INTERVIEWS SPECIAL

Irina Cordoneanu: Eu nu fac emisiuni pentru ca mama să mă vadă la televizor

Și-a început cariera de jurnalist la  ziar, mai târziu însă a ales să facă televiziune. Irina Cordoneanu, prezentatoarea emisiunii ”Distracție pe vremea mea” de la Antena 2 spune că își dorește cu ajutorul emisiunii să le aducă oamenilor zâmbetul pe buze și să le reamintescă părțile frumoase din propria lor viață. Află din interviu cum e să fii mamă și prezentatoare și cum e să-i distrezi pe telespectatorii români.

-Ai făcut și presă scrisă pe la începuturile carierei. Prin ce e diferită munca pentru ziar de cea pentru TV? Care au fost greutățile primilor pași în televiziune?

-În presa scrisă, jurnalistul este cel care descrie, uneori chiar “reconstituie” ambientul, folosindu-se de cuvinte. Mai mult sau mai puțin, în funcție de tipul de articol și de stilul jurnalistic abordat. E obișnuit să folosească multe cuvinte. În scris, frazele au voie să fie mult mai lungi. Nu se pierde și nu se uită înțelesul. Cuvintele rămân scrise pe hârtie. Ma rog, pe calculator pentru varianta modernă. Pot fi recitite. Semnele de punctuație, corect folosite, nu produc confuzii. Sunt acolo unde trebuie, așa că mesajul transmis e clar. În televiziune e cu totul altceva. Știți cum se spune: o imagine face mai mult decât 1000 de cuvinte. Exprimările trebuie să fie mai succinte. Telespectatorul nu poate derula înapoi, în mijlocul unei știri, dacă nu a reținut sau nu a înțeles ce spune jurnalistul la începutul frazei. Mai mult, dacă ceva e ambiguu se pornește un întreg domino, care distruge totul. Telespectatorul e nedumerit: “Ce a vrut să spună?” Cât mintea îi este preocupată de găsirea înțelesului pierdut, scapă alte cuvinte sau mesaje. Ambiguitatea crește. Mi-a fost ușor să înțeleg principiul. Mai greu mi-a fost să-l aplic. În plus, în televiziune, frazarea e totul. Dacă respir o dată greșit, schimb tonalitatea, se percepe altfel “punctuația”, iar înțelesul poate fi unul hilar. Și, pentru a vă face să zâmbiți: la început, gesticulam prea mult. Cum se spune în televiziune, fie ieșeam din cadru, adică telespectatorul mă vedea cu o mână “taiată”, fie intram în cadrul altcuiva: aparea capul invitatului și mâna mea în dreptul feței lui.

Prin ce e diferită distracția de pe vremea ta de distracția generației de astăzi?

-Prin multe și prin nimic. E un paradox. Aparent, generațiile se distrează diferit. În esență, diferențele nu sunt chiar atât de mari. Stilul de dans e altul, dar încă se dansează. Bancurile poate s-au mai schimbat, însă mesajele sau subiectele abordate sunt tot aceleași.  Hainele sunt făcute din alte materiale, dar moda revine…. Distracția n-a fost inventată de o anumită generație. Distracția e redescoperită de fiecare generație și cosmetizată. Am realizat asta ascultând poveștile celor care au acceptat invitația la „Distracția pe vremea mea”.

Irina Cordoneanu

-Care este scopul emisiunii „Distracția pe vremea mea”și în ce măsură crezi că vă reușește să-i distrați pe telespectatori?

-Divertisment de calitate, marcă autohtonă. „Distracția pe vremea mea” nu este un format importat de la alții. L-am gândit după specificul nostru românesc. Așa cum știu eu că le place românilor să se distreze. Sigur că se regăsesc în emisiune obiceiuri împrumutate de la alții, sigur că au venit invitați de diferite naționalități. Ca în viață. Îmi doresc să le aduc oamenilor zâmbetul pe buze. Și cel mai mult să le reamintesc părțile frumoase din propria lor viață. Când un invitat povestește o pățanie, legată de un anumit moment din viața lui, sunt sigură că gândul telespectatorilor zboară către propriile amintiri și bucuria se împletește: și eu am trăit asta…

-Faci televiziune de mai mulți ani. Diferă telespectatorul de ieri de cel de astăzi? Prin ce anume?

