EVERYDAY STORIES INTERVIEWS SPECIAL

Mihai Albu: “Actul de creație este acela în care poți să debordezi de idei, dar trebuie să știi când să te oprești”

 În spatele oricărui creator de succes se află mereu un om și foarte multă pasiune. În cazul omului Mihai Albu, dragostea sa pentru desen, formă și culoare a dus la apariția de-acum celebrului „Arhitect de pantofi”. Despre designerul Mihai Albu, dar și despre omul din spatele acestuia și pasiunea care i-a condus mereu atât mâna cât și viața, am avut onoarea să aflu mai multe chiar de la el. 

-Se spune că este dificil în zilele noastre să îmbinăm pasiunea cu munca. Dvs. nu doar că ați reușit, dar ați făcut-o cu succes. Cum a început această pasiune pentru pantofi și de ce marochinărie de damă?

-Pasiunea pentru design a fost mai dintotdeauna. Pentru design-ul de obiect, pentru design-ul interior, pentru arhitectură. Am urmat cursurile facultății de arhitectură și am terminat în 1990, exact în anul revoluției. În tot timpul facultății, am cochetat foarte mult cu design-ul de obiect, chiar și cu fashion-ul, așa cum era el înțeles înainte de revoluție. Au fost ani frumoși, în ciuda materialelor precare existente pe vremea aceea, din pricina cărora era dificil să incropesti ceva care să arate și bine și să aibă și succes. Eu am lucrat foarte mult și cu galeriile fondului plastic, fiind colaborator timp de 6 ani, tot atât cât a durat și facultatea. Mi-am expus obiecte de design, obiecte de marochinărie, corpuri de iluminat, piese de mobilier în galeriile fondului plastic, cu semnătura AMI. Am avut mare succes și pe vremea accea. Cu banii pe care îi câștigam m-am susținut în facultate și a fost destul de plăcut.Urmam și studiile unei facultăți de artă, dar în același timp, lucram tot felul de lucruri de artă decorativă, obiecte de design, corpuri de iluminat, mobilier, genți, curele, chiar și pantofi.

-Le-ați îmbinat pe toate. Deci nu ați început cu ideea de a crea pantofi sau marochinărie de damă.

– Nu, nu. Obiectele pentru mine, chiar și încălțămintea sunt obiecte de design. Că m-am axat în ultima vreme pe partea de încălțăminte, asta este altceva. Exact în anul revoluției, am terminat și facultatea și am avut de ales între a-mi deschide un birou de arhitectură conform studilor sau o firmă care să promoveze cam aceleași produse pe care le expuneam în galeriile fondului plastic. Și, am deschis firma, exact în 1990, care avea ca obiect de activitate foarte multe lucruri. Sigur și design, dar și organizare evenimente, și arhitectură și multe altele. Pentru că arhitectura ca și produs nu prea era cerut, neexistând bani pe piață în 1990 și construindu-se foarte puțin, m-am axat foarte mult pe design-ul de produs.

sursa foto: virtualshoemuseum.com
sursa foto: virtualshoemuseum.com

-De ce totuși facultatea de arhitectură și nu cea de arte plastice dacă erați orientat mai mult spre design?

-Ambele sunt facultăți de artă, care se bazează pe studiul formei, jocul umbrelor și al luminii, și design. În ceea ce privește arhitectura, eu o consider mult mai complexă, nu este canalizată într-o singură direcție, dar are că structură fashion-ul, design-ul de obiect , arhitectura, design-ul interior, sistematizare și urbanism. Este o facultate de 6 ani, față de cea de 3 ani de arte plastice. M-am orientat către arhitectură pentru că pe vremea regimului vechi, facultatea de arte nu era foarte bine cotată. Era o facultate care nu prea oferea nici o speranță în viitor. Eu am fost mai logic, mai teoretic, mai riguros, am vrut să fac o facultate mai serioasă. Și, am făcut afaceri din latura aceasta. În loc să deschid un birou de arhitectură, am mers pe un birou de creație, de design. În anii de după revoluție, a început să aibă succes. De la an la an, afacerea a început să meargă din ce în ce mai bine; inițial am promovat foarte mult produse de marochinărie: genți, curele, portofele, serviete, tot felul de articole de marochinărie mare și mică. Cu încălțămintea însă mai puțin. Am cochetat dar nu m-am axat foarte tare pentru că este o branșă care întrunește foarte multă tehnică și foarte mult bagaj de utilaj.

