INTERVIEWS JOURNALISM Journalism in Moldova SPECIAL

Ion Bunduchi: “La vârsta studenţiei este o suprasarcină să poţi altoi cuiva norme etice”

Ciclu de interviuri cu experţi şi jurnalişti despre etica mass-media în relatarea subiectelor sensibile despre copii

Ion BUNDUCHI, Director executiv al Asociaţiei Presei Electronice din Moldova (APEL). APEL este o organizaţie neguvernamentală, apolitică şi non-profit, care îşi propune să contribuie la dezvoltarea audiovizualului din Moldova în baza practicilor democratice. Creată în 1999, APEL numără în prezent 35 membri asociaţi (staţii de radio şi canale de televiziune, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea de Stat din Moldova, ş.a.) precum şi membri cu titlu individual.

Ion Bunduchi-Director executiv al Asociaţiei Presei Electronice din Moldova (APEL)
sursa foto: timpul.md

-În  ce măsură sunt respectate normele etice de către jurnaliștii din Moldova?
În bună parte, dar nu în majoritatea cazurilor şi, cu atât mai mult, nu în totalitate.

-Este aceasta o caracteristică a unui stat postsovietic sau de vină sunt jurnaliştii?
De vină sunt acei jurnalişti, care fie că mai întâi scriu şi apoi se gândesc, fie că şi după ce scriu nu se trudesc să gândească. Altfel spus, de vină sunt jurnaliştii. În statul sovietic nu era resimţită goana după senzaţional, iar ziarele cel mai puţin se îngrijeau să-şi vândă tirajele.

-Cât de corecţi sunt jurnaliştii atunci când fac materiale despre copii?
Subiecte despre copii scriu puţini jurnalişti. Subiecte despre cazuri şocante în care sunt implicaţi copiii — mult mai mulţi. Cam un sfert dintre aceştia, după cum indică rezultatele monitorizărilor efectuate în ultimii ani, admit derogări de la normele etice fie din ignoranţă profesională, fie cu bună ştiinţă.

-Care sunt greşelile cele mai frecvente în relatările despre copii?
Voi invoca din nou rezultate ale monitorizărilor. Erorile cele mai frecvente: este divulgată inoportun identitatea copiilor în dificultate; este încălcat dreptul oricui la prezumţia nevinovăţiei; sunt neîndreptăţit accentuate circumstanţele defavorabile în care nimeresc copiii despre care relatează mass-media.

-Este nevoie de o instruire suplimentară la subiect sau aceste greşeli sunt făcute în mod voluntar?
Este necesară instruirea profesională care să finalizeze cu însuşirea normelor etice. Instruirea respectivă, însă, va da rezultate scontate doar în cazul în care cei instruiţi au şapte ani de acasă. La vârsta studenţiei este o suprasarcină să poţi altoi cuiva norme etice.

-Ar fi nevoie de reglementări mai stricte atunci când sunt realizate materialele despre copii?
Nu! Reglementări există suficiente în legislaţia naţională. Ceea ce lipseşte — funcţionarea legislaţiei. Să amintim de un jurist-filosof: orice încălcare a legii nu trebuie pedepsită aspru, dar pedepsită…

-Ar fi binevenită preluarea unor practici de peste hotare la acest subiect?
Cu siguranţă, şi anume: reacţia inevitabilă fie a organelor de drept, fie a organismelor de autoreglementare, fie a amândurora, la fiecare caz de încălcare a drepturilor copilului şi, mai larg — a drepturilor omului.

Ce consecinţe pot resimţi protagonşitii unor subiecte realizate în mod greşit?
De la disconfort psihologic şi până la cazuri fatale. Nici un matur nu ar putea să se bată cu toată lumea, dar mite un copil în dificultate. Din acest motiv — ”Sa nu dăunezi! ” ar trebui să fie primul principiu pe care trebuie să se bazeze jurnalistul.

-Sunt penalizaţi cumva autorii acestor subiecte?
Da, uneori li se arată din deget, dar nu de fiecare dată când greşesc, şi nu fiecărui care greşeşte.

-Cine este vinovat, jurnalistul sau redacţia? Cine ar trebui să poarte răspundere pentru informaţiile apărute care încalcă standardele etice?
Vinovaţi sunt şi jurnalistul, şi redacţia. Deci, vinovaţii poartă răspundere. Jurnalistul, într-o redacţie, nu face orice-i trăsneşte prin cap. Iar dacă pe undeva greşeşte — redacţia, dacă ţine la bunul nume, ar trebui să-l dea la brazdă. Vorbesc de cultura instituţională într-o echipă redacţională, nu de pseudocultură sau cenzură.

-Credeţi că sporirea responsabilităţii presei ar trebui instituită prin autoreglementare sau prin reglementare legală?
În Moldova avem şi reglementări, şi autoreglementări. Carul s-a urnit din loc, mai cu seamă, pe pârtia autoreglementărilor. Însă carul trebuie împins înainte, cu tenacitate.

-Cine ar trebui să monitorizeze şi să supravegheze respectarea responsabilităţii presei?
Varianta ideală ar fi organismele de autoreglementare. Dar respectiva variantă solicită o înaltă cultură profesională. Până vine ea, poate nu ar fi de prisos şi o supraveghere din partea justiţiei, mai ales, că e vorba de copii. Dar ceea ce e cert — dacă însăşi breasla nu se va autosupraveghea eficient, mai devreme ori mai târziu, acest lucru îl va face justiţia. Spre nenorocul jurnaliştilor şi jurnalismului.

Autor: Stela Roman

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.