INTERVIEWS Journalism in Moldova SPECIAL

Petru Bogatu: În spaţiul nostru ne lipsesc adesea modele bune de jurnalism

Petru Bogatu este jurnalistul care a scris istorie în presa scrisă și televiziunea din Republica Moldova.  Editorialist la ziarul Jurnal de Chișinău și la postul de radio Vocea Basarabiei: unul dintre cei mai credibili comentatori de politică internă. Moderatorul talkshow-ul „Negru și Bogatu” de la Jurnal TV și profesor la facultatea de Jurnalism, scriitor și blogger.

-Ce părere aveți despre actuala presă din Republica Moldova? 

-Am o părere în linii mari bună despre mass-media de la Chişinău, dar se pare că sunt pe punctul de a mă deziluziona. De bună seamă, pe de o parte presa de la noi a înregistrat progrese uimitoare de la 2009 încoace. Sub Voronin, ziarele independente au fost împinse într-un fel de ghetou unde erau pe cale să-şi dea duhul. În audiovizual, situaţia era şi mai proastă. Mai toate posturile de radio şi canalele TV ( cu doar câteva excepţii: Radio Vocea Basarabiei, ProTV şi încă vreo două-trei) erau controlate de partidul de guvernământ. După căderea comuniştilor, piaţa media s-a extins şi s-a fortificat rapid, au apărut noi televiziuni independente, s-a dezvoltat presa online. Pe de altă parte, de la o vreme, din cauza unor intervenţii de natură oligarhică, lucrurile au început să degenereze. O serie de publicaţii şi televiziuni, în goană după sponsorizări şi infuzii financiare generoase din lumea afacerilor, au devenit dependente de antreprenori şi încep să practice un partizanat pe alocuri mascat, iar adesea chiar sforăitor. Se creează impresia că cel puţin o parte a presei devine partinică.

Cum arată începutul dvs. în activitatea ziaristică?

Arată bine. Am devenit ziarist profesionist la 24 de ani, m-am impus rapid în materie de scriitură jurnalistică. Totuşi, sub puterea sovietică, cenzura m-a inhibat, uneori aveam senzaţia că mă zbat ca peştele pe uscat.

-Am impresia că lumea vrea să citească opinii. Cum comentați?
-Normal. A nu comenta înseamnă a dezinforma, spune cercetătorul şi profesorul italian de jurnalism Alberto Papuzzi. Fără analiza, interpretarea şi comentarea ştirilor, evenimentele relatate de mass-media de multe ori nu numai că nu lămuresc, ci chiar încâlcesc lucrurile. Ce se ascunde , de exemplu, în spatele convocării unei şedinţe parlamentare extraordinare şi de ce PLDM, însoţit de PCRM, a boicotat această şedinţă. Doar opiniile şi decodările experţilor sau editorialiştilor sunt în măsură să limpezească situaţia.

-Sunteți un jurnalist notoriu și unul dintre cei mai credibili comentatori de politică internă. Vă satisface impactulPetru Bogatu public pe care îl aveți? Nu v-a ispitit niciodată implicarea politică?

-Nu am fost mereu doar comentator în tribună, ci şi jucător în teren. La cumpăna anilor 90 mă antrenasem efectiv în viaţa politică. În 1990-1992 am deţinut şi funcţia de vicepreşedinte al Frontului Populat, unde am conlucrat cu Mircea Druc. Acei ani au făcut istorie. Ceea ce m-a ispitit cu adevărat a fost scriitura, publicistica, literatura, fapt ce m-a determinat să renunţ treptat nu numai la activitatea politică, ci şi la preocupările manageriale din mass-media. Am o singură insatisfacţie presantă – mă bate gândul uneori că am pierdut timpul cu lucruri nerelevante pe care erau în stare să le facă şi alţii şi de aceea nu am făcut ceea ce puteam să realizez doar eu.

-Ce părere aveți despre legile din Republica Moldova care guvernează meseria de jurnalist? Ce anume lipsește din legislație cu privire la statutul jurnalistului?

-Nu cred că mass-media are nevoie de multe legi şi reglementări. Dimpotrivă. Consider că lucrurile stau exact invers. Cel mai bine presa se simte în SUA – ţara cu cele mai puţine acte juridice despre presă. Nouă ne lipsesc nu atât legi cât cultură politică şi spirit civic.

-Ce schimbări ați produs în urma articolelor dvs.? Au fost reacții?

