INTERVIEWS

Mihai Conțiu, editorialist cotidianul Moldova Suverană: “Nu m-ar deranja dacă aș lucra pentru oricine, pentru oricare, dar n-aș scrie cum zic ei, fac cum zic eu”

Mihai Conţiu este jurnalistul care scrie în limba română. Venit de la Bucureşti, Conţiu poartă titulatura de cel mai controversat ziarist, după cum se menţionează în presa autohtonă. Editorialist la cotidianul Moldova Suverană, Mihai Conţiu a fost considerat de mulţi un spion al Serviciului român de Informaţii Externe. În activitatea ziaristică spune lucrurilor pe nume, libertatea cuvântului e o prioritate, iar procesele de judecată îi încearcă profesionalismul.

Ce părere aveți despre actuala presă din Republica Moldova?Puneți un diagnostic!
Scriam într-un articol zilele trecute că nu putem vorbi despre o presă liberă pentru că nu există așa ceva. Nici măcar așa-zisa presă mondenă nu este liberă. Să nu mai vorbim de presa angajată cum suntem noi, cum este “Timpul”, “Jurnal de Chișinău” ș.a.  Ca jurnalist sunt informat, am experiență și pot spune că nici “Vip magazin” sau “Nunta” nu sunt libere atâta timp cît redactorul-șef sau patronul revistei merge pe la bussinesmani care le zice: „Te bag pe prima pagină dacă plătești atât!” Nici astea nu sunt libere pentru că nu au autonomie financiară și transformă în vip-uri pe cei care au bani. Știm foarte bine că nici măcar pretinsul ziar “Literatura și Arta” nu este liber atâta vreme cît este angajat politic. În Moldova nu putem vorbi de o presă liberă, ea se află la cheremul politicienilor. E o mare diferență și între presa care se angajează în anumite acțiuni pentru că unii sunt foarte isteți și nelibertatea lor depinde și de sponsorizările care le obțin de la diverși finanțatori din România, dar se leagă și de finanțatorii de aici politici sau oligarhici.

Cum comentați această tendință a cititorilor spre un jurnalism de opinie, de analiză?
Eu nu cred în așa ceva. Sunt foarte puțini cititori și aceștea  nerodați pe cititul presei din Moldova. Nu cred că există mari amatori de articole de analiză. Materialele de analiză sunt adresate partidelor și politicienilor. Cititorul simplu nu este înebunit după aceste materiale. O greșeală care o fac mulți și  mă miră la tinerii bloggeri e că dau și ei analize. În urmă cu un an citeam un interviu al marelui jurnalist român Ion Cristoiu, care spunea: “Dle., analiză și editoriale trebuie să scrii după 55 de ani”. Dacă urmărim televiziunile din Moldova vedem cum organizează în fiecare seară talk-show-uri și nu au marfă analitică. De ce? Pentru că n-au cu cine. Acum televiziunile s-au tabloizat și au căzut într-un ridicol și mai mare. Avem indivizi care pozează la autoritate analitică, autointitulându-se ca analiști politici, dar fac greșeli elementare de exprimare și vorbesc ca ultimii agramați, absolvenți de trei clase primare. Cititorul simplu e pasionat mai mult de senzație, subiecte de tabloid. Eu nu mă aștept ca materialele mele să le citească toată lumea, numai cei care sunt interesați.

De multe ori articolele pe care le scrieți au un ton tăios, dur asupra unor actori politici. De ce îi abordați atât de des?
E necesar. Mie mi s-a pus atributul de controversat  jurnalist și cei care au emis acest calificativ ori sunt răuvoitori, ori nu sunt la punct cu presa. Foarte mulți au pretenția că scriu în limba română și vor să facă  jurnalism de calitate. Să citească presa din România, din Germania, din Marea Britanie și să vadă la jurnaliștii angajați de acolo ce limbaj folosesc. Aici ai în cine să dai cu biciul pentru că aceștea nu sunt politicieni.  Moldova este la ora actuală, din punctul meu de vedere al jurnalistului, exact cum era România la 1866: coruptă, în pragul dezintegrării. Cum să nu-mi fie rușine când îl mai aud pe Marian Lupu care a învățat vreo 13 neologisme din dicționar și le plasează unde nu trebuie. Limbajul meu nu e tăios, ci este destul de  blând în raport cu limbajul pe care îl folosesc în alt tip de scrieri și nu destinate ziarului pentru că personajele merită acest gen de limbaj.