virtualshoemuseum.com
virtualshoemuseum.com

Trebuie să fii dotat cu tot felul de utilaje pentru a putea să pui în aplicare indiferent ce produs de design, presupunând foarte multă tehnică și existența unei aparaturi profesionale. La un moment dat am investit mai mult în porțiunea de afacere cu încălțăminte, evoluând astfel de la an la an, astfel încât în 1998 a devenit o adevărată afacere. Am încercat și am lucrat și încălțăminte de serie. Nu m-am regăsit în acest sistem deși era mult mai bănos, cu acoperire mult mai mare, dar presupunea o dezvoltarea a firmei pe direcția respectivă- și de producție și de distribuție- direcție în care nu m-am regăsit niciodată. La un mom dat s-a pus problema să lucrez la comandă. Produse unicat, personalizate și, o bună perioadă de timp am mers în paralel cu ambele (și cu produsele de serie și cu cele unicat). Cu timpul, am renunțat la varianta serie și am optat pt serie limitată și unicat. Am început să lucrez cu un sezon înainte, apoi cu 2, am început să lansez colecții cu semnătură, prin participări la festivaluri de modă, prin prezentări individuale, la tot felul de evenimente unde am promovat semnătura Mihai Albu. În același timp am deschis și mai multe magazine care îmi poartă numele, care se adresau atunci clienților care doreau altceva, își doreau să aibă ceva în tendințe, ceva cu semnătură, ceva care să-i reprezinte, care să-i pună în valoare. Întotdeauna am avut grijă ca stilul pe care îl abordez în colecțiile mele să fie ceva aparte, ceva care nu se regăsește în colecțiile altor designeri.

-Apropos de acest lucru, având în vedere că dvs sunteți designer, și în același timp architect: care anume dintre cei doi Mihai Albu se regăsește în creațiile dvs.?

-Încerc să îmbin. Tocmai aceasta este semnătura mea: am un stil foarte architectural, îmi place să spun că eu construiesc pantofi și nu îi creez. Se pornește de la un concept de lansare pe verticală, un fel de construcție care are bază, fațadă, etaje, tot felul de decorațiuni exterioare. Este și funcțional, este și estetic. Abordez mai ales în ultimii ani, teme și concepte de arhitectură. De exemplu: deconstructivismul, art-nouveau, cubismul și multe altele pe care le interpretez în design-ul de produs. Sunt concepte de arhitectură care au trecut în partea cealaltă ca expresie artistică, ca semnătură până la urmă. Pentru că este un stil care m-a consacrat nu doar în România, ci și pe plan internațional. Există o cronică, de pe un site foarte important, unde se spune că sunt foarte mulți designeri care abordează stilul architectural, dar nici unul nu a reușit să aducă conceptul acesta așa de departe.

-La nivel de artă până la urmă…

-Da, este artă -e clar- dar până la urmă este un stil arhitectural, de construcție pe verticală. Cei care nu sunt formați în arhitectură, ar trebui să se documenteze foarte mult, pentru a prelua acest stil. La mine a venit într-un fel firesc. E un stil pe care l-am lucrat și l-am abordat dintotdeauna, însă mai ales în ultimii ani, datorită evoluției pe verticală a încălțămintei și a tendințelor internaționale care au început să lucreze încălțămintea cu platformă, cu platou, cu tocuri foarte înalte. Pe mine m-a avantajat foarte mult această tendință.

-În ceea ce privește faptul că dvs sunteți cunoscut acum la nivel internațional, prin creațiile dvs, sunteți sunoscut chiar și de către românii de peste Prut, de cei din Republica Moldova. V-ați gândit vreodată să ajungeți și pe piața de acolo?

-Da, de ce nu? Eu sunt receptiv. De fapt, am avut o colaborare cu Chișinăul, până acum vreo 10 ani, în perioada 2000-2004. Era vorba despre o colaborare cu fata primarului din Chișinău, care avea un magazin într-un mall din Chișinău și comanda încălțăminte și genți la mine pentru a le vinde în Chișinău. Acesta să zicem că a fost primul contact cu Chișinăul. Oricum, de Chișinău mă leagă foarte multe pentru că mama mea este născută acolo. Am prieteni foarte mulți acolo și foarte apropiați. Nașa copilului meu este din Chișinău.

sandale-mihai-albu
alo-moda.ro
becauseiamfabulous.com/
becauseiamfabulous.com/

 

-Deci s-ar putea aborda această piață pe viitor
-Da, trebuie însă cineva care să se ocupe. Eu sunt deschis. Știu că moldovencele de peste Prut sunt foarte cochete, sunt foarte frumoase și se documentează, încercând să fie în pas cu moda. E o piață bună și sunt receptiv. Și am să aprofundez varianta aceasta.

