INTERVIEWS JOURNALISM SPECIAL

Unde ești tu, solidaritate jurnalistică? (INVESTIGAȚIE) Partea a II-a

De ce un sindicat al presei? ”Suntem în secolul 21”

Dacă jurnaliștii își doresc un sindicat al presei, atunci angajatorii sunt de altă părere. Directorul Publika TV spune: ”Noi nu avem sindicat și eu personal sunt împotriva creării sindicatului pentru că lucrurile au evoluat. Suntem în secolul 21, sunt tot felul de organizații și asociații, la una dintre care am contribuit și eu- ”Asociația Teleradio”. Sunt ONG-uri în zona media pentru apărarea sau protecția drepturilor de muncă, de ex.: ”Asociația presei electronice” și ”Asociația presei independente”, spune Dumitru Țîra.

”La Publika TV avem o politică mai specială. Oamenii noștri sunt oarecum în grija mea și a companiei. Noi nu admitem în niciun fel să fie abordați direct, adică  avem un soi de protecție față de jurnaliștii noștri. În momentul în care au de la probleme personale până la cele instituționale, legate nu doar de activitatea lor în cadrul companiei, dar chiar și în afara ei, noi îi susținem. Au fost situații de reținere, de agresare și atunci compania s-a implicat în soluționarea lor. Astfel, am dat alarma ca să nu se mai atingă de jurnaliști. Suntem într-o lume civilizată și respectiv toți trebuie să aibă un comportament civilizat”, susține directorul Publika TV, Dumitru Țîra.

Vrem, dar nu vrem sindicatul nostru

Potrivit legislaţiei, crearea sindicatului începe de la organizaţiile primare. Deci urmează să fie create organizaţii sindicale în mai multe redacţii, urmând apoi reuniunea la nivel naţional şi crearea sindicatului. Sindicatul nu este o Uniune sau o Asociaţie a jurnaliştilor, care poate fi creată de un grup de lideri la nivel naţional şi apoi construite ramificaţiile în raioane. Sau, în alt caz, s-ar putea merge pe exemplul Greciei unde sindicatul e altceva, e mai mult o uniune profesionistă, ce abordează problemele la nivel naţional, decât un sindicat în felul cum îl cunoaştem noi.

Prima încercare de creare a sindicatului presei a fost în anul 2005. Inițiatorul ideii a fost jurnalistul Vlad Bercu și după mai multe cercetări, statistici care de altfel, exprimau dorința jurnaliștilor de a avea propriul sindicat, acesta nu a fost lansat. Circa 78% din respondenţi susţineau că este necesară crearea unui sindicat al angajaţilor din presă şi doar 22% nu împărtăşesc această iniţiativă.

Inițiatorul ideii, Vlad Bercu spune că o parte din jurnalişti vor sindicat, doar că el ar trebui să fie organizat de altcineva. ”Adică să se ia jăraticul cu mâna altuia. Nu mai zic că mie, de multe ori, mi s-a spus că vreau să creez sindicat doar ca să-mi fac loc de muncă la pensie. Slavă Domnului, nu duc lipsă de oferte nici la un pas până la pensie, iar multă lume care nu are contracte, munceşte după legea junglei, continuă să fie privată de multe drepturi”, accentuează jurnalistul.

”Nu cred că este posibilă crearea unui sindicat al jurnaliştilor, nici acum , nici peste 10 ani. Trebuie să schimbăm mentalitatea, să înţelegem a ne apăra drepturile la fel cum le apăram uneori pe ale cetăţeanului. Concentrarea presei pe mâinile unor oligarhi face şi mai imposibilă rezolvarea acestei probleme. Deşi, problema, eu cred, ar trebui să fie pusă astfel: dar avem noi nevoie ca toate structurile de presă să facă parte din sindicat. În SUA m-am convins, unele mass-media au sindicate, altele nu. Aceeaşi Uniune a Jurnaliştilor ar putea să joace rolul de sindicat, dacă ar fi întinerită, adunările acestora se transformă într-o reuniune a boşorogilor (din care fac parte şi eu), unii chiar cu mentalitate perimată, şi asta în timp ce în jurnalism au venit foarte mulţi tineri”, opinează Vlad Bercu.

”Este poate părerea mea subiectivă sau poate chiar greşesc, dar cred că multă lume, deşi declară că este pentru sindicat, nu doreşte să se implice în crearea lui, pentru că nu are siguranţa locului de muncă şi ar fi foarte dificil să se angajeze undeva pentru că nu este profesionistă cu adevărat. Sindicat înseamnă, de cele mai multe ori, luptă cu patronul pentru drepturile angajaţilor”, accentuează el.