-Actorul şi regizorul Ion Ungureanu afirmă că subsemnatul a fost primul care în anii puterii sovietice, într-o emisiune difuzată indirect la TV, li s-a adresat telespectatorilor: „Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor!” în condiţiile în care singurul apelativ oficial permis era „Tovarăşi”. Potrivit lui Ungureană, acest „Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor” a fost primul semn al Perestroikăi la Chişinău. Asta v-o spun ca să mai zâmbim şi să ne descreţim frunţile. Dacă e să vorbim serios însă, trebuie spus că au fost de-a lungul anilor mii de reacţii disproporţionate sau bolnăvicioase, mi s-au intentat şi procese de judecată. Nu aş vrea să stărui, totuşi, în mod special asupra efectelor jurnalismului practicat de mine. Pot spune doar că mă număr printre autorii care au contribuit direct sau indirect la trezirea societăţii înainte de alegerile parlamentare din 2009, la căderea regimului represiv al lui Voronin.

-Până când v-a plăcut gazetăria?

-Îmi place şi acum, de vreme ce ţin cursuri la Facultatea de Jurnalism.

-Cum a apărut  talkshow-ul „Negru și Bogatu” la Jurnal TV? Ce impact are această emisiune?

-A apărut o dată cu fondarea canalului Jurnal TV. Ideea aparţine lui Val Butnaru. Emisiunea are un public, desigur. Totuşi, în opinia mea, talkshow-ul s-a cam osificat, deoarece distonează cu noile priorităţi editoriale ale canalului.

-Aveți și un blog personal, ce ne puteți spune despre conținutul lui? 

-Este un jurnal personal, dar şi o platformă de testare a opiniei publici. Există de vrei cinci ani. În plus, pentru că nu prea am timp pentru teste şi jurnal, blogul stochează articolele publicate deja în presă.

-Bloggerii îi vor scoate din meserie pe ziariști?

-Niciodată. După cum nici site-urile nu vor închide televiziunile. Presa va rămâne variată, vor exista şi de acum încolo mai multe tipuri de media. Tendinţele actuale arată că majoritatea oamenilor pe glob preferă să se informeze din marile surse profesioniste. Deşi presa tipărită e în declin, variantele electronice ale ziarelor Times, Le Figaro, Daily Telegraph, USA Today, Washington Post, New-York Times sunt şi astăzi cele mai credibile şi mai citite în lume. Şi la noi, statisticile spun, că oamenii se informează mai întâi de toate din Timpul.md, Jurnal.md, Unimedia etc. Blogul, de altfel, nici nu face parte din presa propriu-zisă, chiar dacă mulţi jurnalişti sunt bloggeri. Produsul lor de regulă nu devine marfă care să fie desfăcută pe piaţă. Blogul e un jurnal personal destinat publicului şi aşa va rămâne.

-Ar trebui presa să primească ajutor de la stat?

-În nici un caz. Colaborarea presei cu statul e un pact cu diavolul. Şi e clar de ce. Presa şi puterea sunt rivali naturali. Şi pe urmă, după cum zic americanii, ceea ce dă statul tot statul poate să ia.

-Până unde merge libertatea de exprimare în spațiul nostru?

-Din păcate, adesea până la indecenţă, rapacitate şi servilism partinic. În spaţiul nostru ne lipsesc adesea modele bune de jurnalism.

-Aşadar, presă scrisă, televiziune, blogging, profesor la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării… . Cât din sinele dumneavoastră vă mai aparţine sau profesia îl stăpâneşte fără frontiere şi  fără vameşi?

-Mai adăugaţi la toate acestea şi preocupările literare care de la o vreme îmi răpesc tot timpul. În rest, sunt liber. Mai cu seamă că exerciţiul literar pentru mine e o formă, vorba lui Mircea Eliade, a evadării din timp.

-Recomandați o carte care v-a marcat.
-Biblia, vechiul şi noul testament deopotrivă.

-Transmiteți un mesaj tinerilor jurnaliști.
-Să le fie frică doar de Dumnezeu şi mai mult de nimeni.

Cărți semnate de Petru Bogatu: „Jurnalism de investigație” „Revoluția Twitter, episodul întâi: Republica Moldova (manual)”, romanul „Funia împletită în trei”. Blogger: bogatu.voceabasarabiei.net – o platformă de testare a opiniei publice din R. Moldova.

Autor: Mircea MITROFAN

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.