-Cum se desfășoară o zi de creație în ceea ce vă privește? Cum începeți o zi atunci când doriți să vă creați un model nou? Aveți un ritual anume?

-Nu, în nici un caz. Idei am în fiecare zi, uneori reușesc să le pun pe hârtie. În fiecare zi desenez câteva ore chiar. Nu pregătesc neapărat colecții noi, dar sunt format în așa fel încât să observ, să desenez, să concep. Uneori pun pe hârtie, îmi place ce iese, și în câteva ore pot să am dotarea în firmă, în așa fel încât într-o zi pot să pun și în operă orice idee pe care o am. Sunt multe idei pe care le aștern pe hârtie, arată foarte bine, dar în momentul în care trebuie să le pun în practică nu ies; dar în general, cele mai multe ies. Actul de creație, după părerea mea, este acela în care poți să debordezi de idei, dar trebuie să știi când să te oprești. E o formă de artă care nu trebuie să placă tuturor. Eu lucrez pe mai multe linii: linia de magazin, care asigură o activitate financiară a firmei suficientă și fără de care nu se poate, a doua linie care este cea personalizată, lucrată pentru anumite persoane care își doresc ceva altfel, ceva unicat, și cea de-a treia linie, cea care asigură notorietatea numelui, linia de podium. Acolo unde nimic nu este limitat, totul este posibil, se arată unde se poate merge, se arată tendințe, se arată încercări, concepte. Este o structură de abordare pe care eu o numesc linia de cercetare. Anumite detalii și anumite reguli, sau anumite zone dintr-un concept prezentat pe podium se vor regăsi în colecțiile de magazin pt sezonul următor. Nu toate, doar conceptul și structura de bază. Mie îmi face foarte mare plăcere să lucrez pentru linia de podium și pentru linia personalizată. Și în ultimul timp acestea două sunt cele mai importante. Linia de magazine este mai mult ca un punct de desfacere, ca o metodă de a ieși pe piață și a arăta ce există, pentru posibilii cumpărători. Vin, văd tendințele, văd dacă li se potrivește, dacă se încadrează.

-În momentul în care lucrăm cu imaginația, se mai întâmplă să mai avem blocaje. Vi s-a întâmplat să expuneți o idee pe care o vizualizați, dar în momentul în care ați pus-o pe hârtie, să existe un blocaj?

-Nu, la mine nu a fost cazul. Nu știu dacă e bine, sau e rău, însă la mine nu au existat blocaje de genul acesta, pentru că la mine creativitatea și așternutul pe hârtie vin firesc și îmi fac foarte multă plăcere. Eu am marea plăcere și marea satisfacție să am o afacere dintr-un hobby.

-Care a fost cea mai lungă perioadă pe care ați petrecut-o departe de planșa de creație?
-Niciodată. Indiferent că sunt la mine la birou, la planșetă, eu tot timpul desenez. La mine găsești pe masă numai desene. E un mod de relaxare și de plăcere și am tot timpul idei. Îmi face plăcere și asta este activitatea mea. Vorbeam de blocaj. Blocajele pot apărea în momentul în care îți dai seama că pentru idei care ți se par realizabile, nu ai tehnica necesară în a le pune în operă. Lipsesc materiale de viitor (uneori nu ai de unde să procuri materialele pe care ți le dorești). Aici este limita. Și atunci ești pus în fața faptului de a alege alte materiale mai convenționale, pentru că cele neconvenționale, dacă nu sunt la îndemână, nu poți realiza ce ți-ai propus. Acesta este oful cel mare. În acest scop, mă duc la târguri în străinătate, la târguri de materiale, mă informez foarte mult, am foarte multe firme din afară cu care colaborez și îmi trimit toate noutățile, toate tendințele de materiale. Le cer și materiale neconvenționale, și absolut tot ce am nevoie. Inventivitatea până la urmă poate să substituie lipsa.

becauseiamfabulous.com
becauseiamfabulous.com

-Ce altă meserie v-ați fi ales dacă nu ați fi reușit să vă îndepliniți acest vis?
-Arhitectura. Am studiat mult arhitectura și mi-ar fi plăcut să lucrez pe partea de design interior. De când mă știu am desenat. Mi-a plăcut foarte mult teoria culorilor. De când eram în școala generală, am avut foarte multe noțiuni și foartă multă tragere în sensul acesta. Am și un mare avantaj, că sunt ambidextru.

