INTERVIEWS SPECIAL

Nata Albot: „99 % din actuala presă din Moldova e la cheremul unui singur om”

Femeie de succes. Frumoasă. Imaginea unui post important de TV din ţară.  S-a format ca om de radio. O prezenţă plină de entuziasm care a marcat spaţiul mediatic de la noi. Licențiată în drept. Este vorba de Nata Albot, prezentatoarea emisiunilor “Sare şi Piper” şi “Ministerul Adevărului” de la Jurnal TV. Un interviu despre oamenii de lângă Nata Albot şi examenele vieţii sale, părerea ei despre profilul unui jurnalist profesionist şi ce-i lipseşte divertismentulului din Moldova, dar şi despre cum face ea faţă rolului de mamă.

-Cum v-ați început activitatea în media? Ce subiect ați abordat în primul articol?

-Eu am început să visez la radio la vârsta de 16 ani, fiind încă la școală, în clasa a X-a. Îmi faceam lecțiile seara, cu radioul în boxe și îmi imaginam că într-o zi voi ajunge și eu acolo, ca să mă asculte cineva.

Prima mea activitate a fost strict muzicală. Nu ma gândeam la subiecte jurnalistice, mai ales că nu știam cum și nici nu mă pricepeam la asta. Eram o adolescentă melomană fără pereche și, dacă vrei, puteam să ghicesc toate cântecele de la emisiunea «Угадай мелодию».

-Cum au fost anii de studenție? Ce momente nu le veți uita niciodată?

-Anii mei de studenție au fost cam grei. Pentru că învățam la Drept, dar lucram în continuare la radio și orele de drept civil, penal sau vamal, uneori, erau o adevărată pedeapsă pentru mine.

De aceea, în momentul când am scăpat de ultimul examen, pe cuvântul meu, m-am simțit un om fericit și norocos. Coșmarul sesiunilor din anii studenției și azi îl mai trăiesc prin somn. Și sunt extrem de fericită, că printr-o deschidere de pleoape, dimineața, acest coșmar se termină.

Nata Albot

-Ce aventură jurnalistică v-a marcat până acum traseul profesional?

-Ceea ce facem noi uneori la „Ministerul Adevărului” poate fi numită o aventură jurnalistică. Pentru mine este o emisiune de la care nu știi la ce să te aștepți de la o săptămână la alta. Uneori, ai norocul să dai peste un Focșa sau peste un Cârlig de la Pretura Râșcani, sau peste vreun funcționar cherchelit de la Arhitectură și atunci emisiunea își merită rostul. Alteori, sunt săptămâni mai seci, când aventura trebuie suptă din deget. Cu toate că noi, cei de la „Ministerul Adevărului” ne ferim de cuvântul jurnalism în această emisiune, totuși cred că anumite scopuri jurnalistice reușim să le atingem. Deci, se poate spune că și prin divertisment se poate face jurnalism.

-Cum se formează un jurnalist adevărat? Ce calități/abilități sunt necesare unui prezentator de TV?

-Cuvântul cheie al jurnalistului este: CURIOZITATEA. Pentru orice. Nu există teme care nu l-ar interesa pe un jurnalist. Nu există stâlpi pe care un jurnalist să nu-și oprească privirea pentru a afla ce se cumpără sau se vinde prin târg. Un jurnalist este omul comunicării, iar comunicarea fără stâpânirea instrumentelor de bază, precum: exprimarea, scrisă și orală, vocabularul, cultura generală și cunoașterea limbilor – este imposibilă. Adică, este posibilă, dar nu este calitativă.

Prezentatorul de televiziune mai are nevoie, pe lângă cele menționate mai sus, de o identitate. Oamenii se uită la televizor, dacă au în fața lor un om care le este simpatic, care le inspiră încredere sau care este un model de urmat. Voință de fier, capacitatea de a lăsa după ușa platoului toate necazurile personale, perseverență în a progresa permanent la nivel de dicție și în cunoașterea limbilor străine și în alte aptitudini care l-ar ajuta să-și formeze identitatea – sunt micile secrete ale prezentatorului TV.

Nata Albot

– Jurnalismul practicat de dvs., este vânătoare sau pescuit? Explicați!

-După mine, fie el vânătoare sau pescuit, important e să dea roade. Să-i facă pe unii oameni să se teamă de noi și pe alții să ne respecte. Să ne putem lăuda cu un curaj sănătos, cu fapte descoperite, cu adevăruri ascunse – toate acestea se pot obține prin pescuit și vânat. Pe fiecare cum îl duce capul.