-Sigur că diferă, pentru că noi cu toții ne-am schimbat. Chiar și telespectatorii mei fideli au experimentat lucruri noi și privesc emisiunile cu alți ochi. Eu m-am schimbat. Lumea nu stă pe loc. E datoria mea să fac emisiuni care să țină cont de schimbări. Să fiu atentă la nevoile celor care se află de cealaltă parte a ecranului. Eu nu fac emisiuni pentru mine ori pentru ca mama să mă vadă la televizor. Fac emisiuni pentru telespectatori. Societatea a trecut printr-o criză. Are nevoie mai mult ca oricând de divertisment, la costuri reduse. Multă lume m-a întrebat cum de am lăsat emisiunile serioase, socio-politice, și m-am apucat de divertisment.  A fost o conjunctură la Antena 2. Și a fost destin. Și o mare șansă. Mi-a plăcut întotdeauna să pot face lucruri utile pentru cei din jur. Telespectatorii chiar au nevoie de divertisment. Ma străduiesc să fac asta cât de bine pot eu.

Irina Cordoneanu

-Jurnalismul a fost un vis pentru tine?

-Da, a fost, este și va fi. Am norocul de a-mi trăi propriul vis. Asta mi-am dorit să fac în momentul în care a apărut Revoluția din Decembrie 1989. Eram în liceu, la profil de matematică-fizică. Șefă de clasă. Îmi apăram colegii, îmi susțineam cauzele, până în pânzele albe. Diriginta mi-a spus, mai în glumă, mai în serios: „Ar trebui să te faci avocat. Te dă omul afară pe ușă și intri pe geam. Nu te lași, orice ar fi”. I-am replicat: „Eu susțin doar cauzele în care cred și dreptatea. Așadar mă voi face… jurnalist!” Am început la 18 ani. Am avut noroc de îndrumători extraordinari. Am încercat să mă urc în fiecare „tren profesional”, am făcut și greseli, am îndreptat ce se putea îndrepta, am încercat să învăț, să cresc, să evoluez… Cred că acesta a fost și este destinul meu.

-Ce notă dai presei din România?

-Mie nu-mi plac generalizările. Eu nu pot da o notă „presei din România”. Aș putea, eventual, să încerc să evaluez prestația profesională a unui jurnalist sau a altuia. Despre presa din România vă pot spune asta: este alcătuită din buni profesioniști, profesioniști excepționali și jurnaliști slab pregătiți. Există prin presa din România chiar și „simpli trecători”.

Irina Cordoneanu

-Cum te descurci cu rolul de mămică și jurnalistă în același timp? E adevărat că televiziunea cere sacrificii?

-Orice meserie cere sacrificii, dacă o faci cu pasiune. Numai că eu nu le denumesc „sacrificii”. Sunt alegeri, responsabilități, drepturi și obligații. Faptul că sunt jurnalistă, m-a pregătit pentru rolul de mamă. A fi jurnalist e un job full time. Exact la fel cu acela de mamă. Am știut de la început cum e să trăiești într-o realitate din care nu poți lua pauză. Cele două roluri se contopesc perfect. În plus, mai este ceva: grație divină. Când devii mamă, Dumnezeu se bucură. Determină Universul să lucreze pentru mamă și prunc. Deși eu am fost jurnalistă full time, n-am stat acasă decât 5 luni, cu totul. Radu, băiețelul meu, nu a pierdut însă nimic. Ca prin minune, programul meu se armoniza în așa fel încât eu puteam alăpta. L-am alăptat până la vârsta de un an și opt luni. Nu se petrecea nimic semnificativ la ora pentru alăptat. Intrările în direct erau înainte sau după. Ce-i drept, uneori apăsam serios pe accelerație, să mă întorc la muncă la timp, dar a fost în regulă de fiecare dată. Știți, restul soferilor parcă știau. Nimeni nu mă claxona la semafor, când se facea verde și eu terminam întâi să mă dau cu rimel și apoi plecam. Mă pregăteam pentru direct. Am născut, iar emisiunea mea zilnică s-a mutat noaptea, de la 23.30, după ce adormea Radu. A mai crescut, iar ora de emisie s-a mutat ziua, de la 16.45, când pentru el era somnul de după-amiază. Și tot așa. Dacă ne dorim să fim părinți buni, cred că reușim. Cel puțin, eu cred că am reușit până acum.

