INTERVIEWS SPECIAL

Victoria Lungu: Artistul și arta nu au vârstă!

Noțiunea de artist e una complexă și foarte subiectivă în zilele noastre. Victoria Lungu e o artistă. A venit dintr-un sătuc foarte interesant și micuț, după cum zice ea, a participat la diferite concursuri și festivaluri, de unde a venit mereu cu primele locuri și marile trofee. I s-au deschis foarte ușor toate ușile, iar ea a știut cum să folosească tot ce-i trimite Dumnezeu. Intrată în televiziune s-a simțit ca într-un război, a rezistat, a evoluat  și a câștigat!

–   Când ai nimerit în lumea muzicii și ai înțeles că pentru asta ești făcută?

Eu nu m-am gândit niciodată că am să ajung acolo unde sunt acum și asta o zic pe bune ( zâmbește ea). La 7 ani am mers să fac vioară. Am făcut vioară doar pentru că locuiam într-un sătuc foarte interesant, micuț. Grinăuți, Râșcani, cu lume foarte bună. Am avut și o fanfară, aveam și un cor micuț în care eu cântam, aveam și șezătorile în care eu jucam ca actriță  și evident că era și felul acesta al meu de a fi, caracterul acesta care dorea să fiu mereu prima, pentru că dacă întreba  cineva: “ Cine vrea să joace în spectacol” sau “ Cine cântă acolo…”, mereu răspunsul era EU, pentru că-mi doream să fiu prima. Evident că și ceea ce e  scris în stele, nu este o minciună, este realitate, pentru că este scris de Dumnezeu și pentru că nu se naște nimeni artist, nimeni nu știe unde o să ajungă cândva.

Am venit o fată simplă de la țară la oraș, foarte ușor mi s-au deschis toate ușile, am lucrat cu marele Emil Loteanu, l-am cunoscut pe marele Grigore Grigoriu, pe Veniamin Apostol; am lucrat în teatru, cântam în restaurante, cântam cu diferite orchestre, cred că bunul Dumnezeu îmi deschidea ușile, o ușă se închidea, alta se deschidea. Am avut marele noroc să cânt piese acompaniate de compozitori foarte renumiți. Mă gândeam că doar la televizor îi pot vedea, dar după cum  îmi spuneau că am o voce mai diferită, veneau și îmi propuneau să particip la diferite festivaluri. Și uite, toate acestea s-au întâmplat și fără ca să-mi dau seama eu că ar trebui să muncesc, trebuia doar să ai un talent dat de la Dumnezeu.

Victoria Lungu

–    Talentul?  Sau poate pentru că erai în  armonie  cu  ceea ce făceai?

Evindent că asta contează mult, să faci ceea ce-ți place . Vreau să spun, că multe lucruri fiind tânără și naivă nu le cunoști și îți pare că tot ceea ce faci este bine, dar dacă în calea ta îți apar oameni profesioniști, oameni care știu să te ghideze corect, atunci evident că e și o armonie, pentru că e dorința ta, e ajutorul lor, e un rezultat și ajungi de la ce ai pornit. Ai pornit de la un gând frumos și ai ajuns la faptul că l-ai realizat!

–    Îți mai amintești când ai pășit pentru prima dată pe scenă?

Sigur, îmi aduc aminte că eram în clasa a 9-a, pe 15 ianuarie de ziua lui Eminescu, când am cântat  pe scena mare a Palatului Național 2 romanțe acompaniată la pian. Evident că pentru mine a fost o experiență unică, pentru că nu mai cântasem romanțe. Nu eram nici studentă și participasem la emisiunea „ Se caută o stea” și am fost aleasă pentru vocea mea de excepție ca să cânt. Pe atunci am făcut cunoștință și i-am văzut, așa între patru ochi pe Doina și Ion Aldea Teodorovici, pe Ștefan Petrache, pe Iurie Sadovnic și mă uitam așa de jos la ei și ziceam: „ Doamne, îți mulțumesc că i-am văzut pe oamenii aceștia în realitate.”

–    Cât de greu sau cât de ușor ți-a fost să te apropii de oamenii aceștia?

