INTERVIEWS JOURNALISM SPECIAL

Oana Dan: Jurnalismul e o meserie cu suișuri și coborâșuri și eu merg pe relieful ăsta

Oana Dan este o jurnalistă din România care a învățat meserie de la Mary Jane MJ Bear, în anul 2005. Are studii în jurnalism, o bună experiență în media pe la Radio Europa Liberă, Evenimentul Zilei, agenția de presă Newsin, iar acum se ocupă de un proiect, Dela0.ro, o platformă online de reportaje. Îndemnul ei pentru tinerii jurnaliști este următorul: “E nevoie de forțe proaspete pe front”. În continuare vă invit să urmăriți cum arată profilul acestei tinere jurnaliste.

-Cum ai debutat în presă?

-Povestea asta nu este una spectaculoasă: am vrut să fiu ziaristă de pe la 12 ani, am cochetat cu asta prin școală, pe urmă am făcut Facultatea de Jurnalism a Universității din București, iar în anul III, în urma unui program intensiv de școală și practică în limba engleză – făcut de Centrul pentru Jurnalism Independent din București și o fundație americană – am aflat ce înseamnă în realitate meseria asta și din vara anului respectiv – 2005 – am început să o și practic. Deci, nimic spectaculos aici.

-Ce te-a determinat să studiezi la jurnalism? A existat cineva, la acel moment, în viața ta care te-a influențat să devii jurnalistă?

-Nu știu dacă e ceva ce m-a influențat. Sunt mai multe aspecte care au contribuit la decizia asta: unele ereditare, altele dobândite în copilărie și altele în adolescență. Cred că deocamdată e meseria care mi se potrivește și spun asta empiric. Ce va urma, habar nu am, dar aștept cu curiozitate să aflu. Mai departe, a existat în viața mea cineva care m-a influențat în mod decisiv și, cu riscul de a suna pleonastic, definitiv. O cheamă Mary Jane MJ Bear, a fost mentorul meu și cea care mi-a arătat de ce este meseria asta cea mai frumoasă din lume.

Am cunoscut-o pe MJ în 2005, ea era trainerul principal în programul de care am pomenit mai sus. Era jurnalistă, avea experiență în print, radio, TV și online, era și profesor și deci știa cum să te laude și să te critice, dar mai ales să te învețe. Pentru o notă dramatică îți mai spun că viața nu a fost prea dreaptă cu MJ, care a murit în decembrie 2010, la 48 de ani, după șapte luni în care a încercat să scape de leucemie. Însă a lăsat în urmă, cel puțin în generația mea, câțiva jurnaliști foarte buni.

oana dan

-De ce presă și nu altceva?

-Haha, de ce mare și nu munte? Nu știu să răspund la întrebarea asta. Pot doar să spun că asta simt și asta îmi place să fac acum. Sau, dacă vrei, pot să răspund cu glumițe de tip preadolescentin: de-aia sau debarcader.

-Vorbește-mi despre competentele și aptitudinile pe care ar trebui să le aibă un jurnalist.

-Nu știu dacă eu sunt cea mai în măsură să vorbesc despre asta. Există o bogată literatură de specialitate care tratează aspectele astea. Mai există și tot soiul de polemici pe tema asta. Aș putea să îți mai vorbesc de valorile meseriei, de adevăr și onestitate, și interes public. Dar cum nu mă întrebi ceva foarte specific, nu vreau să vorbesc așa în general. Nu îmi plac generalitățile, deși le mai cad pradă și eu.

-Cum arată profilul reporterului Oana Dan?

-Hm, într-o sigură frază ar suna așa: I can do stressing. Adică sunt insistentă, uneori prea insistentă. Alteori sunt comodă, chiar leneșă. Uneori neobosită, alteori prea obosită. Uneori dezinteresată. E o meserie cu suișuri și coborâșuri și eu merg cu relieful ăsta. În mare, reporterul Oana Dan ține la libertatea de exprimare, la independența de gândire și acțiune, crede în puterea cuvântului, în adevăr, în onestitate și în rolul jurnalistului. Și reporterul ăsta e fericit că nu are obligații de niciun fel la nimeni.

-Cum te-a marcat experiența de la Radio Europa Liberă?

-A fost scurtă și foarte intensă. Am învățat radio la ei și pe urmă am făcut câteva reportaje de radio din București. A fost o experiență foarte mișto, ținând cont că o parte din ea s-a petrecut la Praga.

-Ai activat în agenția de presă Newsin, apoi la evenimentul Zilei, iar acum faci parte oana dan din echipa Dela0.ro, o platformă online de reportaje. Ce aventură jurnalistică și-a lăsat amprenta în traseul tău profesional?

-Fiecare loc de muncă a fost o aventură jurnalistică. La NewsIn eram foarte ambițioasă, voiam să dovedesc – dacă mă întrebi acum nu știu ce și cui – pe urmă la Evenimentul Zilei am învățat să mai tac din gură și să scriu mai bine. A fost bine o vreme. Pe urmă a început să fie neplăcut. Așa că am plecat și am pornit, împreună cu Vlad Stoicescu, site-ul dela0.ro. Dacă vrei, dela0.ro e adevărata aventură jurnalistică și îi sunt recunoscătoare lui Vlad că e foarte exigent cu sine și cu mine.