-În ce domeniu de activitate din Moldova este nevoie de jurnaliști specializați?

-Cred că avem prea mulți reporteri pe politic și prea puțini pe sănătate, ecologie – altfel spus domenii nu atât de comerciale precum e politicul. Problema e că prea puțini reporteri știu exact ce îi pasionează și în ce domeniu ar vrea să se formeze, pentru a deveni cei mai buni. Oamenii sar de la cultură la monden, apoi la sănătate, apoi la tineret, dar prea puțini aleg o cale pentru a se aprofunda într-un domeniu și a deveni cu adevărat profesioniști.

Nata Albot

-Mai stă deontologia la baza formării unui tânăr jurnalist?

-Deontologia este un set de reguli, care stă la baza activității jurnalistului, așa încât să poată fi prevenite abuzurile sau erorile etice și să fie garantate obiectivitatea și echidistanța. Deontologia nu are cum să-și piardă din actualitate. Așa cum cele 10 porunci biblice nu au cum să fie atemporale.  Depinde de profesionalismul și bunul simț al fiecăruia, măsura în care se ține cont și se respect aceste reguli.

-Care a fost cea mai grea perioadă din activitatea dvs.? Cum ați depășit momentul?

-Cele mai grele perioade au fost acelea în care eram promovată în funcții cu mai multă responsabilitate, obligații și oameni de dirijat. Și de fiecare dată, din faza de panică pe care o aveam din cauza neîncrederii că mă voi descurca, treceam la faza de colți scoși la iveală, apoi la dat din coate, nopți nedormite, stres, ceartă, nebunie …..și liniște….

Nata Albot

-Cât „Sare și Piper” este în spatele unei emisiuni? De unde vă încărcați cu insiprație și energie, seară de seară? Cine pornește motorul ideilor la Sare și Piper”?

-„Sare și Piper” este un format unic și absolut inedit de combinare a gătitului în direct cu invitați aduși în bucătărie. „Sare și Piper” este mai puțin o emisiune, este o stare de spirit, o atmosferă pe care fiecare om o așteaptă atunci când se gândește la casă, la  sfârșitul zilei de muncă. În primul rând, procesul de gătit, cu toate că este tratat puțin cam superficial și ușor ironic, la noi, este unul care dă multe bătăi de cap. Nu în zadar, nimeni nu se mai încumetă în Moldova să gătească în direct.  În al doilea rând, din fericire, Moldova nua degradat atât de tare încât să ajungă să se alimenteze din relați sordide, divorțuri, iubiri și certuri în direct. Dar acesta e genul de divertisment care se „mânâncă” cel mai bine în emisiunile noastre. Noi însă, avem o politică nescrisă în echipă. „Sare și Piper” e o denumire de emisiune, dar nu poate fi un motiv de a ne pierde bunul simț. Încercăm să fim umani, onești, adevărați și, mai ales, să nu facem cu invitații noștri, ceea ce nu ne-ar plăcea să ni se facă nouă.

-Care a fost primul job al Natei Albot? Cât câștigai?

-Primul meu job a fost Dj la Radio Nova. Primul salariu – 50 lei.

Nata Albot

-De ce nu avem formate de emisiuni, cum sunt peste Prut sau în Europa?

-Pentru formate de televiziune bune și mari, ca cele din străinătate, e nevoie de bugete. Minim 300-400 mii euro pe proiect. Acești bani trebuie să vină de undeva. În Moldova sunt câteva companii, le-aș număra pe degete, care ar fi capabile să acopere financiar asemenea proiecte. Și asta, de fapt, se și întâmplă. Deși, la nivel de calitate, formatele realizate în Moldova încă mai șchiopătează. Ceea ce înseamnă că nu doar banii le decid pe toate. Mai există factorul uman, profesional. Ori, în Moldova sunt numărați oamenii, care sunt capabili să producă proiecte mari.

-Aveți un blog personal, (nataalbot.md). Ce ne puteți spune despre conținutul lui? Când și cu ce scop l-ați conceput?