Nu mi-am dat seama dacă era greu sau ușor pe atunci, eram prea naivă, eram prea crudă, eram un copil de la țară și fără ca să-mi dau seama ei stăteau lângă mine, cântam pe aceeași scenă. Acum, peste ani mi se pare că a fost foarte ușor, chiar a fost foarte ușor, pentru că imediat au început cursurile, festivalurile. N-am avut momente din astea în care să mă gândesc că trebuie să cunosc pe acela sau pe celălalt, pentru că mergeam la diferite spectacole, la diferite concerte, cunoșteam foarte multă lume, viața își luase ritmul ei și nu trebuia să fac niciun efort în plus. Eu mă mențin de zicala că 99% trebuie să fie muncă și un 1% talent, dar eu vreau să vă spun și altceva: dacă este totuși talent și mai și muncești, atunci e super tare și dacă mai ai și norocul de la bunul Dumnezeu, atunci să știi că s-au combinat toate.

–     Să înțeleg că pentru cel care are doar un procent de talent e mai greu să ajungă la stele?

Evident! Dacă are talent minim, cât poate să muncească?! Vocea totuși nu este instrument la care-i schimbi struna, talentul trebuie să fie dat de la Dumnezeu. El ori este ori nu este! Vocea doar poți s-o lucrezi, să lucrezi la diapazon, la timbrul vocii… exact cum se face actoria, doar nu te naști actor, ai niște aptitudini, dar după aceea faci școală.

–     Artiștii care cândva au avut o popularitate, au avut șlagăre, care cântă și acum, dar nu sunt atât de mediatizați , au rămas în umbră. De ce crezi că se întâmplă asta?Victoria Lungu

Eu cred că noi avem o durere comună, în Moldova nu este nicio școală de PR manageri, noi nu avem manageri și un artist care are deja o vârstă oarecare, care și-a făcut un nume îi e și rușine să meargă la unul tânăr și să-i zică: “ Uite, te rog frumos… ”. Mulți artiști nu știu ce înseamnă Facebook, sau că trebuie să meargă la o televiziune, să-și schimbe o haină, de exemplu cum este în Rusia, unde artiștii după  60-70 de ani arată super tare.  Eu cred că artistul și arta nu au vârstă, pentru că dacă ești talentat, cucerești publicul prin felul tău de a fi, prin melodii noi. De exemplu, Zinaida Julea, care are 60 și ceva de ani, care  este extraordinară, dar care n-are echipă care s-o promoveze, ea se promovează așa cum poate ea ca artist, pentru că ea în inimă și în suflet e artist. Dar alții care sunt mai retrași, mai timizi, au un caracter mai pesimist, evident că dispar, nu mai au concerte, nu mai au nunți și dispar, așa trăiesc bieții noștri artiști.

“ Artistul nu face politică, artistul face artă”

–    Dacă e să vorbim de artiștii care fac parte din partide politice sau care promovează un partid anume în campanile electorale. E o metodă aceasta de promovare și de creștere în carieră?

Cred că sunt puțini artiști care fac parte din partide politice, mai mult se evidențiază în perioada alegerilor, dar sunt artiști care lucrează cu 2-3 partide. Contează ce contract prinzi, unde este valoarea ta, contează ceea ce-ți cer ei. Artistul are posibilitatea să aleagă. Dacă un partid politic îi oferă o sumă de bani, care pe el îl satisface, semnează contractul și e doar cu ei, dar dacă nu, poate merge și cu 7 partide odată, pentru că până la urmă artistul nu face politică, artistul face artă.

 „În showbiz nu există prietenie, în showbiz există cumătrism

–   Chiar vroiam să te întreb referitor la prietenia din showbiz. Știu că ești unica persoană care a declarat  că în showbiz nu există prietenie.

Victoria LunguÎn showbiz nu există prietenie, în showbiz există cumătrism! La noi toți sunt cumătri. Poate există și prietenii. Acum 20 de ani aveam și eu prieteni, dar cu timpul totul se schimbă, prietenii se schimbă, valorile se schimb, cu cât mai mult te ridic, cu atât mai mare e invidia. Vreau să spun că am un deosebit respect pentru artistele care nu-mi sunt prietene, dar cu care pot să stau la un ceai foarte deschis și să povestim. Îmi place să am cunoștințe din afara muzicii pentru că e mai interesant să discuți pe diferite teme și știi că mâine n-o să te vorbească și n-o să te discute pe la spate. Eu aș încerca să schimb un pic mentalitatea societății, pentru că uneori artistul habar nu are ce ar trebui să facă, dacă se îmbracă stilat și preia anumite elemente din Europa, lumea se uită deocheat, dar dacă te îmbraci sobru, rochie lunga… îți spun că ești babă! Ori trebuie să faci ceea ce crezi și să mergi înainte, ori asculți ce zice lumea, dar riști să nu ajungi nicăieri!