-În 2012 ai câștigat un premiu important. Despre ce este vorba?

-Am câștigat, alături de partenerul meu de lucru, Vlad Stoicescu, concursul Tânărul Jurnalist al Anului, la categoria Mediu/Ecologie, cu o anchetă despre sistemul de colectare selectivă a deșeurilor din România pe care o găsești aici: http://www.dela0.ro/cum-petrec-baietii-destepti-gunoaiele-la-groapa Investigația asta a fost făcută în urma unui grant al Fundației Soros din România și dacă tot am adus asta în discuție, aș sublinia că jurnalismul de calitate costă timp și bani, două lucruri care le cam lipsesc astăzi ziariștilor.

-Există în viața ta, un model de jurnalist(ă) care îți influențează activitatea profesională? Cine e?

-Nu, nu există. Deși mi-ar plăcea să am un model, mă îndoiesc că mă pot uita la vreunul dintre seniorii presei pentru a-i atribui acest rol. Ceea ce spune ceva despre starea acestei profesii astăzi.

-Știu că publici articole cu tematică ecologică. De ce ai ales să scrii despre acest domeniu și ce subiecte ai abordat până acum?

-Mediul e unul dintre domeniile care mă preocupă puternic, poate și pentru că sunt cam ecologistă eu ca fire. Dar nu sunt activistă, nu încerc să convertesc pe nimeni la nimic. Pur și simplu cred că un mediu protejat ne ajută să fim mai sănătoși la cap, respirăm aer mai curat. Și un mediu protejat înseamnă multe lucruri despre care nu prea se vorbește sau se vorbește marginal sau în relație cu alte subiecte. Am început să scriu despre mediu în 2009, când am ajuns la “Evenimentul zilei”. Am scris despre gunoi, reciclare, colectare selectivă, tot felul de proiecte eco, produsele organice, apă, păduri, poluare etc. Și am cunoscut câțiva oameni foarte mișto făcând asta, printre care chimistul german, Michael Braungart, care este unul dintre preferații mei.

-Sunt auziți jurnaliștii de mediu în România? Cât de mult pot ei influența situația în domeniul ecologic?

-O să răspund cu o întrebare: sunt auziți jurnaliștii în România? Eu zic că doar marginal. În rest produc subiecte de cancan, spun și scriu prostii, și întrețin o cultură a mediocrității care merge mână în mână cu manipularea și dezinformarea. Iar asta vine de minune clasei politice de la București, care nu își dorește cetățeni cu spirit critic, ci cetățeni legume, care se holbează la toate prostiile pe care le dau așa-zisele posturi de știri și cred că marele subiect în țară este divorțul lui X de Y.

-Care a fost articolul/reportajul publicat de tine care a stârnit reacții din partea autorităților/ cititorilor?

-Ancheta care a câștigat premiul “Tânărul Jurnalist al Anului”. I-a deranjat pe unii funcționari ai primăriei Galați, care au vrut să ne dea în judecată, dar probabil i-a convins un avocat că nu au un caz. Noi am făcut totul ca la carte și eram oricum acoperiți. În rest, reacții din partea cititorilor primesc des, ultima dată au fost foarte multe reacții la un interviu recent cu Vintilă Mihăilescu – http://www.dela0.ro/vintila-mihailescu-nu-mai-exista-taran-roman – care a apărut și în ziarul „Adevărul”.

oana dan
autor: Silviu Voicilă

-Ce părere ai despre spațiul mediatic din România? Ce-i lipsește?

-Decența. Care s-a pierdut din două motive: criza și plecarea unor jurnaliști foarte buni din presă. Ca să răspund și la prima parte a întrebării: am o părere proastă despre spațiul mediatic din România. Dar cum nu sunt genul care se plânge și cum nu îmi place văicăreala generală cu care cochetează unii ziariști, eu cred că fiecare trebuie să își facă treaba. Și eu asta încerc.

-Ce aspirații ai pe plan profesional?

-M-am blocat la întrebarea asta. Nu știu. Să îmi fac meseria bine.

-În afară de activitatea ta în media, cu ce îți ocupi timpul liber?
-Cu cărți și oameni.

-Ai timp pentru cărți? Ce îți place să citești?

-Mereu îmi fac timp pentru cărți. Dacă trece o zi în care nu apuc să citesc, compensez seara, măcar cu o poezie. Îmi plac cuvintele, îmi plac deci și cărțile. Îmi place poezia mult. Citesc multă beletristică. Și mai ales mulți tineri scriitori români contemporani, cum ar fi Dan Sociu, Vlad Moldovan, Adrian Schiop, Bogdan Coșa, Lavinia Braniște, frații Florian etc. Când descopăr câte un autor care îmi place, citesc tot ce găsesc tradus. Așa mi s-a întâmplat cu Amos Oz, cu Paul Auster, cu Andrei Makine și alții.

-Transmite un mesaj tinerilor care își doresc să debuteze în lumea jurnalismului.

-Dacă vor să prezinte vremea, să nu se facă jurnaliști. Nu, nu aș vrea să închei într-o notă cinică. Tinerilor le transmit să țină la valorile lor și dacă au credință în ceea ce fac să apere asta cât de des pot. E nevoie de forțe proaspete pe front.

Autor: Mircea MITROFAN
EVERYDAY JOURNALISM.COM

 

Comments are closed.