Ați scris vreodată la comandă? Ați fost cumpărat?
Am scris la comandă de două sau trei ori pentru niște prieteni. A trebuit să le fac reclamă la niște mobilier fiindcă ei nu știau să scrie, dar nu am luat comision. De asemenea am făcut un articol la comandă pentru  o fabrică de încălțăminte din Moldova  și mi-au plătit pagina 10 mii de lei și am luat comision de 2 mii de lei. La  comandă politică e imposibil ca cineva să îndrăznească. Nu m-ar deranja dacă aș lucra pentru oricine, pentru oricare, dar n-aș scrie cum zic ei, fac cum zic eu.

Ce a reprezentat cotidianul Moldova Suverană pentru dvs.?
Mă face să mă simt liber. Este o modalitate de a-mi încărca timpul, altfel m-aș plictisi. E un ziar care a trecut prin multe, ajungând să fie în pragul desființării de către comuniști. Comuniștii întotdeauna ne-au urât pe noi. Așa cum este, un ziar simplu, gazetă de perete, făcută de câțiva oameni, dar cum spun unii, se scrie în limba română altfel decât se scrie în alte ziare. Să deschid orice ziar, citindu-l, găsesc la minut greșeli, de exemplu în “Timpul”, “Jurnal de Chișinău”, portalul de știri “Unimedia” etc. Am scris în limba română în acest ziar! E unul din puținele ziare în care se scrie corect în limba română.

Ce nu ați face niciodată ca jurnalist?
Ca jurnalist n-aș ucide, nu m-aș plasa în fruntea unei mișcări extremiste, nu aș propaga imoralitatea care ar avea un efect distructiv asupra tinerilor, nu aș pune cenzură niciodată, în ceia ce privește relațiile societate-biserică, așa cum pun toate ziarele, nu aș permite tinerilor jurnaliști să scrie ce vor, să creadă în valori false. Sper să găsesc aici pe cineva să fie mai bun decât mine sau să-l fac să fie mai bun decât mine, așa cum am reușit în România.

De unde vine această pasiune pentru scris?
Pe mine părinții m-au învățat să citesc de la 5 ani, iar la 14 ani déjà terminasem pe Goethe. Scrisul nu este o pasiune, e o formă de exprimare. Am avut perioade când am scris proză, manuscrise.

Pe lângă ziaristică, cu ce se mai ocupă Mihai Conțiu?
7 procese pe săptămână, 27 de dosare. Singur îmi pregătesc pledoariile pentru că nu avem avocat. Nu sunt avocat, dar a trebuit să învăț legislația CEDO. Nu fac nimic spectaculos decât ziarul, procesele, mai citesc câte o carte pe săptămână, urmăresc știrile și vinerea uneori îmi permit să beau o bere. Nu prea am timp, iar procese am până în aprilie.

Mihai ContiuTransmiteți un mesaj tinerilor jurnaliști.
Vă recomand să citiți. Asta le spun prietenilor mei, le fac lista cu cărți care ar trebui să le citească. Fără lectură nu faci nimic. Nu poți să diseminezi o informație dacă nu ai lecturi. Constat că unii nu au nici lecturile obligatorii din școală. Generația internetului nu mai au misterul pe care îl aveam noi bibliotecă cu cartea în mâină. Acum avem cultura internetului care nu e destul de roditoare. Sunt chestii care mă depășesc în raport cu tinerii. Singurele chestii în care pot să intervin țin de pilde, completări ce țin de moralitate. Dacă suntem morali și avem ceva lecturi, reușim.

Autor: Mircea MITROFAN

EVERYDAY JOURNALISM.com

Comments are closed.