Valul acesta de concerte de caritate care s-a pornit  reprezintă și ele o metodă de PR?

Am organizat și eu concerte de caritate, din motiv că am vrut să ajut oamenii, dar eu am înțeles că tot mai multă lume vrea să-și facă publicitate pe seama asta, am încercat acuma să mai tai chestiile astea, pentru că practic în fiecare zi vezi câte o mămică, câte un copil care-mi scrie, care mă roagă să ajut, dar eu cu mare drag același lucru am să spun că dacă vreau să fac un gest, merg și dau 50 euro, 1000 lei, ajut cât pot eu să ajut oamenii care au nevoie. Prin concerte, într-adevăr se manifestă un PR mai puțin curat. Îmi pare rău că noi artiștii ne implicăm în asta. Trebuie să fie un ONG, o agenție de caritate care să se ocupe cu chestiile acestea, ei trebuie să organizeze și noi artiștii să alegem. Eu nu judec pe nimeni, eu spun că Dumnezeu îi vede pe toți, pentru toți este loc!

Victoria Lungu

„Era ca la război!”

–  Ești și prezentatoare de emisiune. Care au fost primele greutăți pe care le-ai întâmpinat atunci când ai început să moderezi emisiunea?

În primul rând mi-a fost greu pentru că nu am făcut o școală de televiziune, habar nu aveam ce înseamnă să lucrezi în televiziune, chiar dacă am mai avut experiențe. Dar fiind prezentatoare care moderam evenimentele, îmi era foarte ușor, erau chestii pe care trebuia să le prind din mers. Am venit, mi s-a dat scenariul, trebuia să ghicesc pe unde trebuie să intru, unde să mă uit la cameră, emoțiile erau atât de mari și chiar nu aveam nicio repetiție,  pe nimeni nu interesa unde ți-ai făcut machiajul, cu ce te îmbraci  etc, era ca la război! De multe ori ziceam că gata, dar caracterul meu puternic, care nu se dă bătut niciodată m-a făcut să merg înainte. Ușor, ușor, dacă nu cunoșteam, mergeam și întrebam și uite așa cam un an și jumătate am fost prezentatoarea unei emisiuni de divertisment „ Vedete la Bis”, o emisiune foarte interesantă care din păcate după ce am plecat eu, a dispărut.

–   Cât de ușor ți-a fost să găsești un limbaj comun cu invitații?

Eu fiind o fire foarte degajată, încercam să improvizez, să aflu niște lucruri, dar la noi interpreții sunt foarte inhibați. Era bine că emisiunea nu era în direct, pentru că erau multe lucruri la care oamenii nu găseau răspunsuri, aveam interpreți care își pierdeau gândul la o întrebare,  puteai să oprești camera și să reiei. Chestia aceasta m-a făcut curioasă să înțeleg cum un om care a făcut școală, care e artist, care citește, care se pregătește în fața oglinzii, ajunge la emisiune și devine foarte inhibat.  Am avut și interpreți pe care eu nu-i am la inimă și pe care nu vroiam să-i văd în emisiune și îi refuzam.

–    Ai avut invitați care ți-au cerut întrebările?

Da, am avut care mi-au cerut întrebările, care îmi ziceau ce să-i întreb și ce nu, am avut chiar artiști pe care i-am alungat din emisiune.

Victoria Lungu

“În televiziune trebuie să înveți, să înveți, să înveți!”

–   Ai fost autodidactă, ai învățat singură cum să “ gătești mâncarea”  în bucătăria numită televiziune. Ce sfaturi le dai celor care încep și habar nu au cum și cu ce se mănâncă asta?

În primul rând să nu se șabloneze! Vii cu scenariul bine tapat, învățat, dar întotdeauna trebuie să ai în buzunărelul tău întrebări de rezervă, pentru că tu ai o întrebare, omul îți vorbește și i-a fugit gândul, atunci tu trebuie să-l prinzi și să mergi mai departe pe ideea aceasta. Dacă nu, atunci trebuie să știi cum să reiei. În televiziune trebuie să înveți, să înveți, să înveți. Să citești, să te uiți la alte emisiuni, la modul în care se vorbește, dar să nu preiei, să nu devii clonă.

Autor: Nicoleta SERGENTU

EVERYDAY JOURNALISM.COM

Comments are closed.