INTERVIEWS Journalism in Moldova SPECIAL

Rusalina Russu: “Mi-au plăcut oamenii despre care scriam și era straniu să-i critic. Asta m-a făcut să devin jurnalistul care muncește, dar nu cel care fuge după aplauze și flori”

Numele ei se asociază cu matinalul de la postul de televiziune „Moldova 1”. A muncit foarte mult și a demonstrat că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău. A fost angajată în redacția publicistică a emisiunii „Baștina”. Aproape doi ani a prezentat show-ul intelectual „Tineri şi dotaţi”, ca mai târziu să treacă la „Buna dimineaţa”.

După „Bună dimineaţa”, aceasta prezintă “Dosare secrete”, o emisiune pentru femei. Iar după ce a devenit mamă și-a dorit să facă o altă emisiune, una de familie, nu doar pentru femei, dar și pentru bărbații și copiii acestora. Astfel s-a născut emisiunea „O seară în familie”. Astăzi, pentru ea televiziunea este un stil de viaţă, de comunicare cu cei din jur, e felul în care percepe lumea.

Niciodată nu am visat să fiu în televiziune. Mă vedeam pe o scenă de teatru, cu multe aplauze și flori, cu multe turnee. Mi se părea că viața de artist înseamnă multe turnee, dar am realizat că un jurnalist bun are mai multe.

În studenție lucrasem la Catalan TV, o televiziune privată. Începusem a face știri, iar după ce regretatul Adrian Neacșu a pleacat de la matinalul de atunci, mi se propuse rolul de prezentatoare. La Catalan TV am prezentat matinalul timp de un an, după care televiziunea a rămas fără licență din motive politice, așa cum s-a întâmplat și cu alte televiziuni private din Moldova. A fost sigilată ușa și nu voi uita niciodată că acolo mi-a rămas agenda și perechea de pantofii negri.

Lucram la Teatrul „Eugene Ionesco” și văzând un anunț la „Mesager”, am spus: „de ce nu?”. Am fost angajată în redacția publicistică a emisiunii „Baștina”, în paralel făceam teatru și îmi era dificil să le reușesc pe toate. Îmi place să fac lucruri pe care le cunosc, iar atunci realizam reportaje din provincie. Eu stau la Ialoveni, bunicii mei sunt decedați de mult timp, și nu prea înțelegeam ce înseamnă să mulgi o vacă, ce înseamnă să fie glodul până la genunchi și să lupți cu asta. Mergeam la filmări în pantofi pe toc, ajungeam la țară și mă descălțam pentru a putea merge prin sat, credeam că nu voi rezista mult.

Emisiunea „Tineri și dotați” aș face-o cu mare plăcere și astăzi. Primul scenariu l-am învățat pe de rost pentru că regizorul Maria Duja mi-a zis: “acei tineri sunt tare deștepți și dacă tu o să greșești, o să pierzi controlul și nu te va asculta nimeni în timpul imprimării…”. Așa am învățat tema pentru acasă, cunoșteam toate întrebările de la chimie, fizică, de la matematică, astronomie. Rugam colegii care cunoșteau domeniul să-mi explice temele ca nu cumva să greșesc vreun termen și să râdă de mine elevii talentați din clasa a XII-a.
După doi ani, echipa de la “Tineri și dotați” a trecut la „Bună dimineața” și automat am trecut cu ei, atunci am pus punct teatrului.

Ascensiunea în carieră a venit de la sine. Când eram la ”Baștina” nu visam la emisiunea „O seară în familie”. Am lucrat cu multe echipe, am avut multe propune pentru rolul de prezentator, iar ”Bună dimineața” a fost atâta timp cât am fost domnișoară și am putut să mă trezesc la ora 4, iar la 9 – 10 seara să revin acasă. Ai mei mă vedeau doar sâmbăta sau duminica și atunci foarte puțin deoarece mergeam la filmări, însă niciodată nu mi s-a părut că muncesc prea mult.

Totul a venit de la sine și eu m-am maturizat odată cu emisiunile pe care le-am făcut.
Când am început a ieși cu soțul meu, a apărut emisiunea “Dosare secrete”. O emisiune pentru femei cu teme de genul: Cum să fac ca el să mă ceară de nevastă? Cum ar fi bărbatul ideal? Care este rolul unei femei în căsnicie? Atunci colegii spuneau: “asta se mărită și face emisiuni ca s-o vadă bărbatul de acasă”. După care am devenit mamă, am stat doi ani acasă și doream să fac altă emisiune, una de familie, nu doar pentru femei, dar și pentru bărbați și copiii acestora. Atunci lumea spunea: “asta s-a măritat, a făcut un copil și acum face emisiuni despre cum să-ți educi copilul, cum să-ți hrănești soțul și cum să ai armonie în familie”.