” Ar ieși la iveală mult mai multe nereguli”

Majoritatea jurnaliștilor stau cuminți și acceptă lucrurile așa cum sunt, de e frig, de le sunt încălcate drepturile, ei continuă să muncească. ”Deseori ne sunt încălcate drepturile la muncă, chiar și astăzi observați că în birou sunt în jur de 10 grade. Zilele acestea a fost și mai frig și nu s-a reacționat în nici un fel. Ar fi necesar să fie cineva din umbră ca să simțim și noi că suntem și protejați”, spune jurnalista de la Radio Moldova, Olga Stăvilă.

”Sunt sigură că ar ieși la iveală mult mai multe nereguli dacă ar fi un sindicat din afară. Vrei sau nu vrei, atunci când sindicatul este în interiorul instituției ești cumva presat de anturaj. Nu aș putea spune că nu este curaj, curaj este, dar oricum ai reticență atunci când mergi împotriva angajatorului pentru că oricum direct sau indirect este o decizie cu care nu ești de acord și astfel îți manifești dezacordul. Ori, dacă ar exista în afară, dacă ai vedea că dezacordul tău este susținut de X, Z, Y de la alte mijloace mass-media, ai înțelege că nu ești singur în durerea ta. Atunci, această coagulare ar uni breasla jurnalistică cu adevărat”, adaugă jurnalista.

O altă jurnalistă, de la aceeași instituție mass-media spune: ”eu știu lucruri, din surse sigure, dar nu o să zic cine, pentru că dacă nu există acest instrument de apărare a drepturilor jurnaliștilor îmi e oarecum să spun pentru că vizează o altă persoană sau chiar alte persoane.  Situație când angajatorul îi spune: de astăzi o treci pe doamnișoara reporter de la acest domeniu și îi reduci salariul cu atâta pentru că eu am găsit o înlocuitoare. Astfel, a degradat un post și o face fără motive, adică au beneficiat de serviciile acestui jurnalist un timp destul de mare, a făcut treabă bună, cu intervenții de calitate pentru postul respectiv, a făcut imagine acestui post ca să se întâmple această gringoladă. Șeful mai spune:  gata, nu-mi mai place asta, vreau s-o pun pe cealaltă. Nu este corect față de persoana respectivă. Adică ce, jurnalismul se face pentru ochi frumoși sau pentru că așa vrea patronul? Ar fi necesară așa o organizație dar să activeze cu adevărat, iar jurnaliștii să știe că drepturile lor are cine le apăra pe bune, nu pur și simplu să fie scris într-un regulament că sindicatul apără drepturile dar de fapt să nu facă nimic”, punctează Zina Izbaș.

”Să fie un sindicat depolitizat, de văzut cele mai bune practici sindicaliste mondiale. Ceea ce a mai rămas din sindicate astăzi este mai mult miza pe proprietățile de care se țin cu dinții. Au salarii mari, așa cum au dezvăluit câteva investigații, sunt niște persoane interesate să rămână și să reprezinte, să apere interesele cuiva. Uneori se mai fac auziți, dar o susținere reală nu știu dacă are cineva. Noi, jurnaliștii nu am avut-o. La un moment dat, nu toată lumea este mulțumită de salariu și de stimulentele salariale. Iar patronii care merg pe mâna legii, își respectă angajații, nu văd de ce ar refuza sau s-ar împotrivi ca angajații lor să fie membri într-un sindicat. Când toate lumea e mulțumită, parcă nici nu e nevoie de sindicat, nu?”, încheie Rodica Mahu, redactorul ”Jurnal de Chișinău”.

Orice jurnalist, de la orice instituție mass-media poate să devină benevol membrul Sindicatului Cultural. ”Calitatea de membru al organizaţiei sindicale se dobândeşte în baza cererii de aderare întocmită personal în baza liberului consimţământ, adresată organului sindical electiv prin decizia acestuia, scrie în Statutul Sindicatului Cultural. Deci, ușile sunt deschise și revenim la cele spuse de angajata Radio Moldova, Rodica Stăvilă: ”Nu o să ne facă nimeni din afară un sindicat al nostrul al jurnaliștilor. Noi trebuie să avem această inițiativă și să construim acea solidaritate jurnalistică de care avem nevoie”.

Poți citi AICI prima parte a investigației.

Autor: Victoria UNGUREANU

Sursa foto: stiri.rol.ro

EVERYDAY  JOURNALISM.COM

Comments are closed.