INTERVIEWS JOURNALISM SPECIAL

Margarita Răducan: Sunt fericită! Mi-am transformat hobby-ul în muncă și merg la serviciu din și cu plăcere!

Se zice că pentru a fi un bun profesionist în televiziune trebuie să știi să faci 2 lucruri: să fii un foarte bun reporter și un foarte bun producător. Margarita Răducan le face pe ambele- e un profesionist! O femeie deschisă, comunicativă, încrezătoare în ea, care se respectă și nu-și trădează visele.  Chiar dacă televiziunea nu a primit-o cu brațele deschise, Margarita tinde să evolueze și toate provocările vieții le trece cu brio, pentru că e un om puternic și știe să meargă mereu înainte.

Televiziunea te-a primit cu brațele deschise?

-Până la 19 ani, nici nu mi-am imaginat că o să lucrez în televiziune. A fost o persoană în timpul studiilor de la UP “Ion Creangă”, care mi-a dat această idee, este vorba de profesorul de limbă română, care tot timpul când intra în auditoriu îmi zicea “Tu ești tipaj de televiziune”, pentru mine era așa ca o glumă. Televiziunea nu m-a întâmpinat cu brațele deschise, pentru că am participat la mai multe concursuri, am lucrat în mai multe locuri, pentru ca să mă regăsesc.

-Cum a început aventura ta la televiziune?

-Mama mea avea marele rol  să stea la televizor și să verifice unde se anunță concursuri, pentru că pe atunci nu erau atâtea televiziuni, doar Moldova 1 și Pro TV-ul, care abia apăruse. La Moldova 1 se anunțase un concurs. Am mers și din 600 de persoane, am fost selectată. Am avut foarte mari emoții, dar energia și dorința mea  nebună m-au ajutat.

De la început aveam impresia că e o poveste, Moldova 1 organizase cu suportul Guvernului și a colegilor din România de la TVR 1 un training, o școală de televiziune pentru cei care câștigau, ne-au ales 13 și ne-au școlit profesioniști în televiziune de la Moldova 1, TVR 1: Larisa Manole, Cristi Marinescu, Tamara Bârzoi etc. Am fost duși prin lumea televiziunii, care nu este atât de ușoară, trebuie să ai anumite calități și dacă nu le ai, această lume  te respinge.

După care s-a făcut o selecție și din 13 au rămas 3: Octavian Volcu, Vadim Stângaciu și Margarita Răducan, adică 3 care până în ziua de azi lucrează în televiziune. Eu am fost aleasă pentru știrile de dimineață, cred că așa a fost destinul  și când oamenii veneau la serviciu, eu foarte fresh ajungeam acasă. Acesta a fost începutul, după asta a urmat Catalan TV.

 Margareta Raducan

Cine din toți te-a marcat cel mai mult?

-Larisa Manole, pentru că ea era atât de necucerit și-ți părea că nimeni ca ea nu o să fie. Fiecare avem un idol, pentru că discipolul trebuie să-și depășească dascălul și m-ai ales dacă ajungi ca omul acesta și să te școlească și  să-ți dea sfaturi. E super tare! Îmi plăcuse și Cristi Marinescu, care îmi insuflase atunci libertatea în televiziune, pe care nu o aveau cei de aici.

-Știu că anume Catalanul ți-a dat niște lecții de viață. Ce lecții?

-M-am disciplinat foarte mult, pentru că lucrau niște profesioniști și ei m-au învățat cum se face o altă televiziune și din nou a fost să fie că eram la o emisiune de dimineață-teledinamică. Am învățat multe acolo, a fost o provocare, dar pentru că eram ultimul an la facultate  și urma teza de licență, n-am mai rezistat și am plecat.

„În prima zi de lucru, nu-mi tremura doar carnea de pe oase, dar și hainele de pe  mine”

-Ai avut momente în care să zici că renunți la  televiziune?