-Unde vă vedeți peste 5 ani, din punct de vedere al creațiilor?
-Am avut o perioadă foarte bună, aceasta cu lansarea pe verticală. M-am regăsit, am făcut furori mai ales în afara granițelor. Acum o să înceapă să se coboare această tendita și va trebui să mă regăsesc în stilul mai puțin înalt. Nu îmi convine foarte tare pentru că build-ul va fi mai mic. Și atunci trebuie să caut alte modalități de exprimare. Le am deja, nu este nici o problemă, dar am să încerc ca încălțămintea și produsele mele de design (genți, poșete, curele și altele) să mă reprezinte și să nu fie banale.

-E greu să vă adaptați constant în funcție de cerințele modei?
-Nu trebuie să fie greu. Eu nu consider nimic greu, ci doar trăiesc cu regret că tendințele uneori nu mă reprezintă. Mie îmi place să creez tendința. Dar în momentul în care îmi dau seama că un concept se perimează sau, începe să scadă sau începe să devină depășit, trebuie să vii cu altul și dacă acel altul nu coincide cu tendințele marilor case de modă de afară nu poți să te pui contra. Ar fi ideal, dar sunt niște tendințe. Până la urmă “ne luptam” cu marii designeri, cu marile case de modă, ele dictează în final. Au și putere financiară în spate, și posibilitate, și multe magazine și mai ales publicitate; nu ai cum să fii contra, dar previziunile pe care ei le au, le am și eu și atunci când îmi dau seama că acele previziuni nu mă caracterizează pe mine, trebuie să vin cu ceva pentru a completa. Tot în tendințe ,dar contra dorinței mele de a face altfel. De exemplu: eu m-am ferit întotdeauna de încălțămintea cu acel vârf de rață. Era lung. Se va ajunge la un moment dat la același. Există o ciclicitate, cu diverse abordări, dar în principiu cu aceeași structură.

ustforshoes.com

-Considerați că ați atins apogeul? Sau de abia de acum vorbim despre o evoluție ?
-Nu, nu îmi place să mă gândesc așa. Mi-ar plăcea să cred că sunt în cărți, că rămân în cărți, că nu mi-am spus încă ultimul cuvânt. Sigur, anul ăsta am avut cele mai mari realizări profesionale de până acum. Sper să urmeze ceva care să le întreacă. Anul acesta am avut cea de-a doua apariție în Vogue Italia, unde creațiile mele au fost expuse lângă cele ale marilor designeri ai Italiei. Și o apariție în enciclopedia Shoegasm, publicată la New York, alături de 26 de designeri avangardiști și recunoscuți mondial. Pentru mine este o realizare foarte mare, mai ales că sunt înconjurat de nume mari, la care unori ți-e frică doar să te gândești: Alexander Mcqueen, Manolo Blahnik și mulți alții, de care eu eram informat, știam foarte bine ce fac, i-am urmărit de ani și ani de zile, însă nu mi-am închipuit niciodată că voi fi listat lângă ei. Acum încă nu știu cu ce se poate depăși acest lucru, pentru că mai mult decât atât ca expunere, nu se poate. Dar să vedem.

-Mai aveți în vedere o altă țară pe care doriți să o “cuceriti”?
-Nu este vorba de o cucerire neapărat, cât despre o recunoaștere. Ca la orice artist: poate cânta, poate picta, poate desena. În momentul în care are parte de o anumită recunoaștere a muncii lui, acest lucru înseamnă foarte mult. Desigur că există și cronici negative. Unii spun că orice cronică aduce notorietate. Sigur, pe mine mă deranjează cele negative. Însă întotdeauna, încerc să văd de unde provin. Și de obicei vin de la oameni nepregătiți în acest domeniu, oameni care analizează din punctul lor de vedere și atât. Nu sunt recunoscuți internațional sau nu sunt stiliști, nici cronicari de modă, poate doar bloggeri sau jurnaliști dornici de publicitate și de vânzare a ziarelor lor. Nu mă interesează foarte mult părerea lor, dar sigur, se câștigă notorietate și așa.

-Ați mai avea un alt vis legat de “visul” pe care-l trăiți acum? V-ați mai dori ceva mai mult?
-Aș putea să vă mai spun despre o propunere mai degrabă decât un plan. La anul în 3 locuri din Europa, nu vă pot spune unde pentru că este o supriza, se va face muzeul pantofului, în încinta unor galerii de artă. Am fost solicitat alături 90 de designeri din lume. Voi avea expuse în muzee de artă contemporană și modernă, câteva produse.

Autor: Raluca Ioana CHIPRIADE

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.