-Ai timp liber? Ce faci atunci când nu ești în platoul de filmare?

-Timpul meu liber, așa cum este înțeles în exprimarea clasică, este timpul pe care eu îl folosesc pentru realizarea emisiunii. V-am spus, să fii jurnalist e o slujbă full time. În timpul meu liber citesc, mă documentez, învăț să dansez, mă joc cu copilul, petrec timp cu soțul, cu prietenii, gătesc, călătoresc, ascult muzică, mă uit la televizor… Folosesc toate aceste momente pentru următoarea ediție “Distracția pe vremea mea”. Să vă dau un exemplu. Producatoarea emisiunii îmi este și prietenă. O parte din timpul liber îl petrecem împreună. Mergem la piscină… vedem tunurile cu spumă, ne privim în ochi și Carina…. zice: “Am o idee pentru proba de săptămâna viitoare. Ce spui dacă îi punem să spargă balonașe de sapun… cu capul?” Zic că ne vom distra strașnic …

-Inteligența și flerul sunt probabil calități necesare pentru a fi omul de pe sticlă, la fel de important cum este și felul cum arăți. În mai multe interviuri spuneai care este secretul frumuseții tale – alimentația. Recomandă-ne vreo rețetă eficientă…

-Nu renunțați la anumite alimente! Nu vă înfometați! Secretul constă în măsură. Vorba aceea, bătrânească: măsura tuturor lucrurilor. Dietele restrictive transmit organismului un mesaj greșit: ”suntem în război”. Ce facem în război? Provizii. Cum îi dai organismului ceva, pune la păstrare, reface depozitele de 2 – 3 ori mai mult. Nutriționiștii ne spun bine: din toate câte puțin. În plus, există niște reguli, care ne ajută să fim frumoși și sănătoși. Mâncați dimineața fructe pe stomacul gol. Dacă aveți gastrită, alegeți fructe care nu au un grad mare de aciditate. Obligatoriu, la o masă, un singur tip: doar pere, doar cireșe, doar pepene galben sau roșu și așa mai departe. Neîndulcite. Neasociate cu altceva. Luați micul dejun la o oră distanță. Puteți mânca și făinoase, de preferință variante integrale și nu rafinate. Nu amestecați la aceeași masă lactatele cu carnea. Incercați să nu mai mâncați după șapte seara. Dacă vă e foame tare, puneți ceasul să sune dimineața devreme și mâncați atunci. Mâncați puțin și des.

Irina Cordoneanu

-Ce schimbare radicală ai vrea să faci în stilul tău de viață?

-Mi-aș dori să țin partea urâtă și putredă a tot ceea ce ne înconjoară cât mai departe de mine și de familia mea.

-Un mesaj pentru cititorii noștri. Ce sfaturi le dai femeilor care vor să fie frumoase la orice vârstă, dar și celora care vor să ajungă pe sticlă?

-Lucrurile mari se realizează cu pași mici. În viață vor exista întotdeauna și greșeli. Contează ce anume reușim să învățăm din ele. Când primiți un cadou de la viață, bucurați-vă de el, dar fiți conștiente: va trebui să munciți mult pentru a folosi acel dar la adevărata lui valoare. Frumusețea nu este trecătoare. Pentru că frumusețea vine și din interior. Poate că pielea își pierde din elasticitate, ochiul din limpezime, dinții din albeață, dar sufletul poate compensa de zece ori mai mult fiecare mică imperfecțiune.

Autor: Victoria UNGUREANU

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.