INTERVIEWS SPECIAL

Natalia Ghilaşcu: „Citeam pe fețele autorităţilor publice indiferenţă şi ignoranță”

Îi place să ajute oamenii, să le descopere istoria vieții şi să scrie despre problemele acestora. Ea face auzită vocea celor care nu au curaj şi putere pentru a spune clar şi răspicat că sunt discriminaţi. Absolventă a Școlii de Studii Avansate în Jurnalism, în 2012, cu suportul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, Natalia Ghilaşcu a iniţiat portalul discriminare.md.  Despre lupta pentru drepturile omului prin intermediul profesiei de jurnalist, aflăm din interviul următor.

Pasiunea de a scrie despre drepturile omului o aveam de mult timp, deoarece în multe circumstanţe noi putem fi însăşi neglijaţi, sau vedem pe cineva din apropiaţii noştrii că se află în situaţii similare. Puţine instituţii media iau în vizor astfel de teme, urmărim mai multe scandaluri, știri senzaţionale, emisiuni de divertisment, dar lumea este diferită. Este timpul pentru a încerca să aducem o schimbare de mentalitate. Îmi place să ajut oamenii, să le descopăr istoria vieții, să scriu despre problemele lor, care, de fapt, sunt discriminaţi şi nu le sunt auzite vocile.

Natalia Ghilașcu

Acum 2 ani am obţinut un mini grant de la Ambasada Statelor Unite ale Americii. Cu banii obţinuţi am iniţiat portalul discriminare.md şi, respectiv, am început să scriu primele materiale în acest domeniu. După primele mele reportaje, am făcut cunoştinţă cu o persoană de etnie romă din Stăşeni, care avea mari speranțe într-o jurnalistă care scrie despre problemele şi drepturile oamenilor. Am vizitat-o, am văzut care este situaţia şi am decis să scriu. Îmi amintesc că era mama a trei copii, trăiau în condiţii mizere, acoperişul casei lipsea. Această familie era printre primele cazuri mai dificile pe care le-am abordat chiar din start.

Eram şocată fiindcă citeam pe fețele autorităţilor publice indiferenţă şi ignoranță. Am înţeles că majoritatea primarilor nu iau în vizor această categorie de oameni şi lucrul acesta m-a motivat să merg înainte. Aşa cum mass-media este a patra putere într-un stat, trebuie să acţionăm pentru a ridica în vizor o problemă.

La capitolul accesibilităţii această problemă rămâne strigentă. Ai impresia că pentru persoanele cu dezabilităţi mereu nu se ajung fonduri, nu pot fi montate rampe, iar primarii motivează că sunt costuri prea mari, astfel, puţine autorităţi încearcă să schimbe acest curent.

Cea mai memorabilă experienţă în domeniul instruirilor am avut-o acum doi ani în SUA, unde am devenit absolventa programului ”Lumea Deschisă”. A fost un schimb de experienţă cu mai mulţi jurnalişti, acolo am învăţat despre reflectarea campaniilor electorale în presă. Totodată, am descoperit că jurnaliştii din SUA sunt multifuncţionali, adică ei ştiu nu doar să scrie bine, dar și să filmeze, să monteze, iar peste o jumătate de oră să relateze live despre declarațiile politicienilor. Acesta este jurnalistul meu ideal, unul universal. Ar trebui să treacă mai mult de 5 ani ca cei din breasla noastră jurnalistică să devină jurnalişti universali. Totul depinde de determinarea noastră dacă vom atinge sau nu această performanţă.

Victoria Borodin

Odată ce jurnalişii beneficiază de legea presei şi legea privind accesul la informaţie, statutul activităţilor lor s-a schimba. Cu toate acestea, jurnaliştilor din Republica Moldova le lipseşte independenţa, sunt reporteri care-şi fac meseria așa cum li se dictează, ei acceptă presiunea, iar aceasta diminuează rolul presei. Li se sugerează temele şi sursele la care trebuie să apeleze, or, este foarte important ca fiecare jurnalist să aibă propriile aspiraţii, surse apropiate şi să propună teme cât mai diverse şi interesante publicului, căci în Moldova sunt foarte multe lucruri care merită a fi descoperite.

Libertarea mea de exprimare nu are limite. Un jurnalist britanic întreba: “până unde îţi estimezi curajul şi dacă eşti pregătit să ajungi la închisoare, să rişti cu propria ta viaţă pentru a spune adevărul.”. Totuşi, uneori avertizările că dacă publici un reportaj care ar aduce acelei companii o imagine negativă, te determină să te gândeşti și la consecinţe, şi atunci vine momentul când îți pui în nesiguranță propria viață. Zilele trecute am primit un sms scris de pe internet. M-a tulburat un pic pentru că nu am auzit niciodată asemenea adresări denigratoare pe care doar o persoana fără scrupulet le-ar putea pronunța. Se vede că era fooarte deranjată că pentru un reportaj aș fi gata ”să stric viețile oamenilor”.

Fiecare este în drept să se exprime liber. Dacă unii bloggeri au fost suspectaţi de Procuratură că ar fi incitat la ură, rămâne pe propria lor răspundere. În calitate de jurnalist, eu public anumite istorii şi mă bucur atunci când sunt reacţii. Faptul că unii bloggeri au încetat să mai critice munca mea sau să incite la ură anumiți oameni, nu înseamnă că îi limitez în acest drept, dar că trebuie să învețe cum să se exprime. Noi avem o carență la cultura de a comunica, însă învățăm din greșeli. Recent, portalul discriminare.md a fost atacat de un virus, aceasta este la fel o tentativă de a închide gura cuiva pentru că nu ești de acord cu ideile promovate.