-Da, atunci a fost, am zis că  asta nu e pentru mine și că profesorul a greșit cu ceva, pentru că atunci când mai multe lucruri nu-ți reușesc ți se pare că nu ești creat pentru asta, dar nu-i adevărat și după pauza luată am înțeles că nu e așa și că  din contra devii mai ambițioasă, te perfecționezi, prinzi curaj, te schimbi. Omul în permanență trebuie să se schimbe, nu poți să stai la același nivel, trebuie să evoluezi și anume astfel de lovituri de viață te ajută să crești. Așa este ființa umană, doar când te doare ceva și te rănește, atunci te schimbi. Astfel, Catalanul și Moldova 1 mi-au dat de înțeles că trebuie să mă așez în colivia mea, să fac o analiza la tot ce s-a întâmplat și să merg înainte cu ochii deschiși, fără regrete.

 Margareta Raducan

Am luat o pauză în care m-am făcut lector, am dat la doctorat, m-am avântat în altă direcție, iar în 2002 m-a sunat fostul director  de la Moldova 1, Arcadie Gherasim și m-a întrebat dacă mai țin minte cum am lucrat la Moldova 1, dacă mai vreau să continui și am răspuns foarte sigură pe mine: „DA”. Mi-a zis să vin chiar în ziua aceea la probe și pentru că era o zi ploioasă, eu fiind necoafată și cu dispoziția la pământ, avusesem și examen în ziua respectivă, am intrat  în cabinetul directorului de știri, care a întrebat: „Ea vă trebui să lucreze cu noi?! Sigur ea?” și au zis: „Da, ea!”. Atunci am înțeles că ei mă pregăteau să apar pe sticlă pentru buletinul principal de știri. M-au chemat și a doua zi, deja eram coafată, machiată și mi-au zis: „Gata, ești bună pentru a apărea pe sticlă!” În prima zi de lucru, nu-mi tremura doar carnea de pe oase, dar și hainele de pe  mine. A fost o parte din viața mea nemaipomenit de frumoasă petrecută la Euro TV Chișinău.

 Margareta Raducan

 –Prezentatorii de știri fură meseria. De la cine ai furat și ce crezi despre asta?

-Nu sunt de părere că trebuie să furi, să plagiezi într-atât încât să fii Andreea Esca din Moldova, trebuie să ai individualitate! Eu am preluat niște elemente și le-am infiltrat în mine, le-am pus rame  și trebuie neapărat să-ți respecți eul și să te promovezi, astfel devii și tu un nume, care trebuie să meargă înainte – să-i dai viață. Pentru mine un model a fost Ecaterina Andreeva de la Primul Canal Rusia.

-Ai făcut și reporterie. Cum ar trebui să fie un reporter bun?

-Da, pentru că nu poți să ai doar funcția de prezentator și datorită lui Arcadie Gherasim și a altor profesioniști am învățat ce înseamnă terenul. Am fost autodidactă în jurnalism. Am transformat hobby-ul în muncă și eu lucrez din plăcere, eu merg la serviciu cu dăruire și sunt fericită! Un reporter trebuie să prindă momente și chiar dacă din cauza anumitor circumstanțe ale știrii i se strică look-ul etc, el trebuie să-și continue treaba, până obține rezultatul dorit, indiferent dacă i-a curs benzină peste el, sau i s-a ciufulit coafura din cauza vântului, un reporter bun trebuie să obțină un material bun.

„Jurnalismul trebuie să-l simți, trebuie să-l treci prin tine, să retrăiești niște emoții!”

-Ce relație aveai  cu studenții tăi? Ești genul de profesoară autoritară sau democratică?

-La ore eu eram eroul lor. Studenții mei veneau la ore nu doar pentru a învăța teoria, pe care le-o aduceam, ei veneau pentru a simți pulsul zilei, pentru a afla informația, pentru că un om informat e un om puternic, mă întrebau unde și ce se mai întâmplă, la ce spectacol să meargă, eu eram pentru ei acea energie, pe care ei o absorbeau zilnic  și mă mândresc cu asta. Eu sunt un profesor, pentru care libertatea și democrația e mai presus decât nota din catalog. Eu încercam să-i formez ca personalități în primul rând, să-și ridice lumea interioară, s-o scoată în exterior și să arate lumii întregi cine sunt ei. Primii ani mi-a fost mai greu, pentru că nu eram nici eu pregătită și ei mă considerau un copil, dupa aceea și experiența din televiziune, comunicarea cu oamenii mi-a dat posibilitatea să fiu mai deschisă. Toți erau înnebuniți să vină la Euro TV în excursie și mulțumită directorilor de acolo, toate generațiile au fost și au văzut ce înseamnă televiziune.