-Blogul meu de acum nu mai e ce a fost cândva. Cândva eram plină de revoltă și indignare vizavi de tot ce se întâmpă și ce nu se întâmplă în țară. Acum mă simt atât de inutilă în fața acestor schimbări, care tot nu mai vin, încât mi-e și jenă să mă revolt și să tot spun lucruri evidente, despre care alți 10 bloggeri scriu pe la ei. Așa că prefer ca blogul meu să fie despre evenimentele pe care le organizez și despre lucruri mai mult sau mai puțin pozitive, care măcar cumva ne schimbă viața. Sunt sătulă să mă simt inutilă și să mă tot revolt în fața acestei țări. Trebuie să înceteze indignarea și să înceapă, fiecare în mica lui curte, să schimbe lumea spre mai bine.

Nata Albot

-Ce părere aveți despre actuala presă din Republica Moldova? Ce-i lipsește?

-99 % din actuala presă din Moldova este la cheremul unui singur om. Care, multora dintre colegii mei le lasă impresia că se implică foarte puțin în activitatea lor. Și asta le permite să creadă că sunt încă liberi. Dar asta, până într-un moment dat. Mă disperă proporțiile pieței noastre de publicitate și ritmul cu care această piață se mișcă.

Mă bucur enorm de mult că avem un Ziar de Gardă, un Oleg Brega, un Minister al Adevărului, un Adevărul, o Patrulă Jurnal TV, care își fac meseria, într-o formă sau alta, de a scoate și a arătă mucegaiul camuflat de cei care ne guvernează.

-Cine e omul care v-a susținut și v-a influențat cariera ?

-Sunt părinții mei – în primul rând, care mai tot timpul m-au susținut necondiționat, ajutându-mă să-mi cresc copiii, în timp ce lipseam nopțile de acasă cu unele sau alte proiecte. Este Cătălin Giosan – fostul meu șef de la PRO, care poate știe sau poate nu știe cât de mult a făcut pentru mine. Este tatăl copiilor mei, care de multe ori m-a încurajat să am încredere în mine și să nu mă îndoiesc de faptul că mă voi descurca. Este Viorica Meșină – mentorul meu de-a lungul multor ani în care abia pășeam în acest domeniu. Și acum, sunt cei care au încredere în mine și în profesionalismul meu – cei care conduc Jurnalul acum, Octavian și Adrian Gâțu.

-Credeți că astăzi faceți cel mai bun lucru pe care l-ați putea face?

-Cred că am multe proiecte în cap, mai bune și mai utile, și mai frumoase, decât tot ce fac acum. Și mai cred că un om nu poate fi cu adevărat fericit, dacă nu este capabil să se bucure de micile sale succese. De aceea, vreau să fiu un om fericit în acest moment și unul foarte visător pentru tot ce mai am de făcut.

-Cum se împacă televiziunea cu familia? Cât  din dvs. aparține celor dragi sau televiziunea vă stăpânește fără frontiere?

-Încă nu am înțeles cum e posibil să combini familia cu ceea ce fac eu acum, astfel să fiu foarte bună în toate. Televiziunea consumă resursele unei fabrici. Doar că noi nu producem șosete, ci emoții. Și dacă cineva crede că emoțiile se produc mai ușor decât șosetele sau piesele pentru un automobil, se înșeală tare. Cred că televiziunea este locul unor oameni aleși, născuți cu supercalități de comunicare, artistice și cu o disponibilitate de sacrificiu aproape nemărginită. Iar capacitatea de rezistență și voința oamenilor de televiziune este bună de scris povești.

Nata Albot

-Sunteți o femeie putenică? De unde vine această rezistență?

-Nu sunt nici puternică, nici prea deosebită față de orice altă femeie din țara asta. Sunt un om normal, imperfect, căruia deseori nu i se lasă șansa să aleagă între a fi puternic sau slab. Deci, a fi puternică nu este o opțiune benevolă, ci mai cu seamă o necesitate impusă.

-Aveți timp pentru lectură? Ce citiți?

-Citesc câte 3 cărți concomitent. Una despre sănătate, alta despre călătorii și cealaltă – un fel de două feluri. Încerc ca timpul liber pe care îl mai am să-l pierd cu filme. Citesc mai mult prin avioane și aeroporturi, unde nu e WiFi și nu te prinde netul în capcană.

-Transmiteți un mesaj tinerilor jurnaliști!

– Învățați limbi străine, deschideți-vă bloguri și exersați scrierea, antrenați-vă curiozitatea și nu uitați de pasiune. Mai bine un profesor, croitor sau un cizmar pasionat, decât un jurnalist sictirit.

Autor: Mircea MITROFAN

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.