Timp de un an am abordat mai mult de 100 cazuri de discriminare, şi ne bucurăm că publicul doreşte o continuitate a proiectului discriminare.md. Înainte de a fi aprobată legea antidiscriminare, autorităţile spuneau că în Moldova nu există descriminare. Am reuşit să convingem politicienii şi societatea în general că această problemă există și că nu trebuie să ne ascundem după deget. Adoptarea acestei legi este importantă, putem spune că am contribuit cu succes ca să fie aprobată de Parlament.

Natalia Ghilașcu

Figurez printre persoanele care au susţinut ideea de a fi creat portalul egali.md. Nu mi-a fost frică să-i susţin pe homosexuali, aşa cum nu le-a fost frică nici altor persoane să-i susțină și să-i încurajeze. Nu am simțit niciodată incomoditatea de a spune că ei sunt ca noi şi că este normal să fii diferit. Ideea site-ului egali.md a fost preluată din SUA de un bun prieten cu care mă mândresc, care a acumulat peste 50 mii de spoturi video în care s-au filmat persoane celebre precum preşedintele SUA Barack Obama, secretarul de stat Hillary Clinton, această campanie a generat o mare schimbare. De ce în Moldova un deputat, şef de stat sau persoană publică s-ar sfii să declare că acesta este dreptul lor la viață, și de ce alți politicieni curajoși nu s-ar teme să piardă voturi, din contra, devin mai populari pentru că promovează diversitatea. Noi încă nu am ajuns la acest nivel de inteligență, presupun.

Când fiecare cetăţean din Moldova va înţelege că noi suntem născuţi cu aceleaşi drepturi, suntem egali, ar accepta o lume care este mult mai diversă, mult mai frumoasă. Mă bucur că în ultimul timp biserica a devenit destul de activă în a se exprima liber, dar activismul unor credincioşi dogmatici mă cam sperie. Mesajele ca să urâm o categorie de oameni nu este deloc biblic, pentru că chiar dacă vorbesc doar de păcat, nu de o persoană concretă, oricum, această ură generează tensiuni și suntem educați în spiritul anilor 300, când drepturile omului nu era o valoare. Este necesar ca cetăţenii să conştientizeze că biserica trebuie să fie separată de stat. Suntem diferiţi, dar trebuie să înțelegem că anume diferențele au și creat cele mai mari progrese, iar acolo unde a existat mereu intoleranţă și nivelul de dezvoltare este scăzut. Eu am descoperit că homosexualii sunt oameni simpli, care îşi doresc să fie fericiţi, au aceleaşi vise.

Emisiunile de 15 minute la Moldova1, adică Discriminarea pe inţelesul tuturor, a devenit o şansă reală pentru oamenii discriminate de a fi auziți. Telespectatorii au descoperit că discriminarea nu înseamnă că doar homosexualii au drepturi, fiecare poate fi intimidat fără a înţelege măcar că ai fost discriminat. M-am bucurat că Televiziunea Naţională a fost receptivă. Unii îmi spuneau că societatea noastră nu este pregătică pentru astfel de emisiuni, dar rezultatul a fost îmbucurător.

Am participat la eborarea unui index privind respectarea drepturilor omului şi rezultatul arată că Moldova nu a atins nici măcar nivelul mediu. Acest index face referire la condiţiile de trai din penitenciare, dreptul la viaţă privată care nu este respectat, dreptul la un tratament uman în aceste instituţii. Când vrem să monitorizăm cât de bine se respectă drepturile omului, pornim de la acele persoane, care se află îm grija statului, adică instituţiile penitenciare, psihiatrice. Dacă acolo există încâlcări, atunci şi drepturile celorlalte persoane aflate în libertate sunt încălcate.

Natalia Ghilașcu

M-aş bucura dacă cel puţin jumate din absolvenţii şcolilor de jurnalism ar îmbrăţişa acest domeniu, adică să scrie despre drepturile omului. Tinerilor care profesează jurnalismul le-aş sugera să nu-şi piardă curajul, să fie determinaţi, să meargă înainte chiar dacă se închid multe uşi, pentru că doar așa poți deveni mai puternic.

M-am întrebat dacă m-am schimbat, şi am spus că da. Cunoscuţii mei spun că pe faţa mea a apărut o altă lumină, sunt mai determinată, ştiu ce vreau de la viaţă. Când încerci să te descurci independent, multe lucruri se schimbă, devii mai puternic, mai încrezut în sine. Încurajez jurnalismul freelancer, fiindcă are multe oportunităţi, cei care sunt angajați au oportunități mai puține de a crește și a se face cunoscuți. Dar depinde de şefii care îi ai. Un jurnalist independent decide singur strategia și temele alese, dar trebuie să fii destul de creativ să-ți vinzi produsul. Nu aş putea spune că sunt pe deplin satisfăcută de cariera mea, pentru că sunt abia la început de cale, am încă multe de realizat.

Natalia Ghilașcu

Autor: Victoria BORODIN
EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.