Margarita

-Sunt studenți pe care i-ai molipsit și au ales să facă jurnalism?

-Da, sunt! Nu întotdeauna profesia pe care ai învățat-o este și cea pe care o îmbrățișezi!

-Mulți tineri care sunt la facultate sau au absolvit-o se numesc jurnaliști! Ce părere ai? Când îți poți atribui acest titlu?

-În primul rând e nevoie de experiență și consider că îți asumi prea multe atunci când declari  încă de pe băncile facultății că ești jurnalist. Să te numești jurnalist, cred că  ai voie după 5 ani de practică. Jurnalismul trebuie să-l simți, trebuie să-l treci prin tine, să retrăiești niște emoții! Trebuie să fii atât de documentat, dar e imposibil de pe băncile facultății! Pentru a fi și a te poziționa pe o treaptă mai înaltă trebuie să rupi cărțile. Învățăm pentru a fi cineva!

 Margareta Raducan

Ce soluții ai propune pentru ca tinerii  să evolueze?

-În primul rând chiar din primul an să meargă să facă practică, pentru ca  atunci când vei  ieși din facultate să fii pregătit! Eu, de exemplu, iau în practică toți studenții care mă sună, nu fac selecții. Am fost la universitățile din Chișinău, am trimis scrisori, eu sunt deschisă, cei care vor să facă practică să vină, dar nimeni nu reacționează.

-Cum a avut loc trecerea asta de la Margarita Răducan de pe sticlă și Margarita Răducan după cadru?

-A fost o depresie enormă, un grup de jurnaliști care și-au făcut meseria cu entuziasm au rămas pe drum. În momentul acela mi se părea că s-a terminat lumea, 5 ani zi de zi eram acolo, sărbători nu am avut ( ziua mea de naștere, anul nou, Paștele, Crăciunul le făceam la televiziune). E un șoc, probabil a fost o treaptă când eu trebuia să cresc, să ies la un alt nivel, să nu mă plafonez, dar atunci a fost foarte dureros, m-am închis și am stat așa vreo jumătate de an, dar am avut norocul ca peste o săptămână să fiu acceptată de postul de televiziune care mi-a fost ceva de neatins, ușa aceea deschisă, un post de  televiziune la care toți cei de vârsta mea vor spune că acesta era unicul post de televiziune la care se uita lumea cu excepția Moldova 1. E vorba de primul canal.

Familia  te-a susținut în ceea ce faci?

-Da, mama și tata, dar mama mea a privit și ea 5 ani de zile buletinul de știri.

-Am văzut că și tu priveai buletinele tale de știri?!

-Da, eram obligată, în reluare la 1 noaptea  și cred că fiecare prezentator trebuie să-și privească lucrarea sa și să se autoperfecționeze. Asta am învățat și asta mi-au zis toți oamenii care m-au îndrumat.

 Margareta Raducan

Dacă ți s-ar propune o sumă foarte tentantă de bani, dar ar trebui să faci și să zici ceva ce nu gândești, ai accepta?

-Nu, acum nu. Sunt prea matură ca să fac lucrurile astea, țin la numele și la imaginea mea. Nu sunt dependentă de salariul pe care mi-l dă patronul și am marele noroc să nu fiu cenzurată la emisiunea la care sunt.

„NICIODATĂ SĂ NU CREZI OAMENII CARE O SĂ-ȚI SPUNĂ CĂ NU EȘTI BUNĂ” 

-Ce a însemnat PRIME-ul pentru tine?

