Călătorii de vis SPECIAL

Instituțiile statului sunt niște melci în secolul vitezei?

presa

Știți, uneori nu-s supărată pe noroiul pe care trebuie să-l înfrâng în zilele ploioase. Sunt cumva mult mai supărată pe oamenii noștri. Avem și suntem ceea ce suntem datorită oamenilor…. cei cu care suntem nevoiți să interacționăm. Și Slavă Domnului, săptămânal interacționez cu atâta lume… Ehe he he! Sunt zile când stau doar cu telefonul la ureche. Caut invitați pentru emisiunea mea la Radio Chișinău. Poate vi se pare ceva banal, dar e o mare încercare să cauți și să găsești oameni care să-și dorească să spună lucrurilor pe nume în public sau să-ți răspundă la niște întrebări incomode. De exemplu: Cine decide ce taxe se pun pentru anumite servicii religioase? De ce oamenii și-au pierdut încrederea în medicii din spitalele publice? De ce suntem obligați să ne vaccinăm copiii? De ce mergem la o clarvăzătoare? Cine sunt cei care devin dependenți de jocurile de noroc?

Și ce răspunsuri primesc?

N-am nevoie de reclamă! Ei, fiecare dă cât îl lasă sufletul! Nu vreau să vorbesc la așa temă, acum când e Postul Mare. Nu pot să vă confirm prezența. N-am întrebările. Nu vreau să mă blochez.

Îi înțeleg pe oamenii de rând, dar nu i-am înțeles și n-o să-i înțeleg pe cei care iau decizii importante în țara asta. Zic de instituțiile de stat. Până acum am  scris solicitări la Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătății și Ministerul Educației. Doar cu cel al Educației am avut o singură ”colaborare” cu succes. În rest, am primit răspunsuri de genu: ”Solicitarea dvs. este analizată. Încă nu avem un răspuns. Știți ceva, dvs. trebuie să știți legislația. Răspunsul nostru îl puteți primi în 15 zile. Ne cerem scuze, dar Doamna X a uitat că trebuie să răspundă la solicitarea dvs.” Poftim! Informează echidistant și corect dacă poți. Domnilor, suntem în secolul vitezei! 15 zile? Glumiți? Eu nu scriu o investigație pentru ziar. Eu realizez o emisiune săptămânală. Vreți să vă scriu cu o săptămână, cu o lună înainte? Ați uitat de solicitarea mea după 2 zile, mă îndoiesc, deși n-aș vrea să fiu rea, că nu veți uita dacă v-aș trimite-o mult mai devreme. Ceva mă face să cred că nu e vorba de timp. E vorba de comunicare, atitudine și înțelegere.

Nu sunt rea și nici nu mă răzbun. Asta dacă din întâmplare aceste rânduri sunt citite de personalul unei instituții de stat. Îmi doresc doar o comunicare mai eficientă cu cei care iau decizii în țara asta. Eu nu sunt polițist.  Nu interoghez. Eu sunt jurnalist. Informez și pun în dezbatere problemele cu care se confruntă societatea. Atât. Atunci de ce vă este frică de mine, jurnalistul?

Autor: Victoria UNGUREANU

EVERYDAY JOURNALISM.md

Fotografie simbol de pe www.libertateamea.ro

 

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*