel de casetă de refulare, ce nu intră prin alte părţi aterizează pe blog.

-Scrieți editoriale pentru ziarul “Timpul” de la Chișinău. Ce vă motivează să abordați subiecte despre societatea moldovenească?
-Nu cred că există o societate moldovenească, există o societate românească în Republica Moldova. De fapt Basarabia, care ar trebui să devină un proiect naţional al întregii Românii. După aderarea la NATO şi UE, România a intrat într-un fel de derivă, nu mai există nici un fel de proiect de care să fie interesată întreaga societate. Basarabia ar trebui să fie un astfel de proiect, însă clasa politică are alte priorităţi în acest moment.

George Damian

-Ce abilități și competențe sunt necesare unui redactor de presă?
-Să fie curios şi să aibă bun simţ. Un om curios şi decent are tot ce îi trebuie pentru a fi un bun jurnalist, restul se poate învăţa sau dobândi în timp. Bineînţeles, se poate să fii jurnalist şi fără decenţă, folosind doar curiozitatea, dar pe termen lung lipsa de bun simţ este de obicei sancţionată.

-De meserie sunteți și istoric, și jurnalist. În ce tabără aveți mai multă imunitate profesională?
-Prin pregătire sunt istoric, prin meserie sunt jurnalist. Deocamdată nu am publicat o lucrare istorică proprie, aşa că nu îmi permit să îmi atribui acest titlu. Nu prea înţeleg ce înseamnă imunitate profesională.

Transmiteți un mesaj tinerilor jurnaliști! 
Să fie curioşi şi decenţi.

George Damian

Autor: Mircea MITROFAN

EVERYDAYJOURNALISM.COM

Comments are closed.