-La PRIME am făcut de toate: 20 de emisiuni de autor în care scoteam perlele și valorile oamenilor din sate, stăteam și-i ascultam cu gura căscată. M-au învățat să prețuiesc această categorie de oameni, acei care reprezintă poporul nostru; am fost și reporter la Fabrica de staruri, după asta am fost regizor de platou și coproducător a ultimii fabrici de staruri, care a fost realizată în colaborare cu partea română TVR 1.

De 4 ani lucrez la un proiect internațional, care mi-a schimbat viziunea despre oameni, despre tot ce se întâmplă în jurul oamenilor, destinele oamenilor. Este vorba despre o emisiune socială „Așteaptă-mă” în traducere. Colaborăm cu 21 de țări, colectivul care a format și a dezvoltat acest proiect este colectivul de la Moscova, Ostankino, echipa companiei VID și cu 4 ani în urmă și Republica Moldova a aderat la acest proiect, acceptând să facă o ediție specială. Noi facem un lucru mare, căutăm oameni pierduți de orice nivel de rudenie, chiar și prieteni simpli care nu se regăsesc după o anumită perioadă de timp, totul ce se petrece în emisiune este adevărat, nimic nu e înscenat, emoțiile, istoriile sunt foate bine pregătite. Lucrează psihologi, oameni din diferite domenii, colaborăm cu poliția, migrația, ne bucurăm că reîntregim familii.

Margarita

-Ce îi lipsește mass-mediei moldovenești?

Profesionalism, seriozitate. Dacă ai intrat într-o familie, trebuie să fii sprijinit și ajutat în continuare, nu trebuie să fii  înjosit, să nu emiți superficial, să fii bine documentat, să nu fie adusă pentru patron informația, ci pentru publicul țintă.

-Unde este apogeul unui jurnalist în Republica Moldova?

-Să faci o emisiune de autor,  fiecare jurnalist își dorește asta, să fie el și patron, și producător, și regizor etc.

-Cum rămâne cu familia? A fost un sacrificiu foarte mare?!

-Da, exact, dar cred că o femeie  în primul rând trebuie să se poziționeze bine, să fie sigură financiar și după să-și creeze și o familie. Nu cred că e târziu, probabil fac parte din categoria femeilor europenizate. Jumătatea mea este undeva și cred în dragostea adevărată!

-Ce sfaturi la dai tinerelor jurnaliste ca atunci când intră în media să nu fie mâncate ca de un balaur?

-Să fie sigure pe ele, în fiecare zi să zică „Eu am să reușesc”, să se documenteze, să învețe, să citească, să comunice mult, să aibă neapărat pe cineva căruia să se destăinuie și să simtă cu toate celulele corpului dacă e a ei profesia asta sau nu. Dacă într-o dimineață s-a trezit și i-a apărut în cap ideea  „Eu nu știu ce fac și pentru ce fac asta”, să se gândească bine și dacă nu se simte în largul ei și realizează că nu e pentru ea, să abandoneze. NICIODATĂ SĂ NU CREZI OAMENII CARE O SĂ-ȚI SPUNĂ CĂ NU EȘTI BUNĂ, trebuie să-ți demonstrezi ție că nu ești bună și după să-i crezi pe oameni și atunci n-ai să fii mâncată de niciun balaur.

 Margareta Raducan

-Ce ar trebui să mai știe lumea despre tine?

-Am făcut și radio, am deschis un post de radio în localitatea de unde sunt eu. A fost visul unui consilier care a adunat pe lângă el oameni entuziasmați și visul a devenit realitate. Am avut și o emisiune, care dura 2 ore, vorbeam cu oamenii deschis, a fost ceva foarte interesant pentru mine și mă numeam Mara Radu, făceam în paralel cu televiziunea. Vreau un abecedar, un altfel de abecedar, o altfel de metodologie și strategie, voi participa la editarea unui astfel de abecedar, dar cu o echipă, pentru că singur e imposibil.

 Margareta Raducan

Autor: Nicoleta SERGENTU

Fotograf: Inna CERGA

EVERYDAY JOURNALISM.COM

 

 

 

Comments are closed.