În cariera mea nu au existat prea multe sacrificii, mi-a plăcut ce am făcut și, probabil dacă m-aș fi măritat mai devreme, cariera cu „Bună dimineața” s-ar fi încheiat și ea mai devreme. Am plâns foarte mult (râde). Venisem la Moldova1 atunci când exista recenzia, așa numita ședință de luni în care fiecare redacție se aduna și critica tot ce exista la televiziune. Cei tineri eram criticați de la culoarea părului, forma unghiilor, mărimea tocului la pantofi, vestimentația. În acea perioadă mi-am cusut vreo 6 sacouri, același stil dar culori diferite și jumătate de an, în fiecare dimineață Rusalina Russu era în sacou și cămașă, în pantaloni negri ca să împace șefii, după care acei șefi să spună: „ nouă nu ne mai place cum se îmbracă Rusalina”. Nu pot uita acea experiență, nu pot uita nopțile de nesomn, nervii pierduți, lacrimile de după fiecare ședință.

Întotdeauna există autocenzură și atunci când scrii, te gândești dacă o să placă sau nu acest material. Când mergi la un post de televiziune privat, tu știi a cui este și vei scrie așa ca să-i convină celui care-ți dă salariu. Dacă vorbim de Televiziunea Națională, aici s-au schimbat mai puține lucruri decât în altă parte. Îmi pare rău să recunosc, dar colegii mei de la alte televiziuni se alintă în decoruri și lumini, camere, tehnică și laptopuri pe masă. Eu nici măcar calculator nu am la birou, lucrez mai mult acasă.

Odată cu trecerea anilor am înțeles că sunt două tipuri de jurnalism, cei care lucrează pentru senzații și jurnaliștii care își fac munca pentru intervievați. Dacă îți place de omul cu care faci un interviu, încerci să nu-l defavorizezi. În cazul în care cauți senzație în tot ce faci, indiferent de cine se află în fața ta, vei încerca să-i lungești nasul și urechile pentru a părea așa cum vrei tu să-l vezi și să bată din palme cei care citesc sau văd interviul. Niciodată nu m-am putut încadra în această gașcă a glamurului, pentru că mi-au plăcut oamenii despre care scriam și era straniu să-i critic. Asta m-a făcut să devin jurnalistul care muncește, dar nu cel care fuge după aplauze și flori.

Indiferent de tema emisiunii, oamenii așteaptă să te vadă îmbrăcată și coafată. Cel mai mic detaliu care ție îți scapă, ei îl vor observa. Oamenii sunt foarte atenți la ce vorbești și cum vorbești. Foarte mult îi interesează viața ta personală și în momentul în care spui măcar o frază despre familia ta, acela este cel mai important lucru pe care l-ai spus la emisiune.

Viața personală m-a făcut să fiu mai bogată sufletește, m-a făcut să înțeleg altfel oamenii. De la emisiunea mea oamenii pleacă satisfăcuți pentru că s-au simțit bine. Întreb ceea ce mă interesează pe mine în calitate de soție, de mamă și dacă întreb câtă sare se pune în borș, credeți-mă că dimineață am făcut borș și chiar mă interesează.

În Moldova un jurnalist bun are mai multe roluri. Acesta poate face astăzi materiale pentru paparazzi, mâine pentru rubrica mondenă, iar poimâine pentru buletinele de știri. Îmi pare rău că la noi nu există jurnalismul de scandal și ceilalți, adică presa serioasă.

Niciodată nu am vrut să fiu șef deoarece nu-mi place birocrația și lucrul la birou. Să fii director înseamnă să te ocupi de servitoarea care vine dimineața, de omul care bate cuie, de cel care încuie poarta, dar și de fiecare jurnalist căruia trebuie să-i explici cum merg lucrurile. În acest caz nu mai este loc și pentru creație, cei care au fost șefi au încetat a mai fi jurnaliști. Dacă mi s-ar propune să fiu un producător de emisiuni aș accepta fiindcă am acumulat experiență, cunosc foarte mulți oameni.

Dintotdeauna îmi doresc o emisiune mare. Nu vreau un show de divertisment ieftin și de senzație, ci o emisiune socială în care să se pună problema, să se descoase, să fie găsite soluții. Mi-aș dori în echipa mea jurnaliști cu forțe noi, idei proaspete, vreau câțiva colegi din generația facebook-ului, din generația celor care se întâlnesc pe internet și cunosc foarte multe.

 Autor: Victoria